1,503 matches
-
ochiului, am zărit pe mal un cerb care, nemișcat, se uita după noi. Apa m-a smucit din nou, trăgându-mă la fund. Mi-am Înfipt degetele În bulumac și am simțit cum Începem să jucăm, de parcă ne-am fi prăvălit printre stânci. Când am scos capul afară, abia dacă am reușit să iau o gură de aer. Cerbul era Încă acolo. Era potolit și bea apă, dar când Enkim a slobozit un strigăt ascuțit, cerbul a ridicat privirea. A făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc și m-am prăvălit la loc. - Frig! Tare frig, am rostit În minte și una dintre femei se apropie de mine și-mi puse capul În poală. - Hai, hai, mă Îndemnă ea cu cuvinte. Îmi puse la gură o piatră scobită ca un căuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Am dat să-l mai izbesc o dată dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe spate, puteam să-l salt de jos. Asta am și făcut și l-am prăvălit apoi, cât era de greu, peste pășitorii păzitorului. - Câine! icni el și, buimac, se trase Îndărăt. Am Încercat să mă iau după el, dar nu mai aveam putere, iar bulumacul mă țintuia la pământ. Păzitorul se ridică, rânjind. Avea ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
păzitorului, spintecându-l, iar cel care ataca, Începu să răsucească sulița În măruntaiele nenorocitului, de parcă ar fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu capul În apă, nemișcat, și, pentru asta, i-am zis Tatălui că făcuse bine: mama ciutanului o să uite mai ușor că și-a pierdut puiul. O vedeam cum rămăsese În urma suratelor ei, privind când și când peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
făcu Runa. Nu e ploaia. Enkim se proptise În coate În culcușul lui, doar-doar ar vedea și el ceva. Numai că, deodată se strânseră norii, ca la un semn. Se auziră primele tunete, rostogolindu-se peste munte Înainte să se prăvălească spre noi, puternice și curățind totul În cale. Povârnișul se umplu de fire de apă ce se repezeau la vale. Apoi, stropi grei și deși de ploaie prinseră să cadă asupra noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ei. Pornirăm iute către Miazăzi, luând vântul În față. Uriașul nor de gheață și de zăpadă acoperea deja jumătate din cer. Ziceai că e un munte de omăt din cei ce-i vedeam acasă, numai că plutea, gata-gata să se prăvălească din văzduh doar ca să ne facă una cu pământul. În față se Întindeau câmpii acoperite cu ierburi Înalte, Îmbrăcate În gheață și răsucite de vânt. Îi auzeam pe vânătorii cei vânjoși cum Îi luau În râs pe mărunțeii cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zărisem vreodată Într-un singur loc. Dincolo de marginea satului, se Întindea o pădure de copaci subțirei, iar dincolo de pădure se auzea o apă cum curge. Știam de la iscoadele lui Tek că apa aceea era o cascadă tare frumoasă, care se prăvălea printre două țancuri Înainte să se strecoare printre copaci și să ia chipul unei ape care curge mereu. - Aici, aici, ne strigă o femeie și ne repezirăm cu Nunatuk Într-o casă. Biata Nunatuk! Și-așa era ea grasă dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țâțe și-o azvârli Înapoi În culcuș, În timp ce pe mine mă târau afară din casă. - Trage odată, Runa! auzii atunci, pentru a treia oară, glasul cel cunoscut, urmat deîndată de șfichiutul bine știut al săgeții. Șchiuuuuuf! Uriașul de lângă mine se prăvăli În genunchi - săgeata Îi trecuse prin gât dintr-o parte În alta, iar sângele Îi țâșnea din carne precum un izvor negru și gros. Un alt șfichiuit, și apoi un altul, fură urmate de icnetele groase ale uriașilor. Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l voi da Umbrei repede și fără chinuri. Mi-am smuls sulița din carnea lui care dădu un fel de fleoșcăit, iar sânge de două feluri, negru și roșu aprins, prinse a-i curge În valuri, năclăindu-i pieptul. Se prăvăli În genunchi, ieșind pentru totdeauna din viața mea. Atunci, auzii un horcăit la numai câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l izbesc cu piciorul În cap, dar o săgeată Îi străpunse brațul drept, pătrunzându-i apoi adânc În piept. - Tată din cer, strigă el, Încercând să-și scoată săgeata din trup cu mâna sănătoasă. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am ridicat, slobozind un răcnet de durere. În fața mea, aproape de tot, l-am văzut pe Scept. Avea ochii roșii de furie și sângera din bărbie. Ținea o suliță cu amândouă mâinile și se repezea la un om de-al meu prăvălit la pământ. - Enkim! am strigat, recunoscându-mi prietenul care se târa grăbit Îndărăt, proptindu-se În călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
M-am forțat să-mi continui elanul de parcă eram alcătuit numai din viscol și l-am izbit cu capul În gură, dar el Își ridică genunchiul cu putere și-mi luă amândouă picioarele de sub mine. Ca doi bulumaci, ne-am prăvălit la pământ și Scept ajunse deasupra. N-aveam ce să mai facem, nici el cu sulița, nici eu cu bâta, așa că ne-am grăbit să ne apucăm de beregate. Ne-am rostogolit. El Îmi mai trase o lovitură de genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care curgea pe sub stânci, am văzut locul În care mă duceam la scaldă În copilărie, am zărit stânca ce se asemăna cu Tatăl, am recunoscut locul de unde pândeam urșii, și am recunoscut și valea adâncă unde hăituiam mamuții Înainte să prăvălim pietroaie peste ei. M-am rătăcit și m-am Întors pe urmele mele? - m-am Întrebat, așezându-mă alene pe un bolovan. Ce fel de călătorie a fost asta? M-am Învârtit În cerc? Ce naiba făcusem? Ce mai conta? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai spune și țâșnește. Ghemuit, face salturi lungi ca de cangur. Deodată, se prăvălește ca săgetat peste un scaiete osos: norul alunecase de pe fața lunii. Or, Leonard știe ce înseamnă razele astea: moarte. Își umple gura cu țărână la repezeală. Nu, n-o să țipe decât în apropierea redutei - un spin îi intrase tare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de oră, m-a întrebat unde era toaleta. Afară. S-a ridicat și, din doi pași, a traversat camera. La intrarea în bucătărie, cărămizile din picioare i s-au pocnit de pragul înalt. Corpul de funie al Adelinei s-a prăvălit înainte. În picaj spre masa încărcată cu oale și crătiți a agățat firul de la frigider, a smuls priza din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că e o adevărată mângâiere a ochilor. Și bine am zis că seamănă a brocart, căci au aceleași falduri țepene, aceeași îngrămădire de stofă grea și scumpă. Singura notă strălucitoare în tablou e o zdreanță de zăpadă albă care se prăvălește, sfâșiindu-se parcă de fiecare colț de stâncă, printr-o despicătură uriașă, din vârful “omului” aproape de culmea dealurilor care îi ascund temeliile. Ce a mai rămas din tablou, umple-l cu un cer dulce luminos, pe care aruncă vreo două
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de căsuțe, de dugheni, gloduri, toloace și maidanuri ținea din ulița de sus de la Sfântul-Neculai cel sărac până (...) în Bahlui și până la cetățuia Curții Domnești. Acolo în preajma Curții, era temeiul negustorimii cu carvansaraua și hanurile. Iar în râpa Bahluiului se prăvăleau bordeiele țigănimii, a breslei calicilor și lăutarilor până-n iazul cel mare de la Frumoasa, în luciul căruia se oglindeau între scai voinicești furcile spâzurătorii răilor. Peste Bahlui se vedeau poduri spre Repedea, Hlincea și Bârnova, către popasul domnesc de la Santa. Și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mari și am simțit că se îndepărtase cu un pas de mine, deși, din câte vedeam, de fapt nu se clintise. — Poftim? Nu știu cine ești. Schiță un zâmbet trist, nevenindu-i să creadă ce auzise. — Sunt Fiona. — Fiona. Numele mi se prăvăli în minte cu o bufnitură înăbușită; nu produse nici un ecou. Ar trebui să te cunosc? — Sunt vecina ta, spuse Fiona. Locuiesc în apartamentul de vizavi. M-am prezentat acum câteva săptămâni. Ne-am întâlnit pe scară... de trei, patru ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care stăteau în picioare și-au pierdut echilibrul, inclusiv un muncitor constructor care a fost propulsat în umărul meu stâng și care n-avea pe bust decât o vestă bleu. S-a scuzat pentru că era cât pe-aci să se prăvălească peste mine și apoi a ridicat mâna ca să se țină de mânerele agățate de plafon și m-am pomenit brusc cu nasul în subsuoara lui umedă, cu păr roșcat. Mi-am dus cât mai discret degetele la nări și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ți-am scris două sau trei scrisori, una după alta. Nu mi-ai răspuns. — Știi cum e, când... ești prins cu o treabă. — Aș fi putut să te presez. Aș fi putut să te hărțuiesc. Aș fi putut să mă prăvălesc pe capul tău ca o tonă de cărămizi. Dar m-am abținut. Am hotărât să aștept în culise și să văd cum se desfășoară lucrurile. Vezi tu, unul dintre cele mai importante aspecte ale muncii mele este să fiu pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
efort. — Ce neplăcere? — Un accident cât se poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost decapitată, domnule. Roddy se uită pieziș la el, ca și cum ar fi încercat să decidă dacă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acest film, atât de duios și de trist pe alocuri, de făcea femeile să țipe șocate și bărbații să fugă spre ieșire? Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea sângele ca dintr-un izvor; viței zvârcolindu-se după ce li se tăiaseră gâturile, zvâcniturile violente ale capetelor lor, din care șuvoaie de sânge fierbinte izbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind până departe. Traducerea nu e literară, dar e exactă. Vă rog să vă închipuiți cele două picioare imense de granit, niște coloane ca la Karnak, apoi chipul îngrozitor, prăvălit în nisip, apoi vorbele gravate pe soclul rămas intact, iar de jur împrejur pustiul fără capăt. E o lumină ca într-un tablou de Chirico și vântul bate necontenit. Și totuși Ozymandias a trăit și a fost odată, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]