1,960 matches
-
urmă a unei Fundații în Buzău cu numele scriitorului, organizarea an de an a unor festivaluri, concursuri, recitaluri și alte manifestări culturale pentru omagierea mentorului ei spiritual, atribuirea numelui unor străzi în Capitală și în alte localități, ca și primirea, postumă, în rândul membrilor Academiei Române a lui Vasile Voiculescu, sunt alte semne care înseamnă dorința urmașilor de a face dreptate marii personalități ostracizate și umilite de regimul comunist în România. Redacția postului Central de radio București, locul unde a lucrat cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
textelor s-a făcut cu excepția povestirii Capul de zimbru (1947), pe cele trei categorii - texte epice propriu zise, alcătuind fondul masiv al volumului, texte lirice sau pseudo lirice în proză și o addenda conținând primele încercări literare în proză - publicate postum. Din cronologia vieții și a operei lui Vasile Voiculescu reținem și redăm ceea ce a făcut el în perioada 1916-1920, 6 ianuarie: 1916 - Numit șeful Spitalului Militar nr.6, cu ordin de plecare în Moldova; 1917 - Șef al Spitalului de
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum - intitulat „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu” sunt considerate: operă unică în concepția și structura literaturii noastre, o împlinire magistrală care îl apropie de opera lui Dante „Vita nuova” și de unele „Rime” ale
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Tîrgu Neamț are legătură, presupun, cu unele date în general cunoscute: frecvența perechii semantice fericire / nefericire în opera poetului; tonul melancolic, tristețea și scepticismul din unele versuri; o existență creatoare curmată brusc și prea devreme de boală și moarte; mitul postum al poetului romantic, neînțeles și nefericit; tentația (modernă) de a-l privi pe artistul de geniu ca pe un om obișnuit. Este adevărat că exprimarea la persoana întâi, proprie genului liric, trimite involuntar la existența fizică a autorului. Drept urmare, cititorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În stare de veghe se roagă doar pentru protejarea norocului ei de către Luceafăr. Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Tîrgu Neamț are legătură, presupun, cu unele date în general cunoscute: frecvența perechii semantice fericire / nefericire în opera poetului; tonul melancolic, tristețea și scepticismul din unele versuri; o existență creatoare curmată brusc și prea devreme de boală și moarte; mitul postum al poetului romantic, neînțeles și nefericit; tentația (modernă) de a-l privi pe artistul de geniu ca pe un om obișnuit. Este adevărat că exprimarea la persoana întâi, proprie genului liric, trimite involuntar la existența fizică a autorului. Drept urmare, cititorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
În stare de veghe se roagă doar pentru protejarea norocului ei de către Luceafăr. Cu tot dorul mărturisit de ambele părți, fiecare rămâne în lumea lui, în rațiunea unui echilibru universal. În fata de împărat „trăiește firea” (ca să trimitem la versurile postume deja citate), pe când Hyperion accede la „cumpăna gândirii”, la conștiința binomului ideal - fenomenal. Calitatea de nemurire se opune norocului, dar nu-l anulează. Opoziția necontradictorie dintre cei doi termeni derivă din tendința spre echilibru a forțelor opuse, ceea ce este tot
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Fayette, care a luptat alături de Washington pentru independența americanilor. Când generalul Pershing, comandantul armatei americane din primul război mondial a debarcat cu diviziile sale în Franța, a exclamat: „La Fayette, nous voilấ” (La Fayette, iată-ne). Era un omagiu postum adus acestui brav general. Tot în amintirea sa, în 1916, un grup de 5 aviatori americani au format escadrila La Fayette, rămasă legendară. Corpurile acestor aviatori odihnesc azi în pămantul Franței, în parcul St.Cloud. Vizitez facultatea de agronomie, plecând
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
brand“, identitate etc. -, avem în această carte o foarte solidă și interesantă scriere despre Eminescu cel „esențial“. Nu este vorba de un „Eminescu“ speculativ, de o interpretare a operei care să aleagă un „centru“ arbitrar al acesteia dintre antume sau postume și să reconstruiască de acolo o unitate iluzorie a tuturor scrierilor, eventual una neconștientizată de poet. Lucrarea universitarului bucureștean nu este nici o analiză bichirită, aplicată la un colțișor dintr-o vastă operă și epuizându-l până la plictiseală, fără viziune și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
istoria marelui humor. Sub raportul conceptului, el a fost caracterizat mai întîi de către esteticienii germani de la începutul secolului al 19-lea și primul care trebuie menționat în acest sens este Solger (în dialogul său Erwin, 1815, și în scrisorile sale postume). Pentru Solger, în humor se evidențiază în același timp sentimentul de măreție a existenței și cel al imperfecțiunii sale, iar prin aceasta se fundamentează o legătură strînsă între tragic și comic, așa încît nu există nimic considerat valoros care să
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În concepția sa despre viață și artă, el reunește ironia cu entuziasmul. Prin ironie, individualul este nimicit în izolarea lui, prin entuziasm este văzut ca un factor al totalității. În Erwin al său, baza o constituie marea nostalgie (* 21); scrierile postume par să arate că, în ultimii săi ani, a apucat într-o direcție mai curînd mistică. El este romantic prin nostalgia după o formă a vieții spirituale în care dispare deosebirea dintre artă, religie și filosofie. Filosofia trebuie să deschidă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
practică și chiar au obținut premiul Nobel pentru medicină în anul 123, spre marea dezamăgire a compatriotului nostru care în modestia sa considera epocala sa descoperire ca o «modestă contribuție la finisarea unui splendid edificiu științific». După o adevărată cruciadă postumă a recunoașterii priorității lui Paulescu în descoperirea insulinei, desfășurată în a doua jumătate a secolului al XX-lea pornită de Jan Muray (ilustru diabetolog scoțian), puternic susținută de nume ilustre din medicina mondială și românească, avea să se restabilească meritul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
omului în particular și umanității în general. - Cunoscători în detaliu a ființei umane, depășesc cu mult speculațiile filosofice, ideologiile și doctrinele conjuncturale, pentru că multe dintre ele s-au dovedit nefaste atunci când au fost aplicate societății. - Nu în ultimul rând destinul postum care i-a unit, pentru că au fost destui acei care au dorit să le umbrească opera în speranța că uitarea se va așterne peste ei odată cu trecerea timpului. Și, poate că aici se potrivesc cum nu se poate mai bine
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de Vasile Cârlova și O noapte pe ruinele Târgoviștii de Ion Heliade Rădulescu (n. trad.). 6 1802-1872. 7 1819-1872. A scris în franceză Les Chants du Bosphore. 8 1821-1890. 9 Ovidiu, Despot Vodă. 10 Recent i s-au publicat Operele postume, în care cântă nota populară. 11 1849-1889 (de citit Scrisorile, Luceafărul, Epigonii, Veneția). * Martha Bibescu (n. trad.). 12 Balade și idile (1893), Versuri și proză (1897), Povestea unei coroane de oțel (1899), Blăstăm de mamă, Pe pământul turcului, Din țara
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
historique africaine, L'Harmattan, Paris, 1993. 313 Ibidem. 314 V. Lionel M. Bender, The Nilo-Saharan languages: a comparative essay, Lincom Europa, München, 1996. 315 V., printre altele, Grundzüge einer vergleichenden Grammatik der Bantusprachen, Reimer, Berlin, 1906 (ediția a II-a, postuma, în 1948). 316 V, printre altele, Die Sudansprachen. Eine sprachvergleichende Studie, L. Friedrichsen, Hamburg, 1911; 'Die westlichen Sudansprachen und ihre Beziehungen zum Bantu', de Gruyter, Berlin, 1927; The languages of West Africa, Oxford University Press, Oxford, 1952. 317 LL, p.
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
asupra aceluiași fapt, și mai ales asupra aceluiași om, se contrazic în mod scandalos. Nu cred în depunerea manuscriselor sale în Anglia; pretinsul ordin ca ele să nu fie publicate decât peste patruzeci de ani mi se pare o scamatorie postumă. Leneș și fără cultură, natură frivolă și inimă inconsistentă, prințul de Bénévent se glorifica tocmai cu ceea ce ar fi trebuit să-i umilească orgoliul: cu faptul că rămânea în picioare după căderea imperiilor. Spiritele de prim rang care fac revoluțiile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se refugiază în Olanda, unde fugise cu soția bătrânului marchiz de Mounier. Este depistat și arestat la Amsterdam și închis pentru patru ani ă1777-1780) la Vincennes, de unde îi scrie iubitei, aflată acum într-o mânăstire, niște scrisori de dragoste publicate postum sub titlul Scrisori către Sophie. În 1789, respins de nobilime pentru moravurile sale, este ales depu tat al Stării a treia din Aix și apoi președinte al Adunării Constituante și devine cel mai important orator al ei. Ca om politic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
filozofia germană ă1845). Postum i-au apărut și două drame istorice. -RÉMUSAT, CLAIRE ÉLISABETH GRAVIER DE VERGENNES, contesă de ăParis, 1780-Paris, 1821). Memorialistă. În afara unui Eseu asupra educației femeilor și a unei culegeri de Scrisori, este autoarea unor Memorii ăpublicate postum, 1879 -1880), document plin de farmec asupra vieții și moravurilor din timpul Consulatului și al Imperiului. -RIVAROL, ANTOINE, conte de ăBagnols-sur-Cèze, 1753- Berlin, 1801). Scriitor, moralist și ziarist. În timpul Revoluției a fost monarhist, om de mare spirit, extrem de conservator în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
individual) nu sunt chei cu care se deschid ușile operei. Eliot însuși a explicat crearea acestor noțiuni ca definiții de moment ale unor opțiuni literare ale poetului Eliot, care-și făcuse din critică un atelier pregătitor al creației. În volumul postum Critica criticului, apărut în 1965, Eliot se disociază de adepții fervenți, care-l citează fără a specifica în ce an a fost scris eseul în chestiune. El cere imperios sa fie eliberat de povara propriilor lui invenții din critica literară
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prozei antume (2009), 150 de ani de lexicografie la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" Iași (2009), Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași 1860-1990. Cadre didactice și cercetători (2011), Dicționar enciclopedic de educație a adulților (2011), Dicționarul limbajului poetic eminescian.Concordanțele prozei postume (2012). Mihaela Mocanu, Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com; www.euroinst.ro Descrierea CIP a Bibliotecii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o reformă a clerului parohial și o recreștinare în profunzime a credincioșilor, pînă atunci abia amorsate. Succesul ideilor janseniste nu poate fi separat de acest climat de renaștere religioasă. Două opere sînt la originea jansenismului: în 1640, în Augustinus, operă postumă a episcopului Jansenius, acesta susține un *augustinism radical și ideile lui sînt răspîndite în Franța de prietenul său, abatele de Saint-Cyran și adoptate de călugărițele din abația de la Port-Royal; în 1643, Despre comuniunea frecventă de Antoine Arnauld, discipol al lui
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de la Monos, la Una!" (italice în originial)45, din "Veghe", face aluzie directă, în continuarea, pare să fie, în viziunea barbiana, unul din textele esențiale pentru "revoluția poetica" inițiată de scriitorul american. În forma unui colocviu celest, între doi iubiți postumi, Monos și Una - ale căror nume exprimă reîntoarcerea la unitatea primordială, unul din conceptele cheie ale proiecției cosmologice din Eureka, Monos îi povestește Unei despre procesele morții, decăderii, alterării conștiinței, în starea post-mortem, înainte de regăsi în Aidenn regatul cunoașterii, sensul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1992, pp. 206-207, 212; ÎI (1993), pp. 53, 127-128. Despre Conta, Ionel Maftei ne semnalează și titlurile lucrărilor sale filosofice, traduse și la Bruxelles ori Paris (Teoria fatalismului, 1875-1876; Teoria ondulațiunii universale, 1876-1877, Încercări de metafizica, 1879, respectiv volumul apărut postum, Bazele metafizicii, 1890). Autorul vorbește și despre boala pe care Conta o contactase în vremea studenției belgiene (tuberculoză), care i-ar fi cauzat până la urmă moartea. Despre Cornea, acelasi autor citat mai devreme, adaugă că obținuse doctoratul în drept și
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
generații post-maioresciene. Într-un fel s-a făcut critică literară înainte, în alt fel se face după. În acest concert al valorilor, locul lui Vladimir Streinu este unul de frunte. Autorul Paginilor de critică literară nu se bucură de audiența postumă călinesciană și credem că nici n-ar trebui făcută o asemenea comparație. În planul valorilor spirituale orice comparație șchioapătă. Vladimir Streinu este și rămâne un critic important al literaturii noastre prin valoarea de exemplaritate a operei, prin viziunea cuprinzătoare și
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
contemporani Ca și în cazul lui Eminescu, Vladimir Streinu ar fi putut cristaliza o carte despre cel mai mare poet român al secolului XX, Tudor Arghezi, dacă ar fi avut prilejul să-și strângă laolaltă studiile, articolele și eseurile. Volumul postum Eminescu. Arghezi, îngrijit de George Muntean, probează același interes statornic pentru marele poet, urmărit îndeaproape în toate manifestările sale literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]