2,388 matches
-
i-a fost atrasă de inscripția de pe ușă, Simplă curiozitate, domnule, o simplă curiozitate a unui om care nu mai are nimic de făcut. Gardianul îi ceru cartea oficială de identitate, care îl acredita ca rezident, îi compară figura cu poza, examină cu lupa amprentele digitale imprimate pe documente, și, în final, îi luă o amprentă a aceluiași deget, pe care Cipriano Algor, după ce fusese instruit, l-a apăsat pe ceea ce era probabil un lector al computerului portabil pe care gardianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
luându-și inima în dinți, de-a dreptul, dacă nu eram de acord să-i sculptez un bust. „Fără să afle alții deocamdată, ca să nu fie invidii”, în mod discret, ar fi venit în fiecare zi la stânci să-mi pozeze. Dinu îmi spusese că Aristide suferea de ciroză și n-am vrut să repet întâmplarea cu Tuberculosul. Îl persecuta ideea sfârșitului, probabil, și dorea să se asigure că va rămâne în urma lui măcar un bust de marmură. I-am promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zicea el. Nu-i păsa că-și dădea toți banii pentru a tipări niște cărți pe care le oferea unor necunoscuți care nu le citeau, le uitau în primul hotel sau le aruncau în mare. Când a văzut la mine poza Parthenonului, a început să plângă. El de dor de Atena, eu de dor de lumea aceasta pe care n-o voi vedea niciodată. Deși nu știu, domnule sculptor, cum e mai rău: să-ți pară rău de ce ai făcut sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
îmbrăca cu un costum special de Mare Maestru și de Rege. Ca urmare a acestei mascarade, Nordau amintește faptul că pictorul simbolist francez Alexandre Séon a realizat o lucrare reprezentându-l pe Péladan în postura impunătoare pe care acesta o poza. Ca o continuare a ipocriziei, un compozitor a conceput o fanfară ce trebuia cântată în momentul în care Péladan își făcea intrarea în împrejurări solemne. Péladan intenționa să scrie o lucrare de mare amploare, concepută din paisprezece romane structurate în
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
preluată de artiști. Împinge ușa și se trezesc Într-o aulă mare și plină de fum, În care o mulțime de oameni dansează pe muzică bluegrass. Înăuntru e ca-ntr-un congelator, dar Într-un colț o femeie În lenjerie pozează pe o canapea răpciugoasă, părînd că nu bagă de seamă frigul. O altă femeie o desenează, și alte schițe cu femeia În lenjerie pozînd pe canapeaua răpciugoasă acoperă pereții. Wakefield privește schița peste umărul femeii care desenează. — Toate astea sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
muzică bluegrass. Înăuntru e ca-ntr-un congelator, dar Într-un colț o femeie În lenjerie pozează pe o canapea răpciugoasă, părînd că nu bagă de seamă frigul. O altă femeie o desenează, și alte schițe cu femeia În lenjerie pozînd pe canapeaua răpciugoasă acoperă pereții. Wakefield privește schița peste umărul femeii care desenează. — Toate astea sînt ale tale? Face un semn cu capul către desenele de pe pereți. — Da. Mi-aduc aminte de coperțile vechilor romane polițiste. — Bingo! Femeia se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
CGI devine IBM, IBM devine Microsoft, Microsoft devine US Steel, US Steel devine Compania, ad infinitum În hore și valsuri de sigle. Artistul, bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei fără rețineri, o studiază cu atenție si apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star și citește un titlu, „ Construcțiile din deșert alungă șopîrlele Gila“. Gila Monster, pozată din față, este o șopîrlă veninoasă cu ochii ca mărgeaua și cu mărgele portocalii și negre. Seamănă Îngrozitor de tare cu un gargui de la Notre Dame din Paris, o veche reprezentare a Diavolului, dacă a existat vreodată una. Articolul spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asistau mult mai mulți ziariști decât ar fi visat vreodată Fran. Majoritatea erau adunați în jurul celei mai tinere și drăguțe dintre mirese care ducea tratative aprinse cu un fotograf de la un ziar de scandal, care aproape că o convinsese să pozeze purtând o jartieră pe care o scosese din buzunar și expunând un decolteu mai generos decât al Pamelei Anderson. Încercând să nu se piardă cu firea, Fran își croi drum prin mulțime și aproape că le târî pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
adevărat în acest oraș și a spus cât de rău îi pare că Ralph nu poate fi de față din cauza bolii. Sincer, Fran, erau acolo gazetari atât de hârșâiți că ar fi fost în stare să-și convingă bunicile să pozeze topless și Jack i-a făcut să dea apă la șoareci. Toată lumea de la bar avea câte o poveste despre Ralph Tyler. A fost uimitor. Stevie își suflă nasul, care era mai roșu decât al lui Rudolph. — Murray Nelson se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Liberal și secretar de redacție al oficiosului acestuia). „Romanțele” minulesciene reprezintă însă ceva mai mult decît o autohtonizare literară a spiritului șansonetismului francez. Un caz diferit, de epuizare ontologică a simbolismului, e ilustrat de către G. Bacovia, un captiv al periferiei: „poza” bacoviană, vizibilă deja în volumul Plumb (1916, editat de Ion Pillat), exhibă - pînă la caricatură - stereotipiile/convențiile curentului; limbajul alienării întîlnește „proza” denotativă, de notație a cotidianului pe linia unui expresionism genuin. În moduri diferite, atît Bacovia, cît și Minulescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viața, nici măcar să filmeze nu mai avea chef. I se părea un bărbat fascinant, inteligent și tandru. O amuza felul în care el își răsucea șuvița de păr și se gândea că o face special și freudian, ca artistul care pozează pentru eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la întâmplare, citea un fragment și apoi îl interpreta ca pe un mesaj al lui Andrei Ionescu pentru ea. Romanul povestea despre un bărbat puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Glina, știind că n-o să povestească nimănui despre prima ei iubire, dar nici n-avea de gând să rămână priponită acolo, ca o balenă eșuată. Andrei Ionescu i se părea o încercare de pe nivelul al doilea al jocului. Îi văzuse poza în vitrina Librăriei Sadoveanu și i se păruse că-l cunoaște. Era ceva familiar în atitudinea lui, o promisiune liniștitoare, de parcă i-ar fi spus că alături de el totul va fi pufos și sigur ca într-un pat cald. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de sarcasmele fiului său decît ar fi vrut să admită. CÎnd tocmai Își rezema bastonul de colțul patului, privirea Îi rămăsese pironită pe o poză Înrămată sprijinită de cana cu apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o fată blondă într-un impermeabil albastru. Al cărei titlu să fie „Samantha spune”. — Poftim ? Mă uit la ea ca la nebuni. Nu am nici un sfat casnic de dat ! — Atunci o rețetă ? Radiază. Felul de mâncare preferat ? — Vrei să ne pozezi în șorț ? strigă grăsanul clipind libidinos din ochi. — Nu ! zic îngrozită. Nu mai am nimic altceva de adăugat ! No comment ! Plecați ! Ignorându-le țipetele și strigătele de „Samantha!”, mă întorc și alerg cu picioare tremurătoare înapoi spre casă. A înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Și eu sînt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la panoul de la afizier și rup dintr-un gest poza cu fundul tras la xerox, În bikini tanga. E al meu și nu mai vreau să-l văd aici. Mă răsucesc pe călcîie. Iar Artemis, În legătură cu olandezul tău zburător... — Ce-i cu el ? spune bănuitoare. Mă uit la ea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Garda de Fier? Ți l‑a menționat vreodată? - Din când În când Îl pomenește pe Nae Ionescu, dar de cele mai multe ori vorbește despre zilele pe care le‑a petrecut În India, unde a studiat cu un maestru Yoga. - Asta‑i poza lui de fascinație orientală. Tu ești fraier În privința oamenilor, Chick, deși nu ești chiar atât de perfect inocent. Știi foarte bine că‑i o poză. Dar Între voi e un acord tacit... E nevoie să‑l dezvălui eu fățiș? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un gardian mort. Și era de așteptat ca și eu să atârn cât de curând. Eu însumi mă așteptam la asta și am privit cu interes pacea așternută peste cei șase gardieni atârnând de capetele funiilor. Muriseră repede. Am fost pozat în timp ce mă uitam în sus la spânzurători. Locotenentul O’Hare stătea în spatele meu, suplu ca un lup tânăr, plin de ură ca un șarpe cu clopoței. Poza a apărut pe coperta revistei Life, și puțin a lipsit să nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Kraft avea planuri mari cu mine. Și în același timp îmi făcea un portret care dovedea mai multă înțelegere binevoitoare a ființei mele și mai multă afecțiune intuitivă decât ar fi presupus simpla dorință de-a prosti un nătărău. Tocmai pozam pentru acest portret când a venit Jones să mă viziteze. Kraft vărsase o sticlă cu terebentină. Am deschis ușa să iasă mirosul. Și o foarte stranie cântare monotonă a început să vină plutind în sus pe casa scărilor și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vom fi în Mexic, a spus ea. — Hm, am făcut eu. — Pari neliniștit, a zis ea. — Eu, neliniștit? m-am mirat eu. — Preocupat, a spus ea. — Și ție îți par preocupat? l-am întrebat pe Kraft, care din nou studia poza cu mlaștina. — Nu, a zis el. — Vechiul și bunul meu eu normal, am declarat. Kraft mi-a arătat un pterodactil care zbura deasupra mlaștinii. — Cine ar crede că așa ceva poate să zboare? a întrebat el. — Cine ar crede vreodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
partidul lor, când fac adunare cu pomenirea martirilor. Gentimir aprobă indiferent. -Tânăr Focan ăsta - urmă Pancratz -, da-l pusese un fel de șef peste pictorii care făcea pavoazarea. Lozinci, portrete, afișe. Propagandă. Se dădea și el la Katy, să-i pozeze nud, auzi, goală. Cea să o facă în emblema de la-nchiderea Festivalului. Avansuri, seara fredona cu limba scoasă după ea. Până mi-a spus Katy. „Nu-mi ajunge că mă pipăie păpălugii ăia, mai vine de se dă și Condrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
venim și cu Cernobâlul, din opt’șase, ca să-i terminăm. Am un film cu poze de p’atunci, făcut pe șest de-un nepot al meu, Gavriluță, lucra la Biblioteca Universitară în vremea aia. A riscat, dar știi ce-a pozat? O săptămână la rând a pozat cum înconjurau băieții cu bățul și cutia în mână ceceul să vadă dacă-i radiat. Asta e proba că nu putea fi radiat răpostul în mină, ci pe scaunul de sacrificiu de la anchetele l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șase, ca să-i terminăm. Am un film cu poze de p’atunci, făcut pe șest de-un nepot al meu, Gavriluță, lucra la Biblioteca Universitară în vremea aia. A riscat, dar știi ce-a pozat? O săptămână la rând a pozat cum înconjurau băieții cu bățul și cutia în mână ceceul să vadă dacă-i radiat. Asta e proba că nu putea fi radiat răpostul în mină, ci pe scaunul de sacrificiu de la anchetele l-a care l-au torturat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
urmă câteva vorbe cu ea.“ Datorită ei primise atelierul în ’74, la sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie.Cu câteva zile mai înainte se înființase funcția de președinte al României și Ceaușescu depusese jurământul de șef suprem al statului. Văzuse poza color într-o revistă și se gândise că poate dă lovitura. Într-o săptămână a pictat tabloul cu Ceaușescu depunând jurământul, cu tricolorul pe piept și buzduganul în mână. Cei de la Uniune nici nu s-au uitat la el. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și pleci din casă în halul ăsta? S-a nimerit că te-am văzut acu’, că a trecut coloana cu ăla. Și nu-i străin. E de-al nostru. A fost profesor aici, trebuie să-l știi, unul Tomnea. Are poza pe toate afișele. Femeia clătină din cap. Dădu să ridice și mâna apoi se răzgândi: - Știu eu ce fel de profesor este Tomnea ăsta. Am auzit eu... E din ăia care umblă acuma prin oraș. Dacă n-o fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]