2,403 matches
-
venit prompt din mediul profesional istoric și patrimonial, criticându-se superficialitatea, mizele foarte lumești și lipsa de reverență față de un asemenea simbol istoric și spiritual 10. Un grupaj de opinii ale istoricilor din România și din Republica Moldova, solicitați să argumenteze posteritatea pozitivă a voievodului, constituie poate cel mai reprezentativ răspuns al istoriei la solicitările politicii, mass-mediei și memoriei istorice deopotrivă 11. Excesul pare să fi fost nota dominantă a omagierii în "anul Ștefan cel Mare", ceea ce a dat naștere unor reacții
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pedagog al neamului, căci "prin modul în care a condus și apărat țara, Ștefan cel Mare a oferit o lecție de diplomație și, în egală măsură, de strategie militară"16. Competiția "Marilor români" a fost un prilej de judecare a posterității și a meritelor domnitorului. Nu au lipsit criticile ostile clișeului istoric eroizant și rețetelor de această dată comerciale, nu electorale de exploatare a memoriei sale17. Dar, dincolo de toate polemicile, povestea de succes a domnitorului a rămas o certitudine, reluată ca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
s-a evitat în mod repetat efortul de înțelegere a funcțiilor sociale și culturale ale oricărui manual de istorie. În cursul polemicii mai bine spus, sub pretextul ei Ștefan a fost invocat patetic și cu destulă rea intenție. Părea că posteritatea domnitorului este definitiv compromisă de atâția ne-moldoveni lipsiți de respectuoasă afecțiune pentru "Ștefan cel Mare, sfânt pentru basarabeni, repugnat la București"138. Noua ediție a manualului incriminat reașeza imaginea domnitorului după așteptările cititorilor, confirmând că "voievodul moldovean a ilustrat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
practic, al popularității ca simbol istoric această ierarhie 174 se modifică sensibil, pentru că "tradiția" și legenda l-au susținut stăruitor pe Ștefan. Iar așezarea sa recentă în rândul sfinților ortodocși români confirmă și amplifică, odată în plus, dimensiunea legendară a posterității sale. Dacă harta istorică pe care o acoperă eposul lui Mihai este categoric mai cuprinzătoare, aceea aflată sub semnul lui Ștefan compensează, la fel de cert, prin densitate. Numele lui Ștefan apare în orice colț al Moldovei, cel mai adesea în lipsa ori
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de rând175. La un moment dat, i se atribuia chiar și calitatea de precursor al unificării românești, atenuând exclusivitatea de care se bucura Mihai Viteazul în panteonul școlar 176. Meritele culturale ale domniei sale au fost o altă cauză a unei posterități de invidiat. Ele nu s-au pierdut ci, dimpotrivă, au câștigat o pondere tot mai mare. Ctitoriilor sale au fost resemnificate turistic, religios și identitar, iar manualele le-au oferit o șansă în plus, prin noile abordări patrimoniale, valorificate atât
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reducerea istoriei politico-militare, în favoarea celei culturale), cât și tehnic, prin extinderea suportului vizual al textului. Modificarea programei școlare în 2000, pledoariile campaniei comemorative din 2004 sau poziționarea sa între "Marii români" din toate timpurile au dovedit, de fiecare dată, că posteritatea domnitorului trece, mai întâi de toate, prin paginile manualului de istorie. De cele mai multe ori, ea nici nu se desprinde prea mult de nivelul acestuia, căci memoria istorică nu valorizează argumentul științific ori investigația de durată, ci accesibilitatea reprezentărilor, concordanța lor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de stat a României". Locația privilegiată a rămas, întotdeauna, Alba Iulia, dar tendința autorităților a fost, de la început, să transleze cumva importanța momentului spre capitala țării unite și spre centrul funcțional al administrației; mai mult, s-a încurajat extinderea unei posterități glorioase spre "românii de pretutindeni". Trecerea acestei aniversări din registrul național în acela civic nu s-a realizat niciodată complet, pentru că ar fi cerut includerea celorlalte etnii (și confesiuni), nemajoritare, în sărbătoarea statului român; etnicii unguri, de exemplu, sunt vizibil
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
impus o viziune categoric națională, după modelul oferit de Constantin Kirițescu, în lucrarea sa Istoria războiului pentru întregirea României, 1916-191924. Războiul a ajuns să fie principala sursă de glorificare a regelui Ferdinand I, oferindu-i șansa să se desprindă de posteritatea copleșitorului său înaintaș, Carol I. Povestirea despre război a devenit parte integrantă a biografiei regale, cultivată intens în mediul școlar 25. Din perspectiva combativă a extinderilor teritoriale, Carol I se afirmase în războiul din 1877-1878, care adusese regatului român Dobrogea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lunii mai 1919) a susținut majoritatea acțiunilor românești, cu riscul de a-și contrazice conaționalii. Și astfel, după încheierea propriu-zisă a Marelui Război, Berthelot a fost direct cooptat în realizarea concretă, militară și diplomatică, a unirii "tuturor românilor"120. Practic, posteritatea sa de mare prieten al românilor se poate justifica prin rolul politic jucat în timpul celei de-a doua misiuni, mai mult decât prin cel militar, din prima perioadă. Cu toate acestea, manualele nu au încetat să-l elogieze prin asocierea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
anunț vorbea despre faptul că "luni 1 decembrie st.n., împlinindu-se un an de la alipirea Bucovinei, în acea zi toate școlile vor suspenda cursurile și vor participa la serbările ce se vor organiza cu acest prilej (s.n. C.M.)"212. Posteritatea imediată a fost deci plurală ca viziune istorică, dar coerentă în ceea ce privește reprezentările memoriale. În anul următor, autoritățile regățene au restrâns deja omagiile publice. Un observator malițios nota că "deși e aniversarea alipirei Ardealului, școlile și autoritățile au funcționat, spre deosebire de anii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
era amplificat retrospectiv și transformat în "marele război", rămânând ceea ce părea a fi fost atunci: un conflict "pornit de Germania contra Rusiei și a Franței", dar care târâse în luptă mai târziu "întreaga Europă și Asia". Manualul glosa, la adăpostul posterității: "se simțea că la sfârșitul răsboiului se va crea altă soartă popoarelor și că generațiunea noastră, sau va avea norocul să izbândească "visul neîmplinit" sau va fi martora prăbușirii noastre sub cele două colosuri, Slavismul și Germanismul (s.n. C.M.)"287
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
denigrează. Comunitatea povestitorilor autorizați alege, involuntar, acel bine sau acel rău de care are nevoie pentru a-i justifica interpretările. Dincolo de varietatea opțiunilor de memorie colectivă sau personală, din textele parcurse se remarcă o sumă de "adevăruri" capabile să rezume posteritatea timpurie a comunismului. Pe scurt, este o selecție narativă de uz imediat și internațional. Nu întâmplător, începutul și sfârșitul perioadei comuniste anii '40 și, respectiv, '80 se bucură de un tratament similar, cu accent pe discontinuitățile, deseori violente, aduse în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de a selecta și unifica informațiile, de a le omologa prin depersonalizare, prin anularea subiectivității declarate a emițătorilor. În competiția pentru plauzibilitate, mărturiile unor copii au și mai puține șanse de validare, întâietate având opiniile (nu mărturiile) unor persoane cu posteritate asigurată 170. De altfel, o dată ajunse în paginile unei cărți de uz didactic, astfel de rememorări ar deveni, la rândul lor, o nouă componentă a canonului școlar. Monolitismul manualului este greu de combătut, chiar și atunci când are variante "alternative". Investigația
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
susținătorii săi putem găsi, deopotrivă, voci autorizate ale studierii trecutului, partide și oameni politici, instituții influente (cum ar fi Biserica Ortodoxă Română), foruri locale însărcinate cu administrarea memoriei publice (muzee, școli, biblioteci), dar și un mare număr de anonimi devotați posterității voievodului. În ciuda instrucției lor minimale pe tema respectivă (rezumând, cu aproximație, aceleași informații școlare), aceștia din urmă s-au opus cu succes unei minorități critice, care a solicitat în repetate rânduri revizuirea legendarului personaj și a meritelor sale istorice. Ne
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
grup (manifestabilă prin afecte, opțiuni, acțiuni), cultivând o memorie colectivă și un set anume de reprezentări istorice. Procesul este înlesnit de multiplicarea metodelor de repetare a mesajului. Din acest motiv, registrul anecdotic, legendar sau chiar ludic, foarte activ în cazul posterității lui Ștefan cel Mare, conservă popularitatea unui personaj sau a unui eveniment istoric; iar absența lui foarte vizibilă în istoria școlară a regimului comunist, face loc narațiunilor apocrife. În acest ultim caz, politizarea manualelor este contracarată de proliferarea memoriilor individuale
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Pascu, Ștefan, Ștefănescu, Ștefan (coord.), Jocul periculos al falsificării istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Thiesse, Anne-Marie, Crearea identităților naționale în Europa. Secolele XVIII-XX, traducere de Andrei-Paul Corescu, Camelia Capverde și Giuliano Sfichi, Editura Polirom, Iași, 2000. Zub, Alexandru, Posteritatea lui Cuza Vodă, în Boicu, Leonid, Platon, Gheorghe, Zub, Alexandru (coord.), Cuza Vodă in memoriam, Editura Junimea, Iași, 1973, pp. 581-626. Abstract This book sums up a large amount of research into historical memories and Romanian cultural identity, but it
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au exprimat în scris Ovidiu Șimonca, Dan Perjovschi, Ovidiu Pecican, Pavel Șușară, Ioan Stanomir, Dan Ungureanu, Ștefan Borbély, Bogdan Suceavă, Raluca Bem Neamu, Mirela-Luminița Murgescu, Mihaela Anghelescu Irimia. Intervențiile lor alcătuiesc un grupaj semnificativ pentru posibilitățile de reevaluare critică a posterității unui personaj istoric, având o coloratură net diferită de cele publicate în revista "Contrafort" ("Observator Cultural" din 3-9 martie 2004, pp. 5-11). 14 Un rezumat a ceea ce a însemnat, mai ales în termeni cantitativi, concursul respectiv, a fost afișat pe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
rămas o invitație la recitarea "artistică", un prilej pentru părinți de a se mândri pur și simplu cu talentele celor mici, indiferent de soarta reală sau închipuită a domnitorului. Într-o notație de jurnal din 1966, un scriitor trecea, pentru posteritate, performanțele copiilor săi în fața pomului de Crăciun: băiatul lui de șapte ani declamase "formidabil în intensitate și cu câteva pauze bine plasate, cu un surâs de încântare pe față, Mama lui Ștefan cel Mare (s.a.)" (Radu Petrescu, Prizonier al provizoratului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de la Robănești) sau nevoia fiecărei comunități (sat, regiment, școală) de a-și marca pierderile proprii au prilejuit nenumărate gesturi de reverență. Toate acestea pot face obiectul unei investigații laborioase, pledând "pentru o istorie culturală a primului război mondial" și a posterității sale (vezi demonstrația lui Stéphane Audoin-Rouzeau și Annette Becker, Vers une histoire culturelle de la première guerre mondiale, în "Vingtième Siècle. Revue d'histoire", 1994, vol. 41, nr. 41, pp. 5-7). 131 Pe lângă obligația de a confecționa, sub îndrumarea profesorilor, coroane
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Spiru Haret..., vol. I, p. XLII. 148 Vezi "Circulara ministerială nr. 61431 din 13 septembrie 1908 către directorii de școli primare și secundare pentru serbarea zilei de 24 ianuarie 1909", în Ibidem, vol. III, pp. 52-53. 149 Tot în 1902-1903, posteritatea domnitorului unirii a trezit un puseu de interes fără precedent. Imboldul istoriografic l-a constituit lucrarea lui A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, de care se leagă și inițiativa mult disputată a ridicării unei statui a lui Cuza în Iași
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
lui A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, de care se leagă și inițiativa mult disputată a ridicării unei statui a lui Cuza în Iași (pentru povestea acestei statui și a mizelor politice pe care le-a antrenat, vezi Al. Zub, Posteritatea lui Cuza Vodă, în Leonid Boicu, Gheorghe Platon, Alexandru Zub (coord.) Cuza Vodă in memoriam, Editura Junimea, Iași, 1973, pp. 581-626 și Andi Mihalache, Mănuși albe, mănuși negre. Cultul eroilor în vremea Dinastiei Hohenzollern, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007, pp. 150-199
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fost cu mult mai puțin interesante în istorie decât bărbații, așa că a scris în principal despre bărbați și despre bărbații homosexuali sau bisexuali. Pe la sfârșitul carierei sale literare, la începutul anilor '80 a devenit limpede că va rămâne în conștiința posterității ca o scriitoare homosexuală de un tip neobișnuit. Mulți cititori au admirat-o, mai ales în timpul apăsătoarelor decenii de după cel de-al Doilea Război Mondial din Europa și America, pentru curajul ei de a comemora dragostea dintre persoane de același
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aici Lucius Annaeus Seneca, filozof și scriitor roman din sec. I e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
înglobată, de fapt, în orice narațiune de gen. Cel care narează aici o face la modul ludic, jucându-se, pentru început, cu principiul verosimilității, luând în derâdere tipul realist de introducere în "miezul faptelor" prin fixarea cronotopului: "Vreau să încredințez posterității spre aducere aminte ceea ce s-a petrecut în cer la trei zile înainte de idele lui Octombrie, într-un an cum nu a mai fost altul, începutul celui mai ferice veac"144. Veacul fericit, topos literar ce originează în Teogonia lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
redobândească credința catolică, să lupte împotriva arabilor sau turcilor, să uite istoria Europei dintre anii 1602-1618 și să fie Miguel de Cervantes"274. Iată la ce gesturi poate împinge literatura! Parodia va deveni, o dată cu semnalul de fidelitate și supunere lăsat posterității de Pierre Menard, un exercițiu intelectual specific secolului XX. 3.3. Parodia literară și asumarea modernității În 1704, apare, sub masca facil de decodat a anonimatului, una dintre cele mai percutante parabole din câte s-au scris vreodată care surprinde
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]