1,693 matches
-
cei vizitați, socotea; chiar dacă regulile nu erau comune; nu pierea, mă rog, lumea din asta. Dar să primească o comandă! Bani! Lars și-a zis, În sinea sa, că va refuza, era chiar gata să se ridice de la masă. Thomas, precaut, nu-i spusese Încă unde trebuia dată lovitura, aproape că vroia să renunțe; nu-i venea să creadă, punea la cale o spargere. Fără șperaclu, fără forțarea ușilor sau a ferestrelor, fără eventuala imobilizare sau chiar ucidere a victimei; curat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Luxemburg, Africa de Sud... Mai erau, Thomas avea de unde să aleagă; s-ar fi simțit un om Împlinit dacă și-ar fi Întîlnit doi trei urmași. Cinci-șase. Ceilalți chiar era bine să rămînă neștiuți. Thomas făcuse un pas hotărîtor, urma un altul, precaut; se puteau petrece atîtea. Ar fi vrut să și Întîlnească urmașii ferit de privirile lor, ca la poliție, cînd o victimă era chemată pentru a recunoaște, Într-un grup, printr-un geam special, făptașul. Thomas le făcuse un bine acestora
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
privirea lui Jolene și a lui Lara, care se uitau la mine de parcă mi se întâmplase ceva cu adevărat trist, ca, de pildă, de parcă îmi lăsasem rădăcinile nevopsite sau ceva la fel de deprimant. Te simți bine? mă întrebă Jolene examinându-și precaută friptura, care tocmai îi fusese servită. —Minunat! i-am răspuns. Le-am oferit cel mai radios zâmbet de îndrăgostită, vrând parcă să le spun: Sunt mai fericită decât vă puteți închipui. Dacă Nicole Kidman a putut fi atât de strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
până când țăcănitul tocurilor lor nu se mai aude deloc. Apoi, mutându-mă în cămară pentru a fi și mai sigură, îmi deschid telefonul și formez din nou numărul lui Guy. Sună de trei ori, apoi Guy răspunde. — Samantha. Pare extrem de precaut. Bună.Ai... — E OK, Guy. Închid ochii pentru o clipă. Am vorbit cu Ketterman. Știu. — Of, Doamne, Samantha. Expiră adânc. Îmi pare atât de rău că s-a întâmplat așa ceva. Atât de rău... Nu pot să suport mila din glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în jur și atenția îmi e captată de un portret de pe perete, înfățișând un bărbat la vârsta a doua. Are bărbia puternică și ochii albaștri ai lui Nathaniel, și aceleași linii fine în jurul ochilor când zâmbește. — E tatăl tău ? zic precaută. Foarte prezentabil. — El era sufletul acestui loc. Ochii i se îmblânzesc. Toți clienții îl iubeau. Ia o gură mare de bere, apoi își lasă paharul jos. Dar știi ceva ? Nu trebuie neapărat să rămânem aici. Dacă preferi să mergem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ore. Vrei puțin ? Arată către sticlă. E rece. Mă ridic în picioare, mă scutur de praf, îmi pun fusta și sutienul, o ținută cât de cât acceptabilă și vin lângă el pe iarbă. Îmi întinde sticla și iau o înghițitură, precaută. E prima oară când beau bere în viața mea. Dar așa cum e, rece și spumoasă direct din sticlă, e cea mai răcoritoare băutură pe care am băut-o vreodată. Mă las pe spate, rezemându-mă de trunchiul copacului, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de la PR stau una lângă alta, barându-mi drumul. Haide, Samantha, spune una dintre ele pe un ton de polițistă de treabă. Nu te prosti. Hai să ne întoarcem la conferința de presă. Una dintre ele se apropie de mine precaută, cu mâinile întinse în față. — Lasați-o să iasă ! se aude o voce ca de trâmbiță din spatele meu. Ridic ochii și, spre mirarea mea, o văd pe Trish fugind chinuită către mine, cât de repede îi permit tocurile de culoare fuchsia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Acest nobil călător a pornit din Samarkand acum mai bine de trei luni, m-am gândit că puteți Împărți odaia. Dacă tânărul este nedumerit, evită s-o arate și se dovedește politicos, deși fără curtenie. Khayyam intră, salută, Își spune precaut numele: — Omar din Nishapur. O scurtă, dar intensă lucire de interes În privirea tovarășului său. Care se prezintă, la rândul său: — Hasan, fiul lui Ali Sabbah, născut În Kom, student la Rey, aflat În drum spre Isfahan. Această enumerare amănunțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vorbindu‑se despre dumneavoastră. E ireal. Ireal. — Poate că dumneavoastră îmi puteți spune. Femeia înaintează și își coboară vocea. Tim a acceptat propunerea lui Maud? Mă uit în jurul meu, la magazinul amuțit. Toți cei prezenți așteaptă un răspuns. Da, zic precaută. A acceptat‑o. — Și a mers? mă întreabă ea, holbându‑se la mine cu înfrigurare. — Îhm... nu. Maud și cu el... s‑au certat. — Zău? Femeia își duce mâna la gură. S‑au certat? De ce? — Ei, știți cum e, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hai! Acum! — Dar eu nu sunt... — Acum! Du mâncarea pe masă! Înspăimântată de tonul lui, mă îndepărtez cât pot de repede. OK. O să fug să scap de el, o să las platoul ăsta undeva și o să‑mi caut locul. Mă înapoiez precaută în salon și mă plimb printre mese, căutând un loc unde să las platoul. Dar nu prea sunt nici mese laterale, nici scaune libere. Nu pot să‑l las pe jos, și ar fi foarte aiurea să trec cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dansam pe muzica lui Cole Porter, amețită de fericire. Și acum... Telefonul începe să sune, dar nu mă clintesc. Abia la al optulea țârâit mă mișc și îl ridic. — Alo? — Alo? zice o voce vioaie. Sunteți Becky Bloomwood? — Da, spun precaută. — Becky, sunt Fiona Taggart de la Daily Herald. Îmi pare atât de bine că am dat de tine! Becky, am dori să publicăm un articol în două părți despre tine și... mica ta problemă, putem s‑o numim așa? Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pare că și‑au cam pierdut încrederea în afacerea asta. Mă uit la el, amintindu‑mi ce a zis Luke. Chiar se zvonește că Luke nu mai e ce‑a fost odată? — Luke e un tip foarte talentat, zice Michael precaut. Dar nu știu de ce e el așa pornit cu afacerea asta. E cam prea pornit. I‑am spus azi‑dimineață, trebuie să‑și sorteze prioritățile. În mod evident, are o problemă cu Banca Londrei. Ar trebui să vorbească cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Brett. Dacă i-a omorât! ― Mulțumesc. Întotdeauna e bine de știut pe cine te bazezi. Ea-i întoarse spatele colegei sale și plecă numaidecât. Lambert o urmări, dădu din umeri și se ocupă de cilindri. Ridică butelia de metan la fel de precaut ca și pe cea umplută cu oxigen. Amândouă erau esențiale în lupta lor pentru supraviețuire... ― Ash? Ești înăuntru? Parker! Cum nu primi nici un răspuns, Ripley intră cu prudență în anexa ordinatorului central. Pentru o perioadă de timp nedeterminată, va dispune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Mai ales dacă era vorba de un bărbat care crescuse la orfelinat și făcuse armata. Noi suntem dispuși să vă oferim 300 000 de euro, îi propune sec Gérard, întinzându-i un contract. Lionel citește cifra de pe contract și întreabă precaut: — Trebuie să fac și striptease în banii ăștia? — Faceți ce doriți. Noi montăm trei camere de luat vederi. Dumneavoastră o să știți unde sunt și apăreți unde vreți, când vreți și îmbrăcat cum vreți. Avem o singură condiție: când simțiți c-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în frumosul oraș Agigea, unde stăm de vorbă cu doamna Jana, care l-a cunoscut pe Lionel în niște împrejurări particulare. Doamnă Jana, ne puteți spune în ce împrejurări l-ați cunoscut pe Lionel? Jana îi răspunde cu o întrebare precaută: — Emisiunea se dă și în România? Pentru că eu... între timp... am devenit femeie serioasă. Adică sunt o femeie serioasă, cu bărbat, cu copii. Asta e nepoțica mea, Angelica. Uită-te, mamă, în aparat, să te vadă francejii! o îndeamnă ea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse timid în ușă. Nici un răspuns. Totuși, Tolea era acasă. Se simțea că e acasă, dar nu vrea să deschidă. Mai ciocănise o dată, de două ori, apoi deschise precaut ușa. Domnul Tolea Voinov abia de își rotise capul. Îl recunoscu pe intrus, dar nu îl onoră cu vreun gest. Musafirul rămase în ușă, nesigur dacă să intre. Așteptarea nu dură decât o clipă. Tolea forfecă aerul cu picioarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe toate, sticla și paharul și revistele și vorbele dulci pe care le știe dom’ doctor. Anatol Dominic zis Tolea privește bosumflat sticla. Mde! Dopul metalic stă cuminte, lângă sticlă. Dom’ Dominic privește încruntat dopul. Saltă puțin din jilț, apucă precaut sticla. Își toarnă în palma stângă, cu dreapta reașază sticla pe măsuță. Toarnă din palma stângă în palma dreaptă și cu amândouă pe... chelie. Da, da, toarnă pe chelie și freacă, freacă palma, stânga dreapta, pe chelie. — Buuun, gata... înșurubează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tropa, dum dum dum. Dominic Vancea, deținător la peste 50 de ani, al funcției de recepționer poliglot al hotelului TRANZIT străbate, cu pas rar și egal, Calea Victoriei. Pare să n-aibă nici o țintă precisă, nici măcar în clipa când își pipăie, precaut, a nu știu câta oară, buzunarul din spate al pantalonilor albi, de catifea. Da, plicul este în buzunar, unde îl pusese. Rămâne așa, indecis, se întoarce din drum. Schimbă, s-ar părea, direcția. După câțiva pași, renunță la renunțare. Iși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre casta medicilor, unde se mai găseau oameni cu bani și, cine știe, chiar cu slăbiciuni culturale. Avocatul dăduse din mână, agasat, la auzul numelui. Îl cunoștea pe Marga, fuseseră mulți ani parteneri la pocher. Nu, nu îi plăcuse jocul precaut al doctorului cu un singur ochi. „Un singur ochi pentru atâtea cărți, gândește-te“, mormăia, înviorat de răutate, bătrânul. „Nici cu doi ochi tineri nu ai putere pentru așa minune“. Tolea nu cedase, insista că Marga este o șansă reală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în vestibul, întâlni privirea fixă și neagră a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
finalul a fost pe măsura paradoxalei lui personalități: după ce a Învins o boală cumplită, după ce a scăpat teafăr din atîtea și atîtea peripeții - pe pămînt, pe apă, În aer, prin toate colțurile lumii un om atît de prudent, atît de precaut, să fie călcat de o mașină, pe trecerea de pietoni! Fiindcă amicul Candid Stoica e atît de hulit de unii, deoarece s-a apucat să scrie teatru, fac un exercițiu de memorie și reamintesc nume de comedieni români care-au
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ce suspina cândva în sacrificiu. Mi-e teamă că grinda s-ar surpa s-ar face praf, dimpreună cu zidul, pentru nesocotința mea... Crima dintre paranteze Tăcerea dintre noi se joacă pe tabla de șah... Stăm departe unul de celălalt, precauți. Mutăm piesele și totul se termină cu remiză. Apoi trece un timp când nu te mai regăsesc, oricât te-aș căuta prin cotloanele sufletului. Poate că toamna este de vină. Prea melancolică, ne încearcă sufletele din când în când. Și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
totul era nou. Se afla pe un teren nesigur, iar el, care avea pereții apartamentului tapetați cu hărți din secolul al XIX-lea și nu făcea niciodată vreun pas nechibzuit, se simțea probabil ca un străin într-o lume necunoscută: precaut, nesigur, dar curios. Știam toate acestea și mă gândeam că le pot face față. Mi-am imaginat că îi pot demonstra că de dragoste nu trebuie să te temi, pentru că e un sentiment minunat. Mai mult, avantajele depășesc cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fel, mă surprinde că se mai înțeleg cât de cât. Când m-am angajat la WebMaster, credeam că au o relație aproape perfectă. Finn era artistul, iar Barney era omul de afaceri. Finn era vesel și zăpăcit, Barney, serios și precaut. Dar, pe măsură ce am ajuns să-i cunosc, mi-am dat seama că se completează reciproc, că aparentele diferențe dispar în fața profundelor asemănări. Cred că nu fac altceva decât să se străduiască să pară diferiți, chiar din copilărie au vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șira spinării. Apoi n-a mai contat. După ce am făcut dragoste prima dată - a fost cea mai bună partidă de sex din viața mea - iubirea m-a orbit cu totul. Îi adoram chiar și defectele: vocea lui neatrăgătoare, expresia foarte precaută, tricourile urâte. Asta e cea mai bună definiție a dragostei. Teoretic, aș fi vrut să schimb mai multe lucruri în ceea ce-l privește, dar, dacă aș fi căpătat puteri miraculoase, nu m-aș fi atins nici măcar de un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]