5,618 matches
-
fie, dar că, precum și publicul, îl iubește, iar eforturile sale sunt pentru a-l omagia și pentru a duce munca lui mai departe și mai aproape de fani. Publicul a empatizat cu mesajul său și l-a adoptat instant, renunțând la prejudecățile și reținerile cu care a venit la concert. Întregul concert a fost emoționant, iar publicul a întreținut atmosfera, unind generațiile printr-o punte solidă. Cu toate acestea, printre momentele care cu siguranță vor mai fi povestite în urma concertului a fost
Queen + Adam Lambert în România – un eveniment extraordinar care ne-a demonstrat că și la noi se poate! [recenzie] [Corola-blog/BlogPost/96583_a_97875]
-
highlight-urile competiției internaționale BIEFF 2017 Vineri, pe 31 martie, de la 18:00, și duminică, 2 aprilie, la 21:00, la Cinema Muzeul Țăranului, Competiția Internațională BIEFF 2017 provoacă dezbateri intense cu The Politics of the Body, program tematic ce confruntă prejudecățile legate de corpul uman, atrăgând atenția asupra complexelor implicații socio-politice ale identității și oferind o platformă de exprimare comunităților marginalizate și politizate. Trei dintre realizatorii filmelorMaja Borg, Christos Massalas și Rino Stefano Tagliafierro, vor fi prezenți pentru dezbateri după proiecții
Festivalul Internațional de Film Experimental București BIEFF [Corola-blog/BlogPost/96611_a_97903]
-
e filosof căruia Russell, plecînd de la o anecdotă biografică, să nu-i schițeze în cîteva rînduri un portret plastic și verosimil. În concluzie, o istorie a filosofiei scrisă de un spirit modern și caustic, al cărui ochi teoretic, lipsit de prejudecăți și dogme academice, privește filosofia ca pe un spectacol al marilor inteligențe speculative.
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
la scrierile începuturilor, romancierul luând, s-ar spune, totul de la capăt, reconstruindu-se după anii siberieni, ci și acceptarea unei inferiorități zdrobitoare a operelor produse în prima etapă, față cu marea perioadă de după 1859-1860. Valeriu Cristea se ridică împotriva unor prejudecăți critice tradiționale, teza sa fiind alta. El adoptă metoda lecturii din perspectiva capodoperelor maturității, pentru a demonstra că opera lui Dostoievski constituie un întreg organic, și că ruptura din biografia scriitorului nu are efecte automat categorice în scrierile sale, ce
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
acest fel consacrată vreodată romancierului rus, după câte știu) este un dicționar adevărat - complet (pentru partea de operă cuprinsă în prezentul volum), amănunțit, documentat (în limite omenești și personale) și totodată o lucrare liberă, neîncorsetată de nici un fel de condiții, prejudecăți sau temeri, în care rămân ceea ce am fost și până acum - un eseist." Este indicată, succint, așezarea personajelor, care: ,s-a făcut în ordinea alfabetului românesc, pe baza numelui de familie (în cazul în care personajul respectiv este înzestrat cu
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
e filosof căruia Russell, plecînd de la o anecdotă biografică, să nu-i schițeze în cîteva rînduri un portret plastic și verosimil. În concluzie, o istorie a filosofiei scrisă de un spirit modern și caustic, al cărui ochi teoretic, lipsit de prejudecăți și dogme academice, privește filosofia ca pe un spectacol al marilor inteligențe speculative.
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10810_a_12135]
-
Dumnezeu. Cum îi vom păstra amintirea? întreb. În nici un caz prin pomeni și ritualuri care nu folosesc celor morți. Profesorul nu a dorit să păstrăm cultul trupului lui neînsuflețit sub nici o formă, adică prin cruce, pomeni, parastase și gamă de prejudecăți și exploatare a celor vii. Dar cu sufletul omului este altceva. Deci nu i se poate identifica nici locul unde a fost îngropat. Au rămas la suprafață doar urmele rugului nemuririi dacice. În timp vor dispare și ele duse de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
că fiecare stagiune începe pe 7 decembrie cu o operă a lui Verdi. De ce Wagner? Destui spectatori fideli au refuzat să-și cumpere bilet. Au refuzat, cu alte cuvinte, să se despartă, fie și pentru un moment, de o linie. Prejudecățile se amestecă cu structuri pătimașe, care îmi explică, înainte să asculte opera, că așa ceva nu se poate. Pariul Maestrului Daniel Barenboim, director muzical și dirijor al Orchestrei Scala din Milano deja din 2006, vîlva care a înconjurat evenimentul, conferințele de
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
ambele genuri, poate că nu e în niciunul. Dar cine decide acest lucru? Timpul, piața de carte, critica literară, istoria literară. Deocamdată este validat de cititori din vreo douăzeci de țări, acolo unde i s-au tradus cărțile. Din păcate prejudecățile care însoțesc destinul actual al României se reflectă și în slaba receptare culturală, economică, socială. Promovarea culturii, cu program, ar fi semnul că România e capabilă și de civilizație, nu numai de incoerențe de adaptare la societatea europeană a secolului
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
universitate mai mulți scriitori, dintre care nu puțini poeți. Cursurile de creative writing n-au luat avântul scontat (ele se află, de altfel, într-un lung declin peste tot în lume), însă studiul literaturii s-a eliberat de dogme și prejudecăți și s-a deschis către o viziune mai proaspătă și către literatura actuală. În acest context, o carte cum este Magna cum laude (Diacritice II)*, a lui Al. Cistelecan, consacrată comentării cărților de critică, istorie și teorie literară scrise de
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
universitar el însuși, Al. Cistelecan este demult acreditat drept unul dintre cei mai buni critici de poezie ai noștri. O calitate remarcabilă, chiar dacă azi poezia nu mai este regina literaturii, așa cum a fost secole de-a rândul. Însă una dintre prejudecățile cu acoperire în fapte este aceea că diferența între criticul bun și cel comun o face felul în care pătrund și interpretează fenomenul poetic. Era, deci, firesc ca un atât de bun critic de poezie să fie primul interesat de
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
de o vrajă bună. Nu de un curs intensiv era vorba, ci de discuții haotice, pasionate, în care unicul criteriu părea a fi prietenia. Cu dispreț pentru clasificări, N. sărea însuflețit de la una la alta, fără să se împiedice de prejudecăți, cutume și ierarhii. După părerea lui, nimic nu era mai periculos pentru poezie decât îmblânzirea și disciplina, iar ca un citat aproximativ dintr-un citat incert, adică ce îmi amintesc eu dintr-o amintire a bunicului, pot să adaug și
Breaking news? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4008_a_5333]
-
alegerilor la Uniunea Scriitorilor, un cotidian găsea de cuviință că bătălia pentru președinție s-ar da între vechi, adică, eu și nou, adică, Dan Mircea Cipariu. Punctul de vedere cu pricina nu era atât rezultatul unei analize, cât al unei prejudecăți, luând în considerare...vârsta candidaților și, în foarte mică măsură, programele lor. După alegeri, analizele n-au întârziat să apară, cum am remarcat în editorialul precedent. Ele au încercat să explice, înainte de orice, diferența mare de voturi. Lucru, altminteri, firesc
Vechiul și noul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3065_a_4390]
-
prețiosul manuscris remarcă grijă enormă cu care Gide și-a cântărit fiecare cuvânt. Scrisoarea ar fi avut trei variante, ultima fiind cea definitivă, bruionul fiind, probabil, a doua. Cum s-a putut înșela Gide? El însuși mărturisește a fi avut prejudecată că Proust e un snob și un monden, cutreierând lumea bună din motive fără legătură cu literatura. Așa că a răsfoit neatent volumul. A căzut din întâmplare peste vestitul pasaj al madlenei muiate în ceaiul de mușețel de la pagina 62 a
Un manuscris de 150.000 de euro () [Corola-journal/Journalistic/3077_a_4402]
-
din țara noastră” însemna doar hotare geografice, până în 1989, nu în... 2012! Avem încă teribilul complex al unui dincolo, pe care n-avem nici curajul, nici puterea să-l gândim ca istorie lăuntrică a spiritualității românești. Stăm lipiți încă de prejudecata totalitară a unui dincoace, paradisiac și imuabil, chip al unei lumi suficientă sieși, ocrotitoare și lipsită de-ndoieli. Cu o precizare: dacă în alte cazuri, această maladie se explică prin pasivitate sau indiferență, viciul fundamental de care suferă cei 240
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
el să vezi... Așa că Tu crezi... numai ce vrea el să crezi... Cred că erau mori de vînt...” Da. Undeva, la orizonturile memoriei recente, Ada Mîlea mi-a apărut că un Don Quijote luptînd cu morile de vînt din limite și prejudecăți. „Elogiul prostiei” interpretat de ea a adus lumină în jurul unei personalități pe care nu mai aveai cum să nu o observi. De atunci, am urmărit-o. Și cînd lucra cu Afrim sau cu Frunză sau cu Dabija sau cu Alexandru
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
familii princiare românești ale epocii, Cantemireștii și Brâncovenii. Sau că ar fi o scriere „secretă”, periculoasă pentru autorul ei din punct de vedere politic, și că de aceea Cantemir a ținut-o ascunsă, abandonînd-o în manuscris. La o lectură fără prejudecăți, ipotezele cad pe rînd. Sensul ultim al Istoriei ieroglifice ne apare dacă citim cartea drept ceea ce este ea de fapt - un uriaș exercițiu retoric, întins pe sute de pagini, prin care autorul a încercat să dovedească posibilitatea de a scrie
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
colcăia de etnii (boieri de baștină tip Vârnav, Pisoschi, baronul de Mustață, Pomir), armeni, evrei cu ștetl-ul lor din centru, grecii acaparatori de la Mânăstirea Popăuți, țigani, ruși, turci, ruteni, italieni, polonezi etc.), bref, un amalgam de cutume, înapoiere cvasifeudală și prejudecăți, și totodată de veleități cât cuprinde, de firave tentative de sincronizare evropenească, mai ales...vestimentară, ce nu excludeau însă terifiante incendii, dar mai cu seamă epidemii. Descins printr-un concurs de împrejurări, după ani de ucenicie și practică la Viena
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un sugestiv tablou al lumii moderne, cu paradoxurile și antinomiile ei ireconciliabile. Neavând prejudecata realității, dar nici exultanța retorică a poeților ce nu-și transfigurează trăirile, Mircea Dinescu își învăluie versurile într-un halou alegoric și simbolic, nu lipsit de inserția ironiei și a instinctului ludic, dar nici de ecourile reflexivității și ale gravității
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
atacă, pe scurt spus, țesătura și edificiul structural, uman și psihologic, a două dintre cele mai discutate personaje dostoievskiene: Raskolnikov și Mîșkin. Vaste sujet, cum ar zice franțuzul. Avem, aici, în cartea Aurei, o îndrăzneață și absolut binefăcătoare, lipsită de prejudecăți, analiză făcută, parcă după metoda nouă, și ea investigată cu acribie de aceeași autoare, a creatorului baronului de Charlus - o veșnică întoarcere și răsucire în jurul imaginii și a reflexelor aceluiași personaj, o încercare insistentă, aproape obsesivă, de a ataca, descrie
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
sau ale unui personaj care părea conturat, edificat odată pentru totdeauna, dar care, re-atacat, „resuscitat” și rechemat a nu știu câta oară pe scena epică, prinde, spre uimirea, stupefacția și chiar spre ne-încrederea lectorului fortificat de așezate și splendide prejudecăți critice și analitice, prinde, spuneam, printr-un miracol greu analizabil, fețe și expresii neașteptate, semnificații adeseori paradoxale. Unele aiuritoare! Această metodă proustiană a investigării și atacării personajului, Aura Christi o aplică celor doi eroi invocați mai sus. Deasupra cărora, planând
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Europei, de acel „regat al spiritului”, pe care îl invocă Faust. Și autorul său, romanticul în haină clasică, prinț între prinții vremii sale, a profetizat pentru întâia oară unitatea culturală a Europei. Peste cea politică, economică sau rasială. Peste toate prejudecățile, necesare sau nu, firești sau întâmplătoare, ajutându-ne nu să supraviețuim, ci să credem, așa cum ne sugera poeta, în forța Viului, în capacitatea și darul Suferinței de a ne convinge încă o dată, cu o vitalitate redescoperită, de valoarea unică a
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
un verdict pe care primele două îl lăsau, poate, în suspensie: ne aflăm în fața unui mare scriitor. De ce abia acum? Oricât de liberali am fi, și oricât am pleda pentru egalitatea temelor mici cu cele mari, e clar că, totuși, prejudecata solemnității e încă funcțională. Și că, fără să ne dăm seama, ne afectează pe fiecare dintre noi. Constatăm adeseori, cu surprindere, că admirăm câte un poet mai rudimentar, dar pregătit să atace probleme cu glazură existențială, în defavoarea unuia impecabil, încântător
Un mare scriitor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4187_a_5512]
-
triumfătoarei clase muncitoare”, aduse cu forța pe Stadionul „23 August”? După 1990 s-au întors în țară și Liviu Ciulei, și Lucian Pintilie. Din motive diverse (în primul rând, vârsta), ei n-au avut interesul și forța de a disloca prejudecăți a lui Andrei Șerban. Din acest motiv, au fost tolerați și, cu vremea, asimilați main-stream-ului călduț din teatru și din cinematografie (de dinaintea apariției generației lui Cristi Puiu, Cristian Mungiu, Nae Caranfil ori Bobby Păunescu). Nu găsesc, în artele de la noi
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
mină științifică bizară pentru cei care-i cunosc activitatea de cronicar. Nu-i mai puțin adevărat, însă, că masca pedantă îi șade bine tânărului critic tocmai în măsura în care ea vine să-i credibilizeze discursul prin excelență polemic, pus permanent să înfrângă prejudecăți, când nu să caute de-a dreptul noduri în papură. Cel mai apropiat model al lui Mihai Iovănel, din unghiul corozivității interogative, dar și din încercarea de placare a științificului pe umoral, e Eugen Negrici. În cartea sa de debut
Corozivitatea interogației by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3947_a_5272]