27,702 matches
-
gemu ea ca o vită singură, neajutorată, nu se putea plînge nimănui, nu se putea indigna nimănui, trebuia să înghită toată abjecția zîmbind!". Pachetul e complet. Feminismul e o plagă, iar condiția de vită mută, deși cauzează suferință, e de preferat pentru tragismul ei înălțător, gratificant prin însăși greutatea pe care o presupune. Bonus. încă prizonieră la cei 4, speriată, Lelia ar fi dorit să se plimbe pe stradă cu Grobei, printre "vagabonzi, neamuri simple, servitoare sau cele care ar fi
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
atît. Rămîi și tu și el cu atît. Foarte mult, nu, foarte chic pentru o damă sofisticată. Iar pentru un plebeu, cu labele lui groase de pinguin, ce satisfacție, ce glorie!". Că o palmă peste fund, pe stradă, e de preferat unui viol, nu s-ar putea pune la îndoială. Dar că o femeie rafinată ar putea găsi asta "chic" e un alt exemplu de wishful thinking machist, din larga și cuprinzătoarea serie a tertipurilor de minimalizare a femeii intimidante, serie
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
e destul de firească (nu altfel au evoluat formulele de tipul "ia mai dă-l naibii"). Putem de altfel adăuga și alte citate care să ilustreze sensurile actuale ale substantivului sictir: "Din inconștiență, din blazare sau, de ce nu? din sictir (...), vor prefera să se întoarcă la rația de curent electric" (România literară, nr. 38, 1991, 3); Un fel de silă și sictir/ de-a duce pîn la capăt sfînta frază" (M. Dinescu, Moartea citește ziarul, p. 26), chiar în construcții prepoziționale care
De la înjurătură la plictiseală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15695_a_17020]
-
Gheorghe Grigurcu René Daumal îi disocia pe poeți în practicanți ai ,,poeziei negre" și ai ,,poeziei albe": Poetul negru gustă toate plăcerile, se folosește de toate ornamentele, exercită toate puterile, - în imaginație. Poetul alb preferă bogatelor minciuni realul, chiar sărac. Opera lui este o luptă neobosită împotriva orgoliului, imaginației, lenei". Nu încape discuție că lirismul lui Nicolae Țone, cel care, turmentat de sine, își zice, ca un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ține de prima
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
practic cîștigat, exclude aici o încrîncenare de fond (nu și pe cea formală), favorizînd natura mroală stenică, luminoasă a autorului. Într-un duh pe care l-am numi postmodern dacă am acorda credit deplin acestui concept debil, din care pricină preferăm a spune postavangardist, Nicolae Țone cultivă un joc al jocului, dominat de-o blajină luciditate și pătruns de-o umanitate afectivă și senzuală, euforizantă, pe care n-o mai eclipsează așa cum procedau unii întemeietori ai avangardei, dispuși a-și compune
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
cînd ne-am bucurat de o reală simpatie în rîndul opiniei publice americane, politicienii noștri au avut grijă să compromită cu nerușinare tot ceea ce-ar fi putut semăna a onorabilitate sau măcar a normalitate. Așa încît, ar fi de preferat ca, mulți ani de aici înainte, România nici să nu existe pentru media americană! Publicarea recentului articol al lui Tony Judt în "The New York Review of Books", primit în mediile intelectuale americane, după cîte îmi dau seama, drept un studiu
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
din partid au luat-o pe arătură. Nu sunt singurul care să fi prevăzut reacția suscitată de incalificabilul "Manifest pentru Ardeal", ivit, zice-se, din mintea înfierbîntată a lui Ioan Rus. Cred că în sinea sa dl. Năstase ar fi preferat să fi fost primit mai prost la Washington și mai bine la București. Nu știu dacă între el și Ion Iliescu sunt surse de conflict, dar între echipele lor există o inamiciție ireductibilă. O adversitate ușor de înțeles, de altfel
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
nostalgia sau prestigiul purismului continuă să acționeze și azi. Preferința manifestată într-o anchetă literară relativ recentă de mulți scriitori, critici, oameni de cultură pentru Craii de Curtea Veche al lui Mateiu Caragiale poate fi interpretată în fel și chip. Prefer s-o interpretez lingvistic și stilistic, observînd unul din paradoxurile operei în cauză. Mateiu Caragiale - care continua de altfel tradiția mai veche de folosire a unei limbi străine de prestigiu (franceza) pentru viața curentă, scrisori, jurnal - și folosire a unei
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
epice din cele 4 romane de mai tîrziu, acestea din urmă cu siguranță rodul unui efort conștient. Aceasta este, în general, temelia interpretărilor date acestor texte pînă acum și aici intervine Ion Bogdan Lefter cu cîteva precizări pe care el preferă să le numească "modificări de accent". Nuvelele lui Liviu Rebreanu sînt grupate în 5 categorii (proză confesivă - la persoana I - , texte "caragialiene" sau "cehoviene", apoi "gorkiene", "rurale" și "de război"), în funcție de tipul narativ sau tematic pe care Rebreanu pare a
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
grade nu s-a sfiit să declanșeze în chiar inima Ardealului un război civil. încă vreo două-trei astfel de dovezi de iubire și n-o să mai avem pe cine celebra! Statutul special al Transilvaniei (mă mir că naționaliștii pur sânge preferă aceastei denumiri, de sorginte latinească, pe cea care traduce maghiarul "Erdely" - dar acesta nu e decât un paradox minor față de multiplele prostii care se spun în legătură cu această parte a României!) a provocat, de-al lungul istoriei, nenumărate feluri de raportare
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
general, se pare că variantele central și est-europene ale acestei estetici nu provoacă entuziasmul cercetătorilor occidentali. Cartea lui Michel Autouturier nu se oprește prea mult asupra problemelor de natură propriu-zis literară/ muzicală/ coregrafică/ plastică ale acestei forme ideologice de creație, preferînd să-i analizeze evoluția - caracterizată de înfruntarea permanentă între centrul politic, ce promovează ortodoxismul estetic, și periferia artistică în permanentă propensiune către erezie. De aceea probabil cele mai interesante capitole sînt primele două, Pentru o artă "de stînga" și Pentru
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
căruia i-ar sta mai bine pe scaunul său de președinte al Fundației Niște țărani. * Vizita lui Adrian Năstase în Statele Unite a stîrnit reacții dintre cele mai diverse în ziarele centrale. În ADEVĂRUL Rodica Ciobanu avansează ipoteza că Washingtonul îl preferă pe Năstase ca interlocutor, nu pe Ion Iliescu. * ZIUA, cotidian al cărui redactor șef s-a aflat printre ziariștii care l-au însoțit pe premier în Statele Unite, e de părere că Năstase a obținut tot ce se putea în această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
doisprezece ani capturării, într-o încercuire ce nu putea fi străpunsă. Anvergura celor doi competitori era foarte diferită și pe aceasta anume s-a bazat strategia celui vânat, mimând libertatea sub nasul copoilor. Dintr-un scrupul de obiectivare, autorul a preferat nararea la persoana a treia și dintr-o extremă delicatețe, cu substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea îi poate cel
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
în poartă, doamna Forbes ne vorbi despre datoria față de patrie. Fulvia Flaminea, aproape plutind în aerul rărit parcă din pricina vocii, ne aduse după supă un grătar dintr-o carne albă ca zăpada, cu un miros îmbietor. Mie, care de pe atunci preferam peștele oricărei alte hrane de pe pământ sau din cer, amintirea aceea a casei noastre din Guacamayal mi-a mers la suflet. Dar fratele meu refuză farfuria fără să guste. - Nu-mi place - spuse. Doamna Forbes întrerupse lecția. - N-ai cum
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
o așteptaserăm pe doamna Forbes până la unsprezece și că, deoarece continuă să doarmă, ne-am hotărât să coborâm singuri la plajă. I-am povestit și că aseară suferise o criză de plâns la masă, și că poate dormise prost și preferase să rămână în pat. Pe Oreste nu-l prea interesă explicația, cum ne și așteptam, și honărirăm împreună mai bine de un ceas pe fundul mării. Apoi ne sfătui să ne ducem să mâncăm și plecă în bărcuța lui cu
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
putere erau chitara electrică și orga Hammond. Acest cuplu instrumental e resuscitat de organistul Korinek, împreună cu ghitaristul american de blues Rennie Trossman, susținuți de profesioniști precum Vladimir Kulhanek/bas și Jan Knop/pian. Prin contrast, Harold Rubin Quartet din Israel preferă fluxul improvizatoric liber, preponderent atonal, coordonat de un venerabil om de cultură. La aproape șapte decenii de viață clarinetistul/ poetul/ arhitectul Rubin cooperează cu trei tinere talente ale scenei alternative din Tel Aviv: pianistul Daniel Sarid, contrabasistul Adam Scheflan și
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
ar fi putut întîmpla... Ce-aș mai putea spera acum? Premiile literare dobîndite în ultimii ani, încununate de acesta, atît de măgulitor denumit "pentru opera omnia", sosesc în sens invers, dintr-un trecut ce mă melancolizează, pe care aș fi preferat să-l uit. Însă nu-l pot uita! Mă văd abia ieșit de pe băncile facultății, năucit în fața unei existențe guvernate de alte legi decît cele ce i le atribuisem cu o ridicolă naivitate, în anii de studiu pătimaș, sub astrele
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
aceea, încă în 1945, cînd Sabin Manuilă, devenind membru încă în primul guvern Sănătescu, ca delegat al PNȚ și, apoi, în guvernul N. Rădescu, îl invită pe Golopenția să i se alăture ca șef de cabinet, acesta refuză categoric. El prefera să-și vadă de meserie, deși la pregătirea actului de la 23 august, invitat de un om de legătură al lui Lucrețiu Pătrășcanu, ia parte, fără a se aventura politic mai departe. În 1946, în calitate de expert statistic, e integrat, la propunerea
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și întortocheate; ecourile tardive ale noului roman francez se întrețes cu tehnici proprii existențialismului și cu stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului dramatic. Totuși, naratorul-martor preferă, cel mai adesea, stilul indirect liber. La montagne de l'âme se numește, în chineză, Lingshan. E muntele "(de) unde poți vedea minuni, care te ajută să uiți de suferință și să-ți cîștigi libertatea". Cartea este de o varietate
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
atitudinii. Care, de altfel, rămîn aceleași, de la un capăt la altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
de la o universitate la alta, posibil numai și numai prin concurs - nu e cu nimic mai onorabil decât adunăturile sindicalisto-politice care, începând cu 1990, batjocoresc, mint și insultă cu iresponsabilitate. Fascinați, probabil, de gureșenia găunoasă a "tribunului", adunătura de gângavi preferă, timorată, să nu-l întărâte mai tare pe "credinciosul" ce n-are nimic sfânt. Fii ai aceleiași mame, ce i-a mai rămas lui Vadim să dezvăluie despre frații săi de ieri și de azi? Nimic esențial. Despre Iliescu a
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
intitulat Antisemitismul și cauzele lui sociale. Deși după Auschwitz fenomenul antisemitismului a căpătat noi relevanțe datorită asasinării a șase milioane de evrei numai pentru vina de a fi fost evrei, Claudian, deși își publică studiul în 1945, deci după Holocaust, preferă o tratare a conceptului, cum o și afirmă, din perspectiva materialismului istoric. Nimic, în cartea sa, despre ravagiile Holocaustului. El se păstrează pe liniamentele observațiilor lui Marx (care a fost, și el, deși evreu, antisemit la vremea sa calmă și
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
E interesant de văzut și ce sintagmă a fost aleasă pentru a traduce engl. search engine: mi se pare că, după o anumită ezitare între mașină și motor, s-a impus sintagma motor de căutare, care apare frecvent, fiind clar preferată în paginile din Internet care stabilesc liste, legături, ierarhii ("21 de motoare de căutare"). La lansarea unei teme - "Ce apreciați la o mașină de căutare?" - propusă într-o listă de discuții (liga.math, fără dată), se pornește imediat o dispută
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
Constantin Țoiu De obicei, poeții înclină mai mult spre artele plastice decît prozatorii care preferă de regulă muzica. Sunt și excepții, desigur. Deunăzi, stînd la masa de lucru, în timpul unei pauze, am privit mai atent cele trei portrete agățate pe peretele din fața mea pe care mi le-au făcut și mi le-au dăruit cu
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
spus, există tot mai mulți cetățeni ai României care n-au chef să răspundă acestor sondaje. Or, și proporția acestora ar trebui să intre în calcul, înainte de alcătuirea rezultatelor finale ale unui sondaj de opinie. Oricum, dl Năstase e premierul preferat de alegători care speră din partea lui că le va aduce oarece bine. El e și personalitatea politică în care aceștia au cea mai mare încredere. Dar, nota bene, ca premier, nu ca posibil candidat la președinție. Altfel spus, dl Năstase
Popularitatea lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16167_a_17492]