31,455 matches
-
medievală și până să te uiți la acele ceasului mai este timp, ai o viață înainte." Cu același simt al pitorescului, cu aceeași capacitate de a vedea un spectacol în situații pe care alții nici nu le observa, Val Condurache povestește cum se "tocmea" bunica lui cu țiganii cărora le dădea haine vechi în schimbul unor cratițe noi, compară înjurăturile rusești cu cele românești, evocă viața comunității evreiești din Iași (care numără în l958 20.000 de oameni pentru că în prezent să
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
meserie, să te raportezi, obsedant și inevitabil, cu carnea și cu sîngele tău, cu nervii și cu talentul tău, la o atît de înaltă umbră a părintelui. Nu pot să uit cum, într-o convorbire din '90, George Constantin îmi povestea - chiar dacă cu umor -, cît e de nemulțumit că băiatul lui, Mihai, ca de altfel toți colegii lui de generație, "nu muncește destul"... Îl vedem acum, pe casetă, pe George Constantin, într-un interviu dat în 1966 (deci la 33 de
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
peștele i-a ănghitit cățelușul! - ănsfacă o umbrelă și pocnește, cu sete, cu nebunie, cu sălbăticie, sub privirile stupefiate ale amorezului, somnul imens care se zvârcolește pe fundul bărcii! ... Unele filme scurte durează, practic, mai puțin decât durează ca să le povestești. Uneori, daca ți-a căzut pixul, pana te apleci să-l ridici, filmul s-a și terminat! Că un fel de "haiku" cinematografic. Unul din filme chiar ăncerca să ilustreze, plastic, cateva haiku-uri. Scenariul se reducea la atât: "Toată lumea
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
adversarul permanent al eului tău și-a găsit loc în însăși ființă ta venind de undeva din afara și asta pentru că tu ai rămas pe locul tău încleștat în tine. El vorbește lumii de la fereastra deschisă a obrazului, împotriva voinței tale! Povestește tot, despre secretele tale, care sunt deziluzii și dureri acute sau cronice. Tot ce-ai cerut de la lume și n-ai primit. Pentru că lumea știe tot despre tine și poate că ți-ar da... dar încă nu ți-a dat
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
vorbește cu o naturalețe cuceritoare despre orice subiect, chiar și despre lucruri pe care, din grijă de a nu părea impudici, oamenii preferă să le ănvelească an staniol teoretic impersonal sau an citate de autoritate. Dl Paleologu nu ezită să povestească despre sine, dar ceea ce an gură altuia ar suna jenant, fanfaron sau de o originalitate ostentativa - lui ai sade bine, căci toate acele confesii, anecdote, judecați năstrușnice ilustrează idei de interes comun. Iar când are și o companie pe măsură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
îndeaproape personalități ale culturii franceze, ca Raymond Aron sau André Malraux, aflăm ce lupte de idei se desfășurau pe scena vieții publice pariziene în deceniile șase și șapte. Și mai frapanta este însă valoarea literară a memoriilor. Autoarea știe să povestească alert întâmplările dramatice (de exemplu trecerea graniței sub amenințarea puștilor unor soldați analfabeți și autoîngroparea într-un morman de cărbuni dintr-un tren de marfă), să descrie panoramic mulțimi în mișcare (cum ar fi mulțimile de demonstranți mobilizate de stânga
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
Petrescu, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Petru Dumitriu, Maria Botta, Sorana Gurian sau Constantin Virgil Gheorghiu. Atitudinea față de aceste personaje merge de la duioșie până la respingere, de la admirație până la dispreț, insă totul în limitele sobrietății și bunului-gust. "Tata - povestește Monica Lovinescu - mi se părea un uriaș din toate punctele de vedere. Degeaba mă vâram eu la Fălticeni în coșul lui de hârtie, sau la București mă cătarăm pe fotoliul sau, inventând cele mai năstrușnice și stupide diminutive. Lui E.
Exercitii de demistificare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17480_a_18805]
-
amândoi, de gloria universală ce-i aștepta. El pune an gură vorbitorului acest nume, ăn focul vorbirii: "Unul din oamenii cei mai profunzi și mai spirituali ai acestei epoci (elogiu suprem! n.n.), Stendhal, (s.n.) a caracterizat foarte bine expresia englezeasca povestind că era un lord an Marea Britanie, care, singur, nu ăndrăznea să stea picior peste picior la el acasă, ănaintea focului din căminul sau, de teamă să nu fie improper. O femeie, o englezoaica, fie că ar face parte din sectă
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]
-
fiecare limbă are astfel de verdicte lingvistice pentru alteritate. Există ansa și o fascinație a alterității, pe care tot prin prisma depărtării o putem percepe, tot trăgând cu ochiul dincolo de graniță, nu trecând pe nesimțite un hotar invizibil. Iso Camartin povestește cum, ăn copilărie, a văzut pentru prima oară, pe malul celălalt al lacului (la rândul sau metaforă superbă a hotarului că suprafată-oglindă, ăn care se răsfrânge imaginea sinelui dar și cea a alterității, amândouă transfigurate), o femeie jucându-se cu
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
mai înseamnă un pașaport care te scoate din statutul de etern paria. Dincolo de aceste aspecte există, însă, realitatea economică a unei piețe nemiloase. Uniunea Europeană este, în acest moment, un club de elită care funcționează după regulă cercului închis. Am mai povestit cât m-am amuzat, cu sadismul ieftin al păgubașului, când, într-un aeroport din Germania, doi americani au fost nevoiți, la coborârea din avion, să stea la coadă "Other Countries", alături de mulțimea de balcanici, ruși, kurzi sau indieni și să
Corsarul Drake si petrolistul Dracula by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17510_a_18835]
-
să mai spun că am acceptat cu emoție, mai ales când a mai adăugat: „Să-mi dai și un autograf!” Mi-am zis în gând „Doamne, ce se întâmplă cu mine, astăzi?!” Am început să vorbim simplu, natural. I-am povestit cum am venit din România, în urmă cu 15 ani și cum de curând am început să scriu o carte, în franceză, despre toate aventurile petrecute în cartierul Côte des Neiges, unde am administrat un bloc, aproape zece ani. I-
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Dacă vrei, facem și poze, dar să mi le trimiți!” Știa bine lecția! Când ești cu o vedetă, vrei poze, bineînțeles! Drumul cu metroul a durat peste o jumătate de oră, așa că a urmat și partea de amuzament. I-am povestit care este părerea mea, originală, în legătură cu rasismul: „Vezi tu Dany, femeile nu sunt rasiste! Nu au prejudecăți în legătură cu pielea neagră. Tot timpul, vara și iarna, sunt disperate să se bronzeze. Cu cât sunt mai bronzate, cu atât sunt mai fericite
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
Când m-am apropiat mi-a făcut un semn să se scuze că trebuie să-l aștept, iar eu i-am făcut semn că totul e în ordine. Am ascultat cu uimire cât de bine se exprima în limba rusă, povestind unui tânăr student, vizita sa la Moscova. Tânărul era fermecat. Între timp răsfoiam „Dicționarul”, de fapt o lucrare lingvistico-filozofică, de o erudiție fantastică, care prezenta modul în care graiurile din toate punctele cardinale, din timpurile vechi până la cele moderne scrise
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
fizician, Kuhn a devenit istoric al științei. O modificare esențială, care al făcea deja un outsider, apt să vadă domeniul pe care al părăsise cu alți ochi. ăntr-o altă carte a sa, Tensiunea esențială (și ea tradusă an românește), Kuhn povestește cum a avut loc conversia: lucrand la o serie de prelegeri despre istoria mecanicii an secolul al XVII-lea, veac al creșterii și descreșterii imperiului aristotelic an filozofia naturală, el a citit, pentru prima oara probabil, Fizica lui Aristotel. La
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
la o oarecare monotonie egalitară.ă * Prin toate revistele literare - inflație de pagini de jurnal. Unii parveniți culturali ași rezumă lecturile, copiază citate, descoperă prin cugetări adânci idei banalizate și consemnează cu ce persoane ănsemnate s-au văzut, alții ne povestesc buletine meteo, ce au mancat și cum și-au făcut toaletă zilnică, alții ași folosesc jurnalul că terapie pentru tot soiul de nevroze, fără să-și pună nici o clipă ăntrebarea pe cine și de ce să intereseze toate astea. Se gândesc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17491_a_18816]
-
Ion Cristoiu, care dintotdeauna joacă comedia modestiei, fanfaronada aceasta nu i se potrivește. Mihai Beniuc ca martor incompetent Gabriela Adamesteanu a inventat un personaj de neuitat, Vica, din O dimineață pierdută, o femeie de joasă extracție, proastă și meschina, care povestește viețile unor oameni superiori ei din punct de vedere intelectual - bineînțeles, fără să le înțeleagă. Un asemenea martor incompetent, o Vica a literaturii române este Mihai Beniuc în ipostaza să de evocator al personalităților cu care a fost contemporan. El
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
un șef al scriitorilor români, si nu orice fel de șef, ci unul "trimis" de partidul comunist să "îndrume" creația literară. Drept urmare, nu reușește - și nici nu încearcă - să surprindă nimic din complexitatea și nici măcar din pitorescul "personajelor" sale. Memorialistul povestește, de exemplu, cum l-a vizitat pe Tudor Arghezi în 1950 la Mărțișor, întâi ca să-l convingă să traducă în limba română fabulele lui Krîlov (în materie de traduceri, aveau prioritate absolută autorii ruși) și a doua oară ca să-l
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
la toporul așezat pe pian dintr-un tablou celebru, sunt folosite cu dezinvoltura de Mihai Beniuc, ca și cum ar face parte din limba lui maternă. Pe parcursul a zeci de pagini, autorul memoriilor se străduiește să-și evidențieze meritele de ordin administrativo-activistic, povestind, printre altele, cum a organizat în 1950 "centenarul Mihai Eminescu" și, în 1952, "centenarul Ion Luca Caragiale", fără să înțeleagă sau fără să vrea să înțeleagă că festivitățile respective, departe de a fi avut o semnificație culturală, s-au constituit
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
disputa. Pe numele lor devenite celebre, la poalele Carpaților an anul de sfârșit de mileniu 1999, ei ar fi: Aldegătscurt, Sacmare, Tarenclont și Piticul, inenarabil, - "un fel de spectru pe cât de sordid pe atât de atrăgător." Cum ăncepe discuția?... Autorul povestește: ..." După ce se ănfruptaseră din cele mai fine bunătăți, gurmanti cum erau, vecinii noștri ajunseră unde ajunseserăm și noi alături, la deșert; și datorită, poziției noastre retrase, se crezură singuri (și liberi să discute an voie - n.n.). an fumul trabucelor, bând
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
de memoria mea. Opinii și formă, totul se gaseste an stenograma, exceptând condițiile literare (n.n. mărturie genială, ăn epoca). Dar aceasta a fost an realitate: un potpuriu de lucruri sinistre zugrăvind vremea noastră, căreia n-ar trebui să i se povestească decât astfel de istorii, si, de altfel, responsabilitatea asta o las pe seama naratorului principal (n.n. idem). Pantomima, gesturile an raport cu frecvențele schimbări de voce, prin care Bixiou zugrăvea interlocutorii puși an scenă, probabil că ele erau perfecte, deoarece cei
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
mai recente. Găsim în ele disperările, maniile, sentimentele de vină, de murdărire sau de insuportabila plictiseală, dar și exaltările și freneziile pe care le-au trăit acei înaintași. Vechile texte citite (rescrise) de ea în lungile după-amieze ale duminicilor melbourneze povestesc despre aventuroasa traversare a oceanului, despre naufragii și aparent fericite petreceri de Crăciun pe vas, despre instrumentul abandonat pe plajă la care cineva încearcă să cânte Bach sub bătaia ploii, despre carnavalul curselor de cai, cu măști, arlechini și punchinelli
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
de ani, probabil, Penelopa ar fi o ipostază a lui Manole, care îl zidește pe Ulise, conferindu-i astfel nemurirea. Într-un spațiu și o cultură diferite, am putea să ne întrebăm cine e, de fapt, Seherezada? E Ulise care povestește pentru Nausicaa sau e Penelopa care-și țese valul, în vacarmul provocat de pețitori? Pare-se, bărbații trebuie să treacă pe la Circe. Femeile, ades, preferă jocuri mai subtile. Și deloc lipsite de primejdii. Penelopa este Nausicaa visurilor lui Ulise - de
Micul Print revine în Ithaca by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17526_a_18851]
-
specialist în ceea ce s-ar putea numi cinismul ludic încă din copilăria petrecută într-un mic oraș de provincie, N., unde, împreună cu prietenii lui de joacă, sabotează fanfara regimentului de roșiori din parc, mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
sete de puritate îi judeca sever pe cei mai importanți scriitori contemporani, fără să se lase intimidat de prestigiul lor. Seamănă acum, mai curând, cu un batran procesoman, care umblă peste tot înarmat cu o geantă plină de documente și povestește cui vrea și cui nu vrea să asculte, amănunțit, istoria proceselor sale. Volumul se deschide cu două scurte texte memorialistice - O mărturie și Declarație - în care Laszlo Alexandru se prezintă că un participant "direct" la evenimentele din seara zilei de
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
Cu exceptia opțiunii pentru final (un final excesiv de "în serie" și "deschis"), filmul are o construcție impecabila, fără nici un moment de plictiseală, în alternanta de anchetă polițista și de flash-back-uri. Maestrul Suchianu ar fi fost singurul care ar fi știut să povestească "unitățile de frumusețe și adevăr" ale filmului, de pildă întrebarea ziaristului îndrăgostit prea tîrziu și întors la locul "crimei", daca sinucigașa i-a strigat numele, atunci...; sau revelația că îngerul blond, cu ochi albaștri, care cîntă la pian, din povestea
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]