3,904 matches
-
insuficient”, deci mai frustrat. Frustrarea îl face să aibă izbucniri. Nu lovește oamenii. Aruncă cu ghiozdanul, se târăște pe jos, pleacă din bancă și uneori din clasă. Nu ține pasul cu clasa. Nu citește în ritmul clasei. Procesează mai lent. Prăpastia crește! El deranjează orele din ce în ce mai des. Îți recomandăm Dragi părinți care învățați ura, un copil cu ADHD nu e o fiară... Copiii nu vor să stea cu el în bancă pentru că-i deranjează, nu se pot concentra. Corect! Frustrarea lui
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
fost gata după luni bune. În clasa a III-a, am schimbat 2 profesori itineranți pentru că primul a născut. Acum, în clasa a IV-a am primit un alt profesor itinerant. Estimăm că vom avea PIP după sărbătorile de iarnă. Prăpastia e imensă. Nu mai ținem deloc ritmul cu clasa.
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
puteam opri din râs. - Am zâs că iești baiat bun, da tu iești on hoț! a exclamat. Apoi a zâmbit. M-am bucurat nespus. În jur de ora 14, oile s-au culcat. Ne-am așezat și noi, la dunga prăpastiei. Cu ochii spre Tăul Mijii, am scos să mâncăm. Între timp, un grup numeros de turiști a ajuns la lac. Douăsprezece corturi de aceeași culoare au răsărit în micul platou de pe malul vestic. Am mâncat în tăcere, am fumat, ne-
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
în tăcere, am fumat, ne-am întins pe pătureici. Eu am ațipit în câteva secunde. Visam că venise ursul la oi, că-i dădeau câinii roată. Am tresărit. Câinii lătrau aievea, dar nu la urs. Ca din senin, pe buza prăpastiei apăruse un om. Nea Ioniță a ocărât câinii. Am observat că bărbatul avea pantofi cusuți cu sârmă și că ținea în mână o biblie fără cruce pe copertă. - Mă uomule, cum hiriș agiunsăș aci? Străinul a zâmbit, și-a tras
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
revendicările lor, să le înțeleagă și să facă tot ce-i stă în putință pentru a preveni crizele. Acesta trebuie să fie factorul politic. În cazul nostru însă, amploarea tot mai mare a protestelor din ultimii cinci ani semnifică adâncirea prăpastiei dintre cetățeni și politicieni. Avem astfel de-a face cu un dialog al surzilor: două părți care nu pot comunica pentru că se află în două ere diferite. Pe de-o parte, factorul politic pare încremenit în timp, în tiparele deceniilor
Elefantul democrației românești () [Corola-blog/BlogPost/338833_a_340162]
-
refuzul de adaptare înseamnă extincția. Merită studiată cauza acestei rupturi între civic și politic. Chiar dacă ne place sau nu, atât timp cât sunt votate, partidele politice actuale sunt platforma legitimă pentru prezente și viitoare generații de lideri din România. Cauza fundamentală a prăpastiei dintre cetățeni și politicieni este, fără doar și poate, modul de organizare și funcționare a partidelor politice românești. Partidele politice sunt cele mai nereformate instituții din România. Motivele sunt multe. În primul rând, sunt organizații închise. Regulile (scrise sau nescrise
Elefantul democrației românești () [Corola-blog/BlogPost/338833_a_340162]
-
nucleului dur state care împărtășesc aceeași filozofie economică. După cum arată Markus Brunnermeier, Harold James și Jean - Pierre Landau în “The Euro and the Battle of Ideas“ (vezi și articolul meu „Următoarea provocare pentru elitele României“ pe cursdeguvernare.ro), există o prăpastie între filozofia economică germană (prin extensie - nordică și central - europeană) a contractelor care trebuie respectate, a datoriilor care trebuie plătite, a creșterii economice prin reforme structurale și a competitivității externe ca rezultat al eficienței pe de o parte și filozofia
Cu calm, despre „Cartea albă privind viitorul Europei” () [Corola-blog/BlogPost/338841_a_340170]
-
iau banii nimănui, ci iau banii statului. Și unii, și alții au comis în toată această perioadă o eroare majoră de percepție, care continuă și în prezent și care este pe punctul de a ne scoate de pe drum drept în prăpastie. Pentru că banii nu îi dă statul. Statul nu poate să dea ceva ce nu are. El poate cel mult să aloce fondurile. Singurii care au de fapt bani și îi dau sunt toți contribuabilii care își plătesc impozitele la buget
Iluzia care ne duce în prăpastie () [Corola-blog/BlogPost/338860_a_340189]
-
ați văzut, „Babel”, și alte câteva memorabile: „Amores perros”, „Biutiful” și „21 de grame”. Impresionant, deci. Totuși, n-am ajuns în sala de cinema cu organul meu cinefil foarte vioi, îmi transmitea mai degrabă să șed blând. Dar... o asemenea prăpastie, hău, genune între ce așteptam și ce mi-a intrat prin ochi și prin urechi mărturisesc că n-am trăit în toată viața mea din cinema. Și cuvintele se sparie... O telenovelă Animal Planet, cu titlul cel mai potrivit în
„Reveneala” – o telenovelă Animal Planet () [Corola-blog/BlogPost/339016_a_340345]
-
felie de viață, fără mare miză, fără vreo evoluție a personajelor, iar dilema personajului principal (geanta neagră de la început) se rezolvă cu bine printr-un deus ex machina. Dar filmul are un atu care ar putea să mai umple din prăpastia care separă Noul Val de publicul mare: umorul. Fără să fie neapărat o comedie, poate o dramedie, umorul din Acasă la tata nu e nici negru, nici absurd, nici paravan pentru critică socială (nu ca scop), nici răutăcios față de personaje
în București și în provincie () [Corola-blog/BlogPost/338488_a_339817]
-
țăranului român până către sfârșit de secol XX, cu toată strădania Bisericii de a-l inocula. Dincolo de tejgheaua-hotar, Tușa Anuța zâmbea. Poate pentru că mă vedea fericit precum un copil, poate pentru că își visase mama. Zâmbetul ei crease o punte peste prăpastia care despărțea lumea noastră de „hâia lume”. O punte „direapta” ce deschidea „căi direpte” spre Răi. - Să nu-mi zăuit... Dzâcea mama că cine-o dzâce rugăciunea de can bagă berbecii-ntra oi și pan față oile, îi față o oaie
Povestea ca viață. Veniți de luați Lumină () [Corola-blog/BlogPost/338474_a_339803]
-
de a urma turma este 100% pierzătoare. Turmele au puterea să schimbe piețele și trendurile economice. Unei turme nu poți niciodată să-i schimbi direcția. Și-o schimbă singură în direcția opusă după ce o parte din turmă cade într-o prăpastie. Sfatul meu pentru tinerii care mi-au cerut părerea. Uitați-vă tot timpul în ce direcție merge turma. Dacă turmă cumpără, voi trebuie să vindeți. Dacă turma vinde, voi trebuie să cumpărați. Cine ești tu să ne dai sfaturi? Unii
Psihologia turmei: S-ar putea să ajungem în situația în care cei care au luat credite în franci să se considere norocoși că nu au „beneficiat” de oferta programului „Prima casă” () [Corola-blog/BlogPost/338552_a_339881]
-
care nu au obișnuința de a se spăla pe dinți?”. Să lăsăm turma să se bucure de creșterea economică, iar noi cititorii articolelor din Republica.ro să ne ferim din calea lor. În curând turma va ajunge la o nouă prăpastie.
Psihologia turmei: S-ar putea să ajungem în situația în care cei care au luat credite în franci să se considere norocoși că nu au „beneficiat” de oferta programului „Prima casă” () [Corola-blog/BlogPost/338552_a_339881]
-
soțul meu o altă față, pe care nici măcar nu aș fi bănuit-o până atunci. Un mariaj reprezintă o relație extrem de complexă, de dinamică, cu multe provocări, însă atunci când ai un copil cu nevoi speciale devine montagnes russes pe marginea prăpastiei. Popular aș zice că „ajungi ori la bal, ori la spital", însă, în realitate ajungi cel mai adesea la spital și foarte rar la bal și atunci din cine știe ce obligație. Ce vreau eu să spun de fapt este că un
Cei mai tari bărbați din lume () [Corola-blog/BlogPost/338621_a_339950]
-
acordată. O sută de mii de oameni în stradă uniți în spatele unei idei pot schimba destinul unei țări. România nu poate fi salvată de unul sau de o mână de indivizi, la fel cum nu poate fi nici dusă în prăpastie de unul sau de o mână de indivizi. Viitorul acestei țări se află în mâinile fiecăruia dintre cetățenii săi.
România nu poate fi salvată de o mână de oameni () [Corola-blog/BlogPost/338646_a_339975]
-
educație care încurajează învățarea pe toată durata vieții, bazate pe colaborare activă între mediul educațional și mediul de business, o colaborare mai strânsă între sistemul educațional și industria formatorilor profesioniști poate fi de asemenea de bun augur în reducerea acestei prăpastii. Lipsa culturii antreprenoriale, barierele culturale, lipsa apetentei pentru incertitudine și schimbare, incapacitatea acceptării riscului de faliment că și o sursă de învățare, sistemul de reglementare și taxare defectuos și neincurajator pentru antreprenoriat, accesul greoi la finanțare, ușurință și simplitatea procedurilor
Iași Business Days 2016 [Corola-blog/BlogPost/339765_a_341094]
-
amprenta dragostei de locurile natale și de oamenii lor, constituind parcă un preambul al cărții exilului de mai târziu. Însuși titlul îmi inspiră acest lucru: „Genuni”! - odată ce-ai pășit pe drumul exilului, nu poți să știi niciodată spre ce prăpăstii te îndrepți sau pe ce culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna. „Sunt un băiat firav, cu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
titlul îmi inspiră acest lucru: „Genuni”! - odată ce-ai pășit pe drumul exilului, nu poți să știi niciodată spre ce prăpăstii te îndrepți sau pe ce culmi te poți înălța. Dacă în Canada cunoscutul avocat a atins înălțimile în carieră, prăpastia din suflet rămânea aceeași - depărtarea de locurile și oamenii pe care i-a iubit dintotdeauna. „Sunt un băiat firav, cu părul de lan / Cu ochii pierduți, cu fruntea de ceață. / În fiecare dimineață / M-a fugărit fata Morgana-n Bărăgan
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător”); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!”, „acum ori niciodată!”, „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!” etc. (Că PSD-ul a colaborat perfect cu SUA și cu NATO, girând acceptarea României în alianța euro-atlantică, nu mai conta; el a devenit deodată „Răul” - și va continua să fie
Cheia geopolitică a alegerilor prezidențiale din România () [Corola-blog/BlogPost/339984_a_341313]
-
cu care veneau din iarmaroc...până acasă fiindu-i roasă toată cutia craniană, fiindu-i creierul împrăștiat pe tot lungul drumului dintre târg și baștină!...și cum Maria lui Cutare, de pe dealul celălalt, a fost omorâtă și zvârlită într-o prăpastie, aproape de Berești, să creadă jandarmeria că a căzut din neatenție și și-a rupt gâtul!...și cum, în seară de Anul Nou, Iancu al lui Cutare a fost înjunghiat într-o casă și aruncat în ograda altei case, și și-
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
în poezia să pe orbite fin echilibrate, împrejurul nucleului emoțional. Metaforă poeziei Shakespeare e aceea a unui demiurg, zidește, desăvârșește o lume, fiind însăși creațiunea: Shakespeare a reat lumea în șapte zile. În prima zi a făcut cerul, munții și prăpastiile sufletești. În a doua a făcut râurile, marile, oceanele Și celelalte sentimente- Și le-a sat lui Hamlet, lui Iulius Cezar, lui Antoniu, Cleopatrei și Ofeliei lui Othello și altora Să le stăpânească, ei și urmașii lor, În vecii vecilor
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
permanent unul de celălalt (relația părinte-copil nu se modifică în fond); părinții trebuie să fie pregătiți să facă față cu mult tact la provocările din partea copiilor lor ajunși la vârsta adolescenței și să caute să treacă cu succes peste șocul „prăpastiei dintre generații” - adolescenții sunt mai rebeli ca în trecut, își negociază altfel cererile, caută să-și impună uneori cu orice preț punctul de vedere, își schimbă preferințele legate de programul zilnic, preferințele vestimentare și alimentare, își pot manifesta o altă
Mircea-Florian Ruicu: Rolul comunicării în ameliorarea anxietăţii şi depresiei la adolescenţi () [Corola-blog/BlogPost/339412_a_340741]
-
gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de viață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. Umbra
Mihai EMINESCU (15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889). Poet național și universal () [Corola-blog/BlogPost/339456_a_340785]
-
la urmă coboară și-i întinde mâna. Prin cartea de rugăciuni și albumul de artă care trebuie aruncat, Kafka reiterează conflictul dintre artă și religie, dintre creatorul de geniu și exigențele eticii creștine. Între om și divinitate există o incomensurabilă prăpastie ontologică. Ca exponent al lumii sensibile, ca fenomen, omul nu poate avea acces nemijlocit la curțile inteligibilului, nu poate atinge lucrul în sine. Accesibilitatea ființei la energiile necreate are întotdeauna loc printr-un analogon material, chiar dacă acesta este investit cu
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
Epilogul, al cărui titlu are formă superlativă: Cea mai bună poezie, conține o surpriză, exprimată cu umor: „Cea mai bună poezie, / Curgătoare ca un râu / O să fie-aceea, care... După moarte am s-o scriu“. Oricât de mult ai căuta adâncimea prăpastiei în viață, atinsă pe nedrept, ca om, de poet, n-o afli. Versurile au subtilitate și pornesc spre cititor, din ceea ce și-ar fi dorit Nicolae Țurcanu să trăiască. Urmele rănilor nu sunt în cartea Din vinerea patimilor. Atât de
Nicolae Țurcanu: Poeme care nu dor sau Cartea dorului de viaţă () [Corola-blog/BlogPost/339608_a_340937]