3,357 matches
-
chiar indiferența după unul din instinctele mele ciudate de a-mi fi brusc indiferent un fapt pentru care lucrasem, la care visasem ani de zile, de a mă persecuta brusc, în miezul unor gânduri, pe care le crezusem primordiale, o prăjitură colorată pe care n-o puteam s-o alung din minte cu cât mă încăpățînam mai mult s-o uit, conștient în același timp că mă amuz, neputînd-o s-o alung. Și totuși, continuam cu persecuția spre Irina, pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ci prin ceea ce difer. Aș găsi pe discul gramofonului meu imaginar tot felul de exclamări momentane, mereu contrare și idioate: "mi-e foame, mi-e sete, mi-e frig, mi-e cald", sau "supa te încălzește, friptura e prea arsă, prăjitura prea dulce", mici exclamații necesare, se va zice, totuși numărul lor mare e sinistru. Unul făcea socoteală asupra bunicii lui, buna menajeră, cât a dormit în viață și cât a mâncat. Chiar câteva zile în șir n-a făcut decât
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi fost nici un sacrilegiu... Ce-o fi crezut Irina despre moarte? Odată, de pildă - dar amândoi eram în ocazia aceea identici - intrasem dispuși, vorbăreți, flămânzi, intr-o cofetărie mică. În momentul când Irina își îndesa cu chef dinții într-o prăjitură de șocolată, privirea îi alunecă pe fereastră și exclamă: "Ah! Ce întîmplare!" Mă uit: la masa de pe pavaj a cofetăriei ședea, domol, domnul Cornea, o cunoștință destul de vagă de a noastră. Știam că domnului Cornea îi murise cu câteva zile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a părut rău desigur, acea părere de rău obișnuită la oameni (timp de zece minute, după noutate, discuții asupra prietenului, asupra durerii lui, asupra ultimei clipe când l-am văzut, supoziții, apoi discuția trece asupra altui obiect, asupra vremii, a prăjiturilor uneori, ca să revie din timp în timp și tot mai rar, prin câte un "săracul"). Când asiști personal la toată desfășurarea morții și a durerii celor dimprejur, atunci discuțiile și chiar părerea de rău durează mai mult. Totul e în raport cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
focul voios din sobă. Acceptă îmbrățișarea mea, străină, rece, ca pe o obligație, și nu pricepeam în ce fel s-o refac, așa cum era de obicei, și cum mă părăsise cu o săptămână înainte. Pregătisem cu multă artă tartine și prăjituri, le alesesem numai pe cele care știam c-o să-i placă sau îi vor face mai mare efect, samovarul sclipitor nu aștepta decât să-i pun jăratic, iar ea stătea cu brațele moi, cu paltonul pe dânsa, ca gata de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
La Cavarna am jucat cărți, cu soții Axente, m-am plimbat pe ulița principală, prin lumea multă de la ora șase seara, am băut o cafea la o cafenea pitorească și la urmă, aducîndu-mi aminte de tristețea Ioanei, i-am cumpărat prăjituri și fructe. Când m-am întors în port se făcuse noapte. În întuneric, magaziile apăreau sumbre și tăcerea profundă, aveai impresia că fantome foșnesc pe pietre. Ne grăbeam, căci abia acum ne dădeam seama cât întîrziasem și o lăsasem pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deprinde cu altul era evident că nu reușise. Și dacă susținea toate acestea, căuta mai mult să se mintă pe dânsa. În apropierea unui bărbat care o îmbrățișează, o femeie uită toate plăcerile avute înainte cu altul, după cum în fața unei prăjituri nu te interesează că ai mâncat cu un an mai înainte o prăjitură mai bună. Detaliile pe care eu le provocasem și acum mă înnebuneau, așa deveneau de vizibile scenele... "De fapt, n-aș fi știut cum să plec. Ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căuta mai mult să se mintă pe dânsa. În apropierea unui bărbat care o îmbrățișează, o femeie uită toate plăcerile avute înainte cu altul, după cum în fața unei prăjituri nu te interesează că ai mâncat cu un an mai înainte o prăjitură mai bună. Detaliile pe care eu le provocasem și acum mă înnebuneau, așa deveneau de vizibile scenele... "De fapt, n-aș fi știut cum să plec. Ca să împlinesc timpul, îl întrebam despre cine știe ce carte." Aceste limitări ale plăcerilor lor îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
găsește cutare cuvânt - ca să am o plăcere nouă de Eminescu, îl puneam pe Raicu Ionescu să-mi recite la infinit versuri, și uneori îl... plăteam cu o tratație!... O mare plăcere a noastră, fizică, era să mâncăm fiecare câte 5 prăjituri proaste, ori o cutie de sardele pe care o mâncam pe uliță. Alteori eram fericiți cu colaci de 5 bani unul. Sărăcia noastră, mai ales a lui Raicu Ionescu și a mea, era mare. El n-a avut niciodată foc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spun că nu-l pot suferi? Vrei? Spune!" N-am mai glumit. Cu temperamentul ei excesiv, era în stare să dea și acest spectacol. Seara, la masa dată invitaților, cu mișcări intenționat încete, ca să nu treacă neobservate, a luat o prăjitură, a tăiat-o în două și mi-a dat o jumătate mie. Când am întrebat-o pe urmă pentru ce a făcut "în public" un gest atât de neobișnuit: "Ca să arăt proștilor că ești prietenul meu". Dar am avut cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trei ceasuri. S-a interesat dacă am chibrituri, a voit să-mi împrumute un pled, pentru că se făcuse frig, mi-a dat o sticlă de apă și - se vedea că i-a trebuit un efort ca să-și consolideze curajul- câteva prăjituri rămase de la masă pentru un eventual supeu pe drum, pe care nu le-am putut refuza, deși știam că n-o să am nevoie de ele. Când mi-a dat mâna și am vrut să i-o sărut: "Nu! - Acum suntem
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cumpărători abea sosiră În timp ce alții plecau cu mașinile doldora de produse agricole. Ajutat de Nando, Tony Pavone Împărți unele mărunte cadouri celor trei copii ai fermierului iar nevestei lui o sticluță de parfum franțuzesc urmat de un carton burdușit cu prăjituri. Oarecum impresionat de cadourile primite, fermierul cu nevastă-sa le amenajă o masă sub un șopron invitându-i să se așeze liniștindu-i. „În câteva minute mă voi ocupa numai de dv., până atunci Însă,vă rog să serviți un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dar plăpânde flori. În peregrinările sale, nu-și mai aducea aminte să se fi prezentat vreo dată În fața unor femei or În anturaje de familie cu un buchet de flori. După părerea sa, o sticlă de băutură selecționată ori câteva prăjituri de bună calitate de regulă erau bine venite. Se gândi cîteva momente În timp ce admira strălucirea culorilor ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin mai mare...Ba nu, doresc din fiecare culoare, douăzeci și unu de fire...!!” Sperând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adusă În acest scop, sub privirile pline de ură a unor oameni de bună credință. Contrar așteptărilor, Tony Pavone reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai bea un singur pahar, cu siguranță stomacul meu supra saturat Îl va respinge. Fi-i Înțelegător, hai să mergem. În drumul nostru vreau să intrăm la cofetăria „Scala”, să cumpăr pentru mata și domnul Paulică câte un carton cu prăjituri...Urmează să ne grăbim, după cum e bine știut, la ora nouă și jumătate prăvălia va fi Închisă...!” Gică Popescu privi cu ochii jumătate Închiși la Paulică care o luase din nou pe Atena părtașe la vorbele lui chinezești,oftând. „Crezi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
echilibru, ciocnind zgomotos paharele În timp ce Tony Pavone se ridică de la masă făcând semn fetei să procedeze la fel. „Cerem scuze... Până ce goliți sticla cu acest vin de calitate, noi ne vom deplasa la Cofetăria Scala, unde vom cumpăra unele delicioase prăjituri pentru a le oferi nevestelor, scăpând de cicăleala bine meritată. Promit, În zece minute venim Înapoi...!” Dar contrar așteptărilor, fata refuză insitând. „Te rog dragul meu, câteva minute În sus ori jos, ce importanță mai are...??” În fața acestei irevocabile decizii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
familia lui, o rupeam la fugă...!!” Chiar așa...? Niciodată nu mi-am Închipuit...!” interveni Șeful Șantierului. „Stai să vezi, Încă nu s-a terminat povestea. După cum am precizat mai Înainte, am cumpărat un buchet de flori și un carton cu prăjituri și Împreună cu lucrătorul am intrat În casa lui, oferind nevestei cadourile ce a făcut un considerabil efort să le primească: ținea un copil mic În brațe care tocmaai Îl alăpta. Dar, surprizele Încă erau la Început. Struniți de tatăl copiilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de ce natură pot fi...? Până mai vorbim puțin, spune ospătarului să aducă un vin de calitate, acesta pe care-l servim e puțin oțețit. De acord...? O singură sticlă și, plecăm acasă. Ai Încredere, am promis nevestei un carton de prăjituri și o surpriză ducându-mă devreme să-i injectez o doză de speranță eliminându-i ipoteza unui nou cutremur de pământ.!” Tony Pavone se resemnă. Cunoscând prea bine cu cine a pornit la drum, nu-și făcea iluzii. Cum Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite privind cultura familială. Prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc ca și cum s-ar teme. Mă simțeam jignită de explicațiile lui neobosite privind cultura familială. Prefăcându-se că vrea să mă integreze, nu făcea decât să mă împingă în afară. Nu ai cum să înțelegi obiceiurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ce noroc ai că nu ești unul dintre copii aia din Sudan cu muște în jurul gurii. Faci liste cu Lucruri de Făcut - să reorganizezi raftul cu lenjerie, să înveți două sonete. Îți permiți mici atenții față de tine însăți - felii de prăjitură cu înghețată, concerte la Wigmore Hall. Și, din când în când, te trezești și rămâi uitându-te pe fereastră la o altă nenorocită de dimineață și te gândești: nu pot s-o mai fac. Nu pot să mai trag încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
văzut cum coaja de pe trunchi explodează, băiatul a izbucnit în urale. A fost bună cina, a spus John. Alice a clătinat din cap în semn că da. Pulpă de miel, spanac proaspăt din grădina din spate, asparagus la grătar și prăjitură de ciocolată sub forma unui cartof roșu de Idaho. Crezi că n-ar fi trebuit s-o scriu, a zis Alice. John s-a încordat din cauza disconfortului. Părul cândva decolorat de soare era acum șaten și mai rar, iar abdomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a aflat de el decât abia când Pearl a trebuit să gonească un arici din sufragerie și i l-a aruncat pe copil în brațe. Pruncul a fost primul lucru care nu mai puțea a râu; de fapt, mirosea a prăjituri. Și a mentă, deși, în casă, nu aveau nici măcar o frunză din respectiva plantă. Andy n-a plâns, deși trupul rece și solzos al lui Zach trebuia să-l fi șocat. Băiețelul avea ochi de culoarea crapului, niște ochi placizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
partea cealaltă. Râul era ca un șir de firimituri pe care Danny le lăsase în urmă pentru el. Mike s-a imaginat pe el ca bărbatul din visele puștiului. Da, Dan, a răspuns Mike. Danny încă mai avea urme de prăjitură pe la colțurile gurii. Mike nu-l pusese să se spele pe dinți înainte de culcare și nici n-avea de gând. Dacă avea ocazia, își pusese în minte să fie un educator îngrozitor de indulgent. Își jurase asta. Nu-l mai văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o geacă de tercot mi-ar fi fost de ajuns pentru o plimbare prin orașul care avea să mă adopte pentru mai bine de un an. Încă mai aveam mărunt prin buzunare ca să-mi ajungă de un suc și o prăjitură așa că abia așteptam să scap de gratiile prin care vedeam străzile. Copacii își așterneau resemați frunza ofrandă pe trotuare și vântul părea că aleargă desculț pe acel covor țesut din melancolii și frunze uscate. Un fior rece și totuși plăcut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]