25,546 matches
-
Alex. Ștefănescu De la creație la producția de texte Volumul Povestiri alese, în care figurează texte din primele două cărți ale lui Ioan Groșan (Caravana cinematografică, 1985 și Trenul de noapte, 1989), ne aduce aminte că Ioan Groșan este un mare scriitor. Uitasem că este, dar nu din cauza unei memorii precare
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
curent diverși umoriști, foiletoniști și publiciști, dar nu se ridică la valoarea prozei sale din tinerețe. Vedem, cu o strângere de inimă, cum o vioară Stradivarius este folosită pentru interpretarea muzicii ușoare. Nimic în plus, nimic în minus în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea la care autorul însuși se întoarce - ne imaginăm - cu nostalgie când vrea să-și evalueze performanțele de scriitor. Câteva dintre povestiri - Caravana cinematografică, Marea amărăciune, Trenul de noapte
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
în plus, nimic în minus în volumul Povestiri alese sunt incluse piesele de rezistență ale creației lui Ioan Groșan, acelea la care autorul însuși se întoarce - ne imaginăm - cu nostalgie când vrea să-și evalueze performanțele de scriitor. Câteva dintre povestiri - Caravana cinematografică, Marea amărăciune, Trenul de noapte, Adolescent și Spovedania - sunt de fapt scurte romane, scrise impecabil. Ele n-au nimic în plus și nimic în minus, dând acea impresie de grație artistică de care rareori ne putem bucura citind
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
deosebire însă de Marin Preda, el își autentifică spunerea printr-o sesizare (deloc malițioasă, ci doar resemnată) a comediei existenței și printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste cu un șef și un subaltern Nuvela Trenul de noapte, considerată de unii comentatori "fantastică", este de fapt realistă. Dar realistă, în sensul larg al termenului, care
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
se scufundă cu aparatul în mână și oferă, în continuare, imagini din mediul acvatic). în orice caz, nu dispariția lui Simion în întunericul vagonului de tren (într-o ficțiune, prin care el își figurează poate propria lui moarte) conferă valoare povestirii. Frumusețea ei constă în înregistrarea de către autor a modului cum viața (și nu el) parodiază o relație conjugală, în amestecul (rusesc) de comedie și dramă. Cronica trăirilor diafane Altă povestire admirabilă, Adolescent, poate cea mai emoționantă din câte au fost
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
care el își figurează poate propria lui moarte) conferă valoare povestirii. Frumusețea ei constă în înregistrarea de către autor a modului cum viața (și nu el) parodiază o relație conjugală, în amestecul (rusesc) de comedie și dramă. Cronica trăirilor diafane Altă povestire admirabilă, Adolescent, poate cea mai emoționantă din câte au fost scrise în ultimii douăzeci de ani în limba română, îi are ca protagoniști pe câțiva copii care simt fiorul virginal al întâlnirii cu moartea și cu dragostea. Unul dintre copii
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
atinge pe Claudiu și Cosmin, cărora comportarea "îndrăgostiților" li se pare doar cam bizară. Ioan Groșan face dovada virtuozității sale artistice, descriind asemenea scene diafane, pe care și simpla răsuflare a unui privitor le poate distruge. (Va urma) Ioan Groșan, Povestiri alese, ediție definitivă, București, Ed. Allfa, col. "Proză scurtă", 1999. 440 pag.
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
la imagini ori la metafore. în acest caz, e tot ce putem pretinde în materie de limpezime: ambiguitatea cea mai deplină. Puține reprezentări de acest fel mi s-au părut mai revelatoare despre un anumit conținut mistic decît o scurtă povestire a Selmei Lagerlöf. Un pustnic este atît de scîrbit de răutatea lumii încît îl roagă pe Dumnezeu s-o nimicească. Și ca să-l convingă, își desface larg brațele, cu palmele în sus, într-o poziție de implorare pe cît de
Mistică și muzică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16854_a_18179]
-
de moarte: Mizoguchi e vinovat chiar de dinainte de a fi comis vreo faptă mîrșavă, e vinovat de a fi unicul cunoscător al gîndurilor sale, care, incomunicabile fiind, devin secrete. Iar ca secrete, ele devin periculoase, subversive, criminale. Aceasta e logica povestirii lui Mishima, dacă o înțeleg eu bine. Narațiunea se dezvoltă, cum se vede, dintr-un raționament cu o construcție aproape poematică, simplu și șocant deopotrivă, cel puțin pentru omul european: a nu fi capabil să te comunici celorlalți echivalează cu
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
chip decisiv un articol de dicționar, singurul de pînă acum, cel din Dicționar de literatură română contemporană al lui Marian Popa, excesiv de sărac, unde ni se relatează doar că Dominic Stanca e fiul unui medic, a practicat actoria, a scris povestiri, versuri și teatru, pastișînd "în linia lui Păstorel Teodoreanu", cum se spune în dicționarul lui Marian Popa, apărut la sfîrșitul anilor '70; se mai vorbește acolo despre stil cronicăresc, erotism auster și - se zice - o aspirație către simbioza cosmicului, geologicului
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
e nu! Și această realitate merită numită lipsă de respect pentru o operă genială. În fapt partitura reconstituită de Mendelssohn-Bartholdy pentru a epata - imediat - pe auditorul timpurilor lui, viziunea romantică a Pasiunii are - față de retorica barocă - un alt ritm al povestirii, o altă durată, care îi deschide accesul la teatru. Cum se vede istoria biblică povestită de Evanghelistul Matei? O punte lungă, îngustă, ușor înclinată (ca și cum ar veni de departe) leagă sala de decorul fix din scenă: un spațiu închis de
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
a viitorului. Sanda Galopenția, Virgil Nemoianu, Alex Leo Șerban, Andrei Brezianu și Vladimir Tismăneanu sunt câțiva români care cunosc America și îi analizează realitățile cu spiritul ascuțit și critic al europeanului. Literatura americană actuală, exemplificată în jocul narativ acaparant din povestirea lui John Barth, în fragmentele poetice ale Renașterii Sudului (Robert Penn Warren, Ernest Suarez, James Dickey) sau în superbul eseu despre artă al lui Wayne Booth își revelează astfel originalitatea și valorile comparabile cu cele europene. "Practica noului istorism", eseul
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
căpcăun. Scenele de ospitalitate nu sînt atît de frecvente pe cît s-ar putea crede la prima vedere cînd visăm la poveste ca la o structură de primire. Ele sînt totuși etape capitale, care au o funcție definită importantă în povestire: moment inițiatic, moment de întîlnire, moment de schimb cu dar și contra-dar, momentul încercării, al riscului, al aventurii. Este clipa tuturor pericolelor dar și a tuturor promisiunilor. De aceea scena ospitalității are o funcție diegetică de primă importanță reunind răsturnări
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
sînt mai puțin variantele și reluările nenumărate ale acestor scene și mai mult ce ne învață poveștile ospitalității, despre natura sa, despre funcționarea sa, despre imaginarul său. În acest sens, împărtășesc ideea că enunțiatarul este coautorul enuțului și că fiecare povestire comportă adresa sa, fiecare fantasmă - autorul-spectatorul său, ceea ce ar legitima oarecum demersul meu. Schema cea mai curentă care antrenează aventura ospitalității este o situație de disperare, cea a părăsirii de către părinți. Motivele sînt diverse: sărăcia, foametea și frigul sînt cele
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
vrură să profite de aceeași însușire dar refuzau să fie serviabile, refuzînd darul reciproc pe care li-l propuneau gazdele, vor scuipa broaște rîioase și vipere și vor sfîrși, ca și mama lor, foarte rău. Găsim în acest tip de povestire schema inversată a poveștilor și legendelor despre ospitalitate, povestind cum, cel care oferă ospitalitatea este recompensat, iar cel care o refuză este pedepsit. Este vorba de schema clasică a venirii zeilor incognito (sau a îngerilor, sfinților, zînelor, demonilor) printre oameni
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
oameni, fie în căutare de aventuri, ca una dintre rădăcinile profunde ale mitologiei indogermanice. Numeroase mituri, precum cel al lui Lycaon, al lui Abraham, Hecale, Filemon și Beaucis, al lui Hyrinus stau mărturie în acest sens. Găsim unele reminiscențe în povestirea fraților Grimm no 87, "Der arme und der Reiche", în care un cuplu de bătrîni săraci primește de la oaspetele necunoscut, un biet călător (de fapt, Dumnezeu) posibilitatea îndeplinirii a trei dorințe. Ei își doresc fericire și sănătate și să aibă
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
special, ospitalitatea plină de devotament a cuplului de bătrîni fără copii este exemplară. Exemplele sînt numeroase și atitudinea neospitalieră este pedepsită, fie individual, fie colectiv (prin inundații, cutremure de pămînt, avalanșe). Această schemă de o mare simplitate, model al multiplelor povestiri populare este interesantă prin aceea că ființele neospitaliere sînt prezentate ca puternice social, (în opoziție cu ospitalierii săraci).[...] Contrastele foarte apăsate, între zgîrcenia celor bogați și generozitatea celor săraci fac obiectul unei inversiuni în cursul poveștii: bietul străin se dovedește
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
ambiguu și ambivalent, care amenință să se schimbe în contrariile sale extreme. Se înțelege că secolul al XVIII-lea face din aceasta momentul erotic suprem, momentul surprizei și al mirării, al fascinației și răvășirii. În fine, cu această poveste avem povestirea paradigmatică care arată bine că ospitalitatea este nu numai un spațiu de interacțiune umană și socială foarte puternică, dar și un spațiu de discurs: timpul ospitalității este timpul istoriilor care se povestesc, al informațiilor care sînt schimbate. Cuvîntul poveștii în
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
în cap în acest vehicul supraaglomerat că El, ajungînd în lumea de dincolo, ar continua și aici să legifereze la întîmplare, să dea decrete anapoda, stricînd ordinea universului, punîndu-l în dificultate pe însuși Dumnezeu. Ceva sudamerican. Cu următoarea concluzie a povestirii: " Și într-o zi El muri sau dispăru și ajungînd Dincolo, dădu primul său decret care ului îngerii, totuși buni cunoscători..." * * * Tot poetul ardelean I.H., la Vaslui, implorîndu-l pe Nichita Stănescu să se ridice din baia hotelului în care acesta
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
Univers, fragment care a declanșat reacția epidermică (dusă pînă la dimensiunile unui adevărat scandal mediatic) a criticii pudibonde, oripilată de-a dreptul de unele pasaje mai îndrăznețe care atacau morala comună... Romanul este, de fapt, o savuroasă salată de "faze"/ povestiri scurte al căror erou și narator este Tinuț, un adolescent pasionat de muzică și fete, desprins parcă din De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger. Tinuț este un narator genuin (și nu prea) care relatează cu naturalețe
"Pe fază" by Bogdan Iacovu () [Corola-journal/Journalistic/16964_a_18289]
-
difuzat astfel în întreaga lume, este o meditație a insului timpurilor noastre pe tema iubirii, disimulată însă într-un epic coborît în universul istoric tulbure și fascinant deopotrivă al medievalității. Ideea lui Marquez, de a scrie despre iubire construind o povestire cu eroi ai unei alte lumi, o lume încărcată de superstiții și mistere, de temeri și exaltări, singurătate și frenezii comunitare (în planul religios ambele), e strălucită, fiindcă ea funcționează ca un debușeu pentru o filozofie care e de fapt
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
consumate în numele aceluiași sentiment. Ca atmosferă, romanul intră în categoria Cronicii unei morți anunțate: aceeași tensiune a inexorabilului, relenti-ul unui deznodămînt anunțat de la bun început, de care fiecare detaliu epic pare să ne depărteze, deși ne aduce mai aproape. Pretextul povestirii, îl anunță Marquez dintru început, este un reportaj comandat de un ziar sud-american în luna octombrie a anului 1949, privitor la golirea criptelor funerare a mănăstirii Santa Clara, pe temelia căreia urma a fi construit un hotel. Sub lespedele ascunzînd
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
de sfîntă a locului datorită minunilor făptuite în scurta ei viață. Miraculosul incert -care poate fi raționalizat și astfel anulat, ori dimpotrivă inserat într-un epos-mythos personal prin definiție generos cu fantasticul - este supratropul sub semnul căruia stă desfășurarea întregii povestiri. Sierva Maria, devenită eroina romanului, este progenitura unui marchiz dezabuzat și a unei soții consumate de viciu și pasiune, o copilă sălbăticită și crescută de sclavii africani a căror limbă o vorbește mai des decît spaniola, înfricoșîndu-i sau doar alungîndu-i
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
limbă. Aceasta este una dintre aceste cărți, iar meritul îi aparține în întregime traducătoarei. Desăvîrșirea stilistică a scrisului lui Marquez poate fi însă chiar o piedică la un nivel superior, al sensurilor cărții, căci ea te absoarbe într-atît încît miza povestirii să pară secundară. Dar povestea în sine are, citită cu atenție și dezvrăjire, dacă așa ceva e posibil, o coerență dătătoare de adînci și importante semnificații. Dragostea nu este, de fapt, demonul, în acest roman, chiar dacă pe parcursul său stăruie credința/teama
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
prescrie. Studiul din 1969 Dialectica fantasticului la M. Eliade, deși integral îndatorat naratologiei și semioticii, se demonstrează încă solid și rezistent. Important e eseul Narațiunea contra semnificatului, din 1987, din care stărui asupra ideii, care mi se pare dreaptă, că povestirea lui M. Eliade nu poate fi redusă la anumite teme ce țin de istoria religiilor. Dar și mai bogat în învățăminte rodnice, în viitor, este studiul Spre o examinare filosofică a operei lui Mircea Eliade, din 1998. Ca și opinia
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]