2,626 matches
-
Selina, după care m-am întors la sofa și la băutura pe care o lăsasem acolo. Televizorul era deschis. Azi după-amiază, trecând prin parc, am văzut doi câini înfipți parcă în aceeași țeapă, unul cu spatele la celălalt Stăpânii lor erau în preajmă și așteptau. Și câinii așteptau: păreau jenați, aveau un aer prostesc, dar erau răbdători Au mai trecut prin așa ceva sau, cel puțin, înaintașii lor au mai făcut-o. E periculos să încerci să-i desparți... La televizor am urmărit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o carafă de vin roșu - ceea ce pentru mine, un veteran împătimit al localurilor cu pizza și burgeri, al lui Doner Den și Furter Hut, este echivalentul unei porții de orez nedecorticat și un pahar de vitamina C efervescentă. (Există prin preajmă localuri cu un meniu sănătos, conduse de hippies bătrâni sau de danezi morocănoși. Dar nu vreau să mănânc căcatul ăla. Nu vreau să-l mănânc.) Tocmai așteptam să-mi vină potolul când, prin ușa deschisă, își făcu apariția Martin Amis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu cu poftă, nu, dar cu o speculație carnală pe care nu o mai întâlnisem până atunci Doamne, la fel vă simțiți și voi, gagicilor? M-am uitat drept înainte spre ușă, cu tipii care se foiau tot timpul în preajmă, fără însă să-i fi prins în câmpul vizual. Am trecut de ei. — Cititor, mi s-a părut mie că aud din spatele meu. M-am oprit, mi-am întins capul. Tu poți să-ți vezi de drum, dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erau mai mici ca mine. Nick și Julie se plăceau și ei unul pe celălalt - erau mai tineri și s-au americanizat într-un fel care mie nu mi-a izbutit niciodată. În general, preferau să nu mă aibă în preajmă, cu excepția cazurilor când erau amenințați de ceva și eu mă băteam să-i apăr. Erau mai mici, lucru de care nu se făceau vinovați. Și cu toate astea. nici acum nu pot uita felul în care eram dat deoparte. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la biserică la ora hotărâtă. Roșind și aruncând câte o privire fugară prin strălucirea acestei istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul dreptate? Să i-o fi dat deja Charles la buci? Oricum, i-o va trage diseară - aici nu-ncape îndoială. Răsucindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
drumul, îl apăra zelos de năvala prafului de pe străzile lăturalnice și de stricăciunile provocate de animalele aflate în drum spre pășuni. îl spăla și îl îngrijea. Era al lui. în schimbul trudei sale iubitoare, era hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și găzduit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când era obosit. Tocmai de-a lungul drumului său își croiau cale Virgil Jones și Vultur-în-Zbor, îndreptându-se spre comunitatea cea pestriță. Când au trecut pe lângă ferma retrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
stricăciunile provocate de animalele aflate în drum spre pășuni. îl spăla și îl îngrijea. Era al lui. în schimbul trudei sale iubitoare, era hrănit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când îi era foame și găzduit de oricine se nimerea prin preajmă atunci când era obosit. Tocmai de-a lungul drumului său își croiau cale Virgil Jones și Vultur-în-Zbor, îndreptându-se spre comunitatea cea pestriță. Când au trecut pe lângă ferma retrasă, Vultur-în-Zbor și-a simțit pulsul accelerându-i-se. Luminile străluceau la ferestre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să mănânce; observasem că sora ei geamănă se mulțumea să împingă mâncarea dintr-o parte a farfuriei în alta, fără a ridica niciodată furculița destul de sus pentru a-i ajunge la gură. Îmi place să îl am pe James în preajmă. Este atât de recunoscător că e acceptat în grupul nostru, încât face orice îi spui. De cealaltă parte a mesei, Geneviève vorbea cu Charles de Groot. Observându-i, mi-am dat seama că ea nu era o femeie frumoasă, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Nu știu. Era cât pe ce să-i spun lui Simon tot. De parcă unul dintre ei l-ar fi supărat într-atât încât să-i provoace atacul. Simon se uita atent la mine. Nu prea am văzut cine era prin preajmă. Eram prea ocupat să-i dau primul ajutor. Am luat-o ca pe o întrebare: —Erau domnul Richard, Belinda și Suki, Charles, James, Sebastian - deși cred că el era lângă Bill, Marcus Samson și alți câțiva pe care nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu-mi păsa. În fond, îmi spuneam în gând, de ce nu ți-aș spune? Te-am dorit atunci, dar din prostie sau din lașitate n-am știut, n-am avut curajul să-ți vorbesc. Căutam doar să-ți fiu în preajmă. De ce să n-o afli acum? De ce să nu râd acum și de acea frântură de timp care rămăsese nepovestită în mine? — De ce râzi, m-a întrebat dintr-odată, ca și cum ascultase tot ce-i spusesem în gând. Ce este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și să tresalte șirurile de crăițe din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îngropată în lutul ogrăzii, apăsată de povara timpului care până și el o părăsise, după ce stivuise secoli după secoli peste blânda ei zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi telefonez și, dacă-i acolo, mergem“. Era acolo. Am mers. Inginerul ne-a așteptat. După fața cu care ne-a primit, mi-am dat seama că ar fi vrut să nu fiu acolo în acel moment și nici prin preajmă, în următoarea sută de ani și, mai ales, ar fi vrut să fiu ciung, să nu o țin pe Ester de mână, ea să nu se sprijine de brațul meu și, dincolo de toate acestea, să nu-mi scuture ea zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca în preajmă, nepăsător, atroce. „Și, la doișpe ne dă și slănină“, l-am auzit ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. „La lichidare, cum e ca acu’, c-am tras la culoamne, po’ să iau și șapte bătrâne. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tine. Prin astfel de semne, pe care nu le știu, Moartea ne pregătește întâlnirea. De-asta, poate, murim atât de ușor, de împăcați și de singuri. Eram deprinși de mult cu prezența ei. Ne doare doar că toți cei din preajmă încă nu înțeleg atât de firescul trecerii, nu au primit încă semnele sau, dacă le-au fost trimise și lor, nu vor să le deslușească taina și, speriați, fug în zădărniciile ultime. Aceleași zădărnicii ale vieții de până atunci, trăite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar prin stații, știind că până la urmă tot va veni o mașină, un troleibuz sau un tramvai să mă ducă acasă. Discutam, în așteptare, cu câte o statuie, un plop, o turlă de biserică sau cu orice altceva aflat în preajmă și care credeam că are răbdare să mă asculte. Așteptau doar și statuile, plopii, bisericile la locurile lor de ani, de zeci și zeci de ani. Nu-i reproșam nimic lui Mihai. Îl întrebam doar, cu toate nedumeririle acelei înserări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bărbie și doar lumina sângerie face să pară sânge adevărat. Apoi îmi voi spune că-i chiar sânge. Cel mai adevărat și viu sânge. Mi se va face dintr-odată frică. Panica animalului când vede Moartea cum umblă slobodă prin preajmă. Voi uita de toaletă. Voi uita de Ester. Voi intra în acel soi de panică animalică din care nu știi cum să mai ieși. Știi doar că trebuie să fugi cât mai departe, să te ferești din calea Morții, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că sunt în pat, că am trup, că sunt bântuit de vise, de spaime, că mă dor umărul, ficatul, că inima merge prost, că tot mai aproape este Moartea. Nu mai este cochetărie cu Moartea. O simt tot mai în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene. Nu eram cine știe ce obosit. Nu mă stresau examenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezentat. Ne-a dat o traducere, cu dicționarul. Am luat nota cea mai mare. Nu i-a venit să creadă. M-a chemat și am dat din nou lucrare, cu cei care picaseră. M-a ținut singur, fără nimeni în preajmă, chiar sub nasul ei, la catedră. Era primăvară, mijloc sau sfârșit de mai. Era cu o bluză transparentă ca o foiță de ceapă. Se uita tot timpul la mine, ca la cine știe ce ciudățenie. M-am îndârjit și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
măsluiau informația. Sub această stare, de fapt, mă gândeam să notez despre anul scurs. Un an al minciunii. Am trăit - ca niciodată până acum - sentimentul imensei minciuni în care mă scald. A mea personală, a familiei mele, a celor din preajmă și, în mod cu totul grețos, al imensei minciuni din țară. O Românie clădită pe minciună mi se relevă țara mea, privind-o acum, la ani mulți de viață. O lespede ca de mormânt, minciuna acoperă timpul meu și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu-i împovărez, să nu-i oropsesc pe alții cu necazurile și disperarea mea. Aici, la masa din Bibliotecă, răzbate o lumină gălbuie. O dimineață de aur mătăsos, voaluri de lumină răzată, îmbrățișând un ceva tainic aflat în aer, în preajmă. Parcă văd cum aerul se împreună cu lumina, răsfățul unor molatece și voluptuoase răstopiri, răzvârliri și rostogoliri. Au trupuri aerul, lumina, se joacă printre noi și, simt aceasta acum, ne duc în zbenguiala lor și pe noi departe, tot mai afund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape că nici nu știu: eu am renunțat la băutură sau ea a renunțat la mine. Nu-i o joacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că o doresc. O dorință amestecată cu furie, cu scârbă, cu stupoare. Și cu frică. Parcă aerul din amfiteatrul acela, îmbibat cu frică, pătrunsese în mine. O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia. Întărâtat i-am spus: „Vreau să te fut“. O împingeam spre o bancă de lângă cuier. „Ce te-a apucat?“ „Vreau s-o facem acum!“ M-a privit dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
paralizantă temere de toți și de toate. Vedeam peste tot turnători, delatori, sperjuri și hăituitori. Și chiar erau. Nu-i cunoșteam, dar îi aflam din povestirile altora, după fel și fel de semne adulmecate de mine, după gesturile celor din preajmă, după priviri suspicioase sau complice. Îi știam că existau, mi-era teamă de ei. Pentru a-mi birui teama, tocmai, căutam să mă port cât mai firesc. Prudența mea, lașitatea mea, spaimele de tot felul le lăsam în ceața unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
asta era parola) și printre pozele arătate a văzut-o și pe fata sa, studentă la matematică. A plătit, a cerut-o chiar pe aceea și s-a dus la odaie să o aștepte. O odaie la un hotel din preajmă. Când a intrat fata, el era la geam, cu spatele. Aceea s-a dezbrăcat și a venit lângă el, să-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]