KorAP: Find »[drukola/base=prăvălie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...102 >

2,533 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

felii, cu nuci la mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu prăsele de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină, rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai. Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele late, oamenii vorbeau tare, strigîndu-se. Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută la căldură și a lume multă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prag și se împăcară. - Le iau, cine știe când îmi mai fac! spuse și bărbatul în cele din urmă. Numără banii de două ori. Ieșiră afară. El era bucuros. - Să luăm și o cămașă... Luăm, că trebuie! Intrară în altă prăvălie plină de țărani veniți după târguieli, precupeți grași și gălăgioși, duhnind a rachiu, amestecătură de femei și orășeni, înghesuindu-se să plătească. 21 Stămbarul măsura cu un metru de lemn, răsturna baloturile aspre, le răsucea meșter și băga vârful foarfecelor

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îi trebuia că să-i pună la loc. - O să-i scot eu, se mângâiase singur, nu mă fac pe mine niște amărâți de creițari, eu îi fac pe ei... A doua zi, s-a îmbrăcat și s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine v-am găsit, socri mari! spuse femeia veselă. - Bine ați venit, le ură meșterul. Era îmbrăcat de sărbătoare, cu haină

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Aglaia râdea. Mai văzuse multe fete plângând. Se speriau la început, dar pe urmă, mamă, mamă, ce le mai plăcea! Bărbații mai vorbiră de una, de alta, muierile se strânseră și ele alături. Dogarul îl întrebă pe Stere unde are prăvălia, fl cercetă dacă a făcut armata, cât câștigă, îi spuse și despre el că e om cu avere, îi vorbi despre fiica sa, pe care o crescuse cu grijă, despre neamurile lui, oameni cu influență, unu și unu, meșteri toți

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a lui nu fugise când îl văzuse, dar cu timpul se obișnuise... Meșterul vorbea frumos, cu bunăvoință. Îi plăcuse chipul cîr-ciumarului și credea că în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca cu gândul că Stere avea prăvălie la groapa Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă. Nevasta lui Roșioară le aduse între timp câte o dulceață. Aglaia se așeză mai lângă Lina, o descusu cu vorbe mieroase și la plecare aruncă soacrei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de gât. Că-i tare frumoasă, zău dacă-i de nasul meu... Timpul trecuse. Trebuia făcut la un fel. Cu dogarul se înțelesese în cele din urmă în privința zestrei. Socrul îi dădea o sumă rotundă, să poată să-și ridice prăvălie de zid, și casele cu act dotai. El numai să știe să stăpânească și să înmulțească ce căpătase. Nu fusese ușor, că meșterul chibzuise mult înainte de a se hotărî, ca orice om care văzuse destule în viața lui. Că și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cumpărase pe negustor cu vorbe subțiri, umblase cu ' el, cântărise ce stofă are. Băiatul era dezghețat, băgăreț, la tribunal învîrtea grefierii pe degete, scosese la iuțeală actele, plătise în dreapta și-n stânga, cunoștea. Cu un plan -la cărat și pe la prăvălia jupânului, unde muncise, să-l laude și domnul Pandele, să vadă bătrânul ce probă de om o să aibă de ajutor la bătrânețe. Și cu ce mai pusese Aglaia o vorbă, cu ce mai auzise de la fostul stăpân, meșterul se hotărâse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
spuse: - Asta-i cârciuma mea! Se opri să răsufle. Soarele îl învăluia. Avea o față dreaptă și bărbia aruncată înainte, ca și când ar fi voit să arate mereu ceva. Era vesel și mândru. Peste umerii lui, femeia zări fereastra întunecată a prăvăliei. Pereții de scânduri țineau o vinețeală umedă și geamurile murdare de praf ascundeau restul. Soacra zise încet: - Uf, unde-ai nimerit, fata mamii! Peste acoperișul repede, acoperit cu carton, zburau brabeți grași, scuturîndu-și penele. Muierea gunoierului o luă de mână

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
peste Bozoncea într-un colț, mai la urmă. Nu mânca, nu bea. -Lați văzut pe Cocîrță? îi întrebă starostele. - Nu. Stai, că pică Sandu acum și ne spune. Către ei se îndreptau și cirezarii. Se auzeau lăutari și chiote din prăvălia neluminată, cu geamuri afumate și înalte. Era mai mult o petrecere, că locul aducea bani. Unul vindea, altul cumpăra, cum s-ar 64 zice, nu era degeaba. Împrejur, numai negustori, fuduli și ghiftuiți, cu obrazul plin, duhnind și înjurîndu-se. Tot

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rupă pământul. N-ar mai fi plecat nimeni. După târguială, merge câte o fudulie de berbec, o momită acolo și-o ciorbă de burtă dreasă cu oțet și cu usturoi stors. Gheorghe nădușise alergând când la bucătărie, când înapoi în prăvălie. Negustorului tocmai îi picaseră câteva târnuri cu ficăței și mațe de miel de la zahana și codoșul a pus ochii pe ce era mai bun. A, dat femeile la o parte, a deschis o fereastră și a ales. - P-asta să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de martie, topirea înceată a zăpezii și auzise strigătul tulburător al cocoșilor. Se grăbi înapoi. Lucrătorii plecaseră. Femeia lui mătura dușumelele negre, unse cu gaz. Închise ușa în urma sa și-i spuse: - Lasă, du-te de te culcă... Închid eu prăvălia. Lina îl auzi apoi așezând obloanele și deschise ferestrele. Simțea și ea boarea lui aprilie, care venea pe furiș, și se dezbrăcă leneș, întîrziind. Locul fusese împărțit în două. Inginerii bătuseră țărușii, măsuraseră loturile și oamenii se apucaseră de treabă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Chirică, acarul, Spiridon, fochistul, și Ilie, de umbla și el cu trenurile. Aveau mai mulți copii decât lucruri, în camioanele care-i aduceau ar mai fi încăput. Se umpluse maidanul de plozi. Stere îi privea de pe scările de ciment ale prăvăliei. Negri, tăcuți, cu fețele supte și ochii arși de nesomn. Strigau la neveste, măsurau cu pașii pământul cumpărat, scuipau în silă. In câteva zile își ridicaseră și ei odăile cu geamuri oarbe, legaseră un câine de par și se numeau

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu pașii pământul cumpărat, scuipau în silă. In câteva zile își ridicaseră și ei odăile cu geamuri oarbe, legaseră un câine de par și se numeau stăpâni. Cîrciumaruî îi vedea numai seara, când se întorceau 74 de la muncă. Intrau în prăvălie, cereau câte un dorobanț și nu spuneau nimic. Ședeau unul lângă altul, ca și când ar fi fost străini. Aveau hainele lustruite de cărbune și miroseau de departe a fum. Sub șepcile vechi strălucea părul, adunat grămadă. Puneau la loc, pe tejghea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și intrau în prăvălie, vorbind în gura mare. Chipeși oameni, os de domn, nu altceva; aveau sprâncene parcă desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse, miloase și bogate, din piele de oaie dobrogeană ori de astrahan. Îmbrăcămintea le

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
opreau pe la casele oamenilor cu stare, deșertau bidoanele, ascundeau banii în chimirele late de piele și până la căderea serii erau la drumul jumătate. Sâmbăta, încărcau 77 faietoanele cu pânză pentru neveste și ibovnice. Se jucau cu miile. Totdeauna veseli, umpleau prăvălia, glumind cu Stere. Alde Cristu, ăl mai pișicher, un hoțoman și jumătate, clipea din ochii săi mici, se scărpina după urechea găurită de care atârna un cercel de argint și-i spunea: - Merge? Merge? - Eh, răspundea în doi peri negustorul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele-i de fier, uneori caii se speriau, se aduna lumea grămadă, chip de-l mai pornește! Camioanele pline cu cărămizi hurducăiau prin gropile pavajului. Deasupra străzii pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și varul. Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
știe ei ce nuntă făcuse? Ce mireasă era Lina lui, cum umblase Aglaia șefului să-l împace cu socrul cu care avusese o ceartă pentru niște sume, cum le luase lor dobânzi, cum își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
era Lina lui, cum umblase Aglaia șefului să-l împace cu socrul cu care avusese o ceartă pentru niște sume, cum le luase lor dobânzi, cum își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără părinți. Îl îmbrăcase, îl încălțase, era jupân, nu altceva. Umbla cu șorț de piele, negustoria mergea, ieșeau bani. Stere tot pe drum se afla, după vin. Era când la

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese taică-său de la țară și cum îl băgase băiat de prăvălie la jupân. Domnul Vasiliu avea cârciumă mare în gura Lipscanilor la Piața Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
atunci spălat, cu iz de leșie. Așa începuse viața lui la oraș. Cât a stat la jupân, a văzut și pe alții. Unii plecau după câteva luni. El ce să facă? Unde să se ducă? Era legat, vândut stăpânului. Mătura prăvălia, căra butoaiele cu bere din curte, curățase cartofi pentru bucătărie, ce nu făcuse? Norocul lui era că trăise rău și nu se băga de seamă. Cel puțin la domnul Pandele Vasiliu învățase ceva: să n-ai milă de altul. Mânca

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
întreba pe jupân dacă e ascultător. Domnul Vasiliu n-avea de ce să se plângă. Mai dăduse și în el, nu se putea treabă fără scărmăneală. Greșea, i se cuvenea. Anii trecuseră repede. Venise războiul. Deverul nu slăbise. Stăpânul mai mărise prăvălia, vânzarea crescuse. Jupânul avea în-vîrtelile lui cu comandamentul nemțesc care ocupase Bucureștiul. Vindea și cumpăra cartofi pe sub mână, cine-l știa? După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
crescuse. Jupânul avea în-vîrtelile lui cu comandamentul nemțesc care ocupase Bucureștiul. Vindea și cumpăra cartofi pe sub mână, cine-l știa? După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie. Mulți plecaseră, deschiseseră prăvălii și ei, ajunseseră. Mai treceau pe la el, să-i mulțumească. Fără ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
lui cu comandamentul nemțesc care ocupase Bucureștiul. Vindea și cumpăra cartofi pe sub mână, cine-l știa? După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie. Mulți plecaseră, deschiseseră prăvălii și ei, ajunseseră. Mai treceau pe la el, să-i mulțumească. Fără ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]