2,756 matches
-
care demonstrează maniera în care abilitățile cognitive s-ar putea reflecta în povestea orală. Un al doilea exemplu de analiză a categoriilor formei, mult mai concis, va arăta felul în care emoțiile sunt reflectate în nararea evenimentelor semnificative din viața povestitorului. Analiza funcționării cognitive așa cum se reflectă în datele narative Tamar Zilber În analiza ce urmează, voi urmări diferențele de gen și felul în care sunt reflectate de abilitățile cognitive, așa cum sunt definite în cadrul conceptual definit de Carl Frankenstein. Pe parcursul secțiunii
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
întreaga arie a capacității cognitive și, astfel, concluziile mele privind funcțiile cognitive nu pot fi generalizate pentru toate procesele cognitive. Nararea unei poveștii a vieții subliniază mai cu seamă acele aspecte ale gândirii care sunt verbale, au legătură cu sinele povestitorului și încărcătură emoțională și sunt favorizate, de regulă, de comunicarea interpersonală. Abilitățile cognitive: cadru teoretic Opunându-se „gândirii eficiente” (1981), Frankenstein a specificat patru tipuri de gândire eronată caracteristice retardului secundar (1970b, 1972, 1981): gândirea irațională este reflectată prin: modele
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ierarhizarea categoriilor în funcție de frecvența acestora, a doua, privind naratorii și familiile lor, a fost mult mai interpretativă și impresionistică în abordarea datelor. Folosind termenul intersubiectivitate, a doua analiză de conținut oferă exemplul unei cercetătoare care ascultă subiectiv vocile subiective ale povestitorilor. Aceasta poate conduce la concluzii profunde și bine întemeiate care, altminteri, ar fi ignorate. Diferențele dintre diverse metode care aparțin aceleiași direcții în termenii modelului nostru nu sunt întotdeauna ușor de caracterizat și, pentru a fi elaborate, trebuie să ia
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
extrem de strict. În Israel, toți cetățenii evrei au obligația de a satisface stagiul militar la vârsta de 18 ani. Un sistem esoteric tradițional al teosofiei ebraice. Impactul subiectiv se referă la evaluarea personală a experienței de liceu, văzută din perspectiva povestitorului. Capitolul de față nu vizează compararea reușitelor „reale” sau „obiective” ale celor patru grupe de subiecți. Pentru o descriere completă a eșantioanelor utilizate, vezi paginile 21-24. Autoarea și doamna Sara Blank Ha-Ramati, psiholog clinic care a participat, de asemenea la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
în dialog. Autorul realizează bune evocări de oameni și locuri din secolul al XVIII-lea. Cartea se resimte mult mai puțin de influența nefastă a dogmatismului decât antologia Bucureștii în literatură, cu deosebire în prefață. Prozatorul A. este un excelent povestitor. Personajelor lui le place să relateze întâmplări, unele de-a dreptul spectaculoase. În același timp, el se relevă ca un înzestrat portretist, mai ales în chipurile de femei, știind să descifreze finețea și expresivitatea trăsăturilor, frumusețea sălbatică și senzuală, coborâtă
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Caragiale, al cărui urmaș se dovedește a fi și prin viziune, și prin stil. Este un pictor al Bucureștiului, oraș pe care-l iubește cu frenezie, al anotimpurilor și topografiei urbei, marcată de somptuoase restaurante și cârciumi sordide, unde eroul povestitor se „cufundă în lafuri și palavre”. E o lume de sibariți, atinsă de o anume morbiditate, situată, ca și la Mateiu I. Caragiale, între rafinamentul culturii occidentale și farmecul frust răsăritean, în evocarea căruia se infiltrează pe alocuri elementul livresc
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Tetu, 2003, p. 183) Schema canonică a narațiunii poate crea impresia că oricine poate încropi o poveste: Situație inițială (prezentare a locului, a personajelor, a relațiilor dintre ele etc.) - intrigă (nod declanșator) - acțiune de evaluare - deznodământ - situație finală. În realitate, povestitorul are nevoie de un talent deosebit: simț dramatic, putere de evocare etc. Decisiv într-o povestire este momentul fixat între prezentare și intrigă - acumularea de tensiune epică. Cum spuneam, orice narațiune începe prin stârnirea curiozității, fie prin acroșul unei promisiuni
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
vie cu viața literară, a scris, constant, și critică de întâmpinare, pronunțându-se despre aproape toți scriitorii contemporani importanți. La B. Delavrancea a apreciat curățenia limbii din proză și unitatea construcției dramatice, lui M. Sadoveanu îi este investigată arta de povestitor. Primele versuri ale lui Șt. Petică și P. Cerna sunt privite cu simpatie; ale lui Camil Petrescu izvorăsc dintr-o „atitudine de clasicist”, iar ale lui O. Goga reprezintă „balada tragică a sufletului ardelenesc primitiv”. A contestat violent dramaturgia lui
BOGDAN-DUICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
reușește să contureze o psihologie credibilă. B., care admira nuvelistica lui Ion Agârbiceanu, dar considera romanele lui Liviu Rebreanu „anemice”, zugrăvind „caractere forțate și brutale”, scrie, la rândul său, Duhul cel rău, un roman popular ca temă și ca destinație. Povestitorul participă la derularea întâmplărilor, deslușind atent, ca într-o predică, înțelesurile cele mai evidente. Între B. Delavrancea din Sultănica și I. Slavici din Moara cu noroc, relatarea, în stil indirect liber, curge ba domol și senin, ba înviforată și obidită
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
partea administrativă, t. XXXI, 1908-1909; S.S. [Scarlat Struțeanu], „O istorie din alte vremuri”, ALA, 1921, 4; V. Rugă [Vintilă Russu-Șirianu], „O istorie din alte vremuri”, FLR, 1922, 9; N. Iorga, Cei nebăgați în seamă, UVR, 1925, 33; N. Iorga, Un povestitor: Eugen Boureanul, NRL, 1926, 10; Perpessicius, Opere, II, 311-313; Bădăuță, Note, 25-27; C. Șăineanu, Noi recenzii, 165-168, 247-250; Lovinescu, Scrieri, V, 59-60, VI, 189-190; Sadoveanu, Opere, XVI, 613-614; Alexandrescu, Confesiuni, 260-282; G. M. [George Munteanu], Eugen Boureanul, RL, 1971, 49
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
literară, disputa în jurul teoriei maioresciene a „formelor fără fond” anticipează idei din E. Lovinescu. „Figuri universitare” clujene pe care B. le-a cunoscut sunt Gh. Bogdan-Duică, Sextil Pușcariu, I. Breazu. Capitole importante le sunt dedicate lui I. Agârbiceanu, apreciat ca povestitor spontan și fecund, și lui Pavel Dan, unde inedite detalii memorialistice și de istorie literară completează traseele analitice în universul operei. În versuri ce cultivă prozodia clasică - multe adunate postum în volumul Cântece de pe coline (1974) - B. rămâne la temele
BRATES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285866_a_287195]
-
analiza. Totuși, în portretul fragilei Elena, suferind discret într-o căsătorie nepotrivită, apar trăsături ce se regăsesc la eroinele lui Duiliu Zamfirescu, acesta fiind anunțat și de pitorescul scenelor mondene. În jurnalele de călătorie, B. se arată un mai bun povestitor și creator de tipuri decât în romane. Dar ținta principală a acestor memoriale era de a informa cât mai complet asupra locurilor vizitate. Autorul, în căutarea exactității, se documentează, face apel la lucrări istorice, cât și la datini și tradiții
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
proză sunt, cele mai multe, diluate și emfatice. Superioară din toate punctele de vedere este memorialistica. B. își adună, în 1941, amintirile în Treizeci de ani în teatru. Rescrisă și amplificată, sub titlul O viață de actor (1965), cartea relevă un remarcabil povestitor. Paginile în care se evocă anii copilăriei și tinereții, ca și itinerariile actoricești, sunt antrenante datorită naturaleței și umorului, episoadelor pitorești și anecdotelor din lumea rampei. Chiar opiniile asupra meșteșugului scenic nu distonează, ci au aspectul lucrului trăit. Modest și
BREZEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285880_a_287209]
-
unui belfer (1935, 1939). Nimeni nu ar fi zis, întâlnindu-l pe rubicondul B., cu înfățișarea-i boemă, accentuată de pălăria cu boruri largi și de lavaliera neagră, că în el mocnește drojdia atâtor nemulțumiri. În lume, cu iscusință de povestitor, îi încânta pe cei din jur, după cum și la școală era, se pare, iubit de elevi. În scris, însă, zăcașul nu prea filtrează toxinele atâtor „parapoane”. Pizmaș dintotdeauna pe cei înstăriți și, în genere, pe privilegiații sorții, el se dedă
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
relații (I. Budai-Deleanu și Erasmus, Slavici și Confucius, Coșbuc și Longfellow ș.a.). Pretutindeni dovedește spirit asociativ și intuiție de comparatist, erudiție, în tentativa de a sublinia nu numai influențele, dar și deschiderea spre universal a gândirii și scrisului românesc. Culegerile Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire (1937), Antologie română (1938, în colaborare cu Sextil Pușcariu), Poezii patriotice (1938, în colaborare cu I. Chinezu), Din viața satului transilvănean (1942), Mama, copilul și căminul familiar în poezia românească (1943), cursurile ținute ca profesor
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
Siebenbürgens, București, 1943; Literatura Transilvaniei, București, 1944; Folklorul revistelor „Familia” și „Șezătoarea”, Sibiu, 1945; Studii de literatură română și comparată, I-II, îngr. Mircea Curticeanu, Cluj, 1970-1973; De amiciția: Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență, îngr. Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, 1995. Antologii: Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, introd. edit., Cluj, 1937; Antologie română, Halle, 1938 (în colaborare cu Sextil Pușcariu); Poezii patriotice, Cluj, 1938 (în colaborare cu Ion Chinezu); Din viața satului transilvănean, Cluj, 1942; Mama, copilul și căminul familiar în poezia
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
de la littérature transylvane d’après-guerre, „L’Europe centrale”, 1934, 44; Pavel Dan, „Michelet și românii”, „Blajul”, 1935, 8-9; Perpessicius, Opere, VII, 189-192; Ion Breazu, Memoriu de titluri și lucrări, Cluj, 1935; Nicolae Albu, „Literatura «Tribunei»”, „Lanuri”, 1937, 1; Al. Iordan, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, CL, 1937, 6-7; Al. Dima, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, RFR, 1938, 7; Olimpiu Boitoș, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, „Revue de Transylvanie”, 1938, 3-4; Zaciu, Mască, 388-393; George Munteanu, Ion Breazu, ST
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
Dan, „Michelet și românii”, „Blajul”, 1935, 8-9; Perpessicius, Opere, VII, 189-192; Ion Breazu, Memoriu de titluri și lucrări, Cluj, 1935; Nicolae Albu, „Literatura «Tribunei»”, „Lanuri”, 1937, 1; Al. Iordan, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, CL, 1937, 6-7; Al. Dima, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, RFR, 1938, 7; Olimpiu Boitoș, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, „Revue de Transylvanie”, 1938, 3-4; Zaciu, Mască, 388-393; George Munteanu, Ion Breazu, ST, 1958; 5; Al. Căprariu, Cu Blaga la Paris, TR, 1965, 2
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
Ion Breazu, Memoriu de titluri și lucrări, Cluj, 1935; Nicolae Albu, „Literatura «Tribunei»”, „Lanuri”, 1937, 1; Al. Iordan, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, CL, 1937, 6-7; Al. Dima, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, RFR, 1938, 7; Olimpiu Boitoș, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, „Revue de Transylvanie”, 1938, 3-4; Zaciu, Mască, 388-393; George Munteanu, Ion Breazu, ST, 1958; 5; Al. Căprariu, Cu Blaga la Paris, TR, 1965, 2, 19, 27, 1967, 46; Brateș, Oameni, 142-149; Ion Vlad, „Studii de
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
1991). Abordată în circumstanțe diverse, erotica ocupă în proza sa un spațiu larg, insistența asupra unor detalii fiziologice și mai puțin asupra psihologiei personajelor provocând din partea criticii literare unele obiecții. În genere, însă, se poate spune că scriitorul este „bun povestitor cu resurse memorialistice, pictor al provinciei clasice, colorabile umoristic și uneori prin ceea ce are licențios” (Marian Popa). SCRIERI: Vrăjitorul de cuvinte, Bolgrad, 1940; Fântâna iadului, București, 1971; Fiul primarului, București, 1976; Hanul trăsnit, București, 1984; Un student de altădată, Iași
BANDRABUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285602_a_286931]
-
de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu bărbi lungi, posibilă imagine a „înțelepților lumii” (de altminteri, numărul acestora este același cu cel
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
acum - nici urmași. Ca și lumea sa fictivă, cartea sa nu se poate imita decât pe sine. Proza lui este un univers producător de ficțiuni echivoce generic, având un singur gen proxim - istorisirea. După Sadoveanu, B. este al doilea mare povestitor modern al limbii române. Epistolarul imaginar publicat parțial înainte de roman și integral după el, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est, oferă cheia generatoare a operei. Textele compozite reunite în el sunt magma amniotică fictivă și totodată embrionul din care
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Mistreții erau blânzi și Dropia sunt produsul unui antisadovenism de substanță, ca și de expresie. Scriind după Sadoveanu, lui B. îi reușește dezacordarea armoniilor macro și microcosmice ale autorului Țării de dincolo de negură și al Împărăției apelor. Între lume și povestitorul ei, între lume și cititori, s-au ridicat în răstimp stavile de netrecut, bariere și împrejmuiri solide sau doar perdele amăgitoare de cuvinte migratoare. Personajele din Dropia, de pildă, alunecă la fel ca niște umbre pe apa nocturnă a câmpiei
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
viitorul roman. În ciclul de proze Masa cu oglinzi, sub semnul revenirii stă mirajul numit de cineva „apa celor fără de viață”. Iar în Ploaia și biserica pe roate, toată narația se rezumă la repetarea unui text pe care nu numai povestitorul (Popescu), ci și ascultătorul său (ceasornicarul Schwartz) îl știu deja pe de rost. Opera lui B. este construită pe principiul reiterării, al repetiției, al circulației și al prefacerii, alcătuind un spațiu unitar textual și omogen stilistic și tematic. Un univers
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
Brâncoveanu este explicată prin unele purtări „necreștinești” ale acestuia. Generos și cucernic, Nicolae Mavrocordat e înfățișat ca un înțelept pentru care soarta țării se află mai presus de orice interes sau ambiții de ordin personal. A.U. e un bun povestitor, sfătos și molcom, înclinat mereu spre sentințe și moralizări, de obicei în spirit creștin. Unele descrieri sunt vii, respiră autenticitate, în vreme ce în notațiile portretistice (Mavrocordat, Carol al XII-lea, patriarhul Ierusalimului Hrisant Notara, Brâncoveanu, hanul tătăresc) surprind nu atât trăsăturile
AXINTE URICARIUL (c. 1670. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]