1,688 matches
-
celmai pretențios, nu numai din punctul de vedere al fondului, ci și din punctul de vedere al compoziției. Și la această compoziție, mai ales într-o literatură fără tradiție, nu se poate ajunge deodată. Tinzi către ea, încercînd, dibuind, făcând preludii, exercitîndu-te. 10. A face numai ceea ce cu adevărat poți este o mare virtute artistică, deoarece în artă se pare că ar fi "posibil și imposibilul", - dovadă atâtea opere literare în care autorii vorbesc de lucruripe care nu le cunosc, de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rac, fără apă, antisemita asta care și-a arendat moșia lui Moriț Felț? Acu hai să-ți cânt, ca răsplată pentru că... mă admiri... parcă așa ai spus. Ești foarte galant.... Dar ce să-ți cînt? Desigur că toate sonatele, valsul, preludiile și mazurca. Mata ești foarte constant. - Dar mata?- Și eu. La Tuffli mănânc întotdeauna o indiană și o savarină. Mergând spre casă, și-a schimbat gândul. M-a rugat s-o însoțesc la plimbare și să amânăm muzica până la întoarcere
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o învelesc bine. Degetele ei amestecate printr-ale mele - erau o senzație nouă - mai tulburătoare decât a mâinii ei pe buzele mele. Atingerile de acum, ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu. Atingerea mâinii celor mai mulți oameni mi-ar produce o displăcere vie. A câtorva mi-ar fi indiferentă, o simplă senzație tactilă. Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în suflet otravă. Trăsura mergea acum repede la vale, zvârlind pietrele în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale mâinilor noastre, repetate și neprevăzute, erau ca un joc, ca o făgăduință, ca un preludiu"; - sărutatul mîinii: "mi se părea că-mi dă drepturi noi, că o făcusepuțin a mea"; - își așează, acasă, pardesiul, cusut de Adela, pe piept și pe față; - după ce Adela pleacă din stațiune, merge la locuința ei, acumgoală, neatrăgătoare, intră în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru corpul nostru spiritual. E o senzație scurtă și copleșitoare, este acea iluminare pe care-o caută misticii și poeții. Nu poți fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n șir. Dostoievski o descrie ca pe un preludiu al epilepsiei. Rilke vorbește despre "cumplitul" ei: ea este frumusețea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: ești cu adevărat fericit când vrei să oprești timpul, să păstrezi acel moment
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o asemenea solemnitate, încît
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dulce ca mierea. Bine-ai venit, toamnă, cu cutia ta de acuarele, să zugrăvești pădurile, și dealurile, și văile cu roșu, cu galben, cu portocaliu... „ Luiza Vlădescu, Gentuța cu pelican, Editura Tineretului, București, 1963. Copertă și ilustrații de Ștefan Nastac Preludiu și fugă pentru antiglobalizare și interculturalitate Manu Babescu La taclale cu punkerii germani în gara din Bremen, probleme cu poliția, amendă pentru înșelăciune studențească, febră musculară de la pedalat prin Oldenburg, la taclale cu participanții la protestul de la Hiligendamm împotriva globalizării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
fragmente de sine stătătoare din romane, ca o consecință a sărăciei epicului. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental, Scatiul și stăpânul său și, mai ales, Conversații cu o moartă. Autorul recunoaște că romanele sunt o acumulare de momente independente și că firul epic este vag, consecință a ororii pe care o are pentru adjectivul inutil. Scriitorul crede
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
polemic intern, un dialogism ce modifică printr-o comunicare stilistică relația dintre microtext și întregul acestuia. În acest fel, genul de discurs al microfragmentului despre vis trebuie comentat, ca o anumită năzuință de ordonare a cuvântului dincolo de acesta. În nuvela Preludiu sentimental scriitorul face apel la experiențele similare ale cititorului, la nucleul antropologic comun, cei doi fiind legați prin același “aparat mental”. ”Lectorul își va aduce aminte de experiențele similare”, pentru că memoria involuntară respectă legi și “tot ce frământă are relief
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
menite a explica “fluctuația și recursul mazochist: <<firea mea nu poate admite concluziile definitive, când se interesează de ceva>>; <<eu nu pot rămâne decât nenorocit, și imediat ce sunt mulțumit mă cuprinde dor de ducă și de gustul de noi dezastre.>> (Preludiu sentimental)”<footnote Alexandru Protopopescu, Romanul psihologic românesc, Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași, 1976, p. 102 footnote> Orice încercare de a aproxima permanenta sa mobilitate sufletească, e mai mult exterioară. Cu ajutorul autoanalizei, Sandu își dă seama el
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
unui cinematograf, analiza ucide viața, înlocuind-o cu mișcările automatizate și chinuite ale unor ființe ireale. Analiza cea mai profundă cea care descompune ființa în dimensiunile punctuale, se transformă într-un înconjurătoare. film halucinant al realității Naratorul evocă în nuvela Preludiu sentimental o relație cu o femeie cu „trupul subțire, piciorele delicate și mutră de șoricel” și care, în ciuda dimensiunilor, pare să fie dotată cu o senzualitate ieșită din comun. Fetița, care cântărea patruzeci de kilograme este o funcționară cunoscută în timpul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a naratorului pentru nuvele, autoficțiunea din proză, și terminând cu stilul scriiturii. Anton Holban mărturisește că preferă nuvelele dintr-un viciu temperamental și consideră că tot ce a scris mai valoros e reprezentat de nuvelele Icoane la mormântul Irinei, Halucinații, Preludiu sentimental, Scatiul și stăpânul său și, mai ales, Conversații cu o moartă. Autorul recunoaște că romanele sunt o acumulare de momente independente și că firul epic este vag, consecință a ororii pe care o are pentru adjectivul inutil. Scriitorul crede
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
dispus, elegant, agreabil, atent cu lumea. Lucrarea respiră atâta lirism romantic, încât autorul ei retrăiește parcă vârsta de 20 de ani. Partea I-a. Asemeni primelor două simfonii și Simfoniei IV și VII, începe cu o introducere lentă ( adagio ) - un preludiu meditativ. Câteva acorduri foarte puternice fac trecerea către mișcarea allegro vivace, scrisă în formă de sonată. Tema I, cântată de viorile prime pe acompaniamentul fremătă tor al celorlalte instrumente de coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
să navigheze pe oceanul istoriei, ducînd cu ea comorile spiritului. Zorii îl găsesc analizînd încă o dată punctul de concurență a liniilor esențiale ale construcției. Își dă seama că nu poate începe ultimul capitol... Mai trebuie scris încă unul, ca un preludiu; o reluare în registru grav a temei dominante în precedentele și prefigurarea celei din final. Muncește cu înfrigurare, ca niciodată. Scrie cîte o frază, se întoarce și citește întregul capitol, mai scrie un rînd, sau jumătate de pagină, iar citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
face din mine un irlandez de vodevil și Îmi acoperă de minune pistolul automat calibrul 45, boxul și bastonul. — Ce-are de gînd Loew? Dudley Își cercetă ceasul. — Da, aproximativ treizeci de minute de politețuri ar trebui să fie un preludiu suficient de lung pentru afaceri În ziua de naștere a marelui nostru MÎntuitor. Flăcău, Ellis vrea să devină procurorul districtual al frumoasei noastre urbe, iar apoi guvernator al Californiei. E de opt ani adjunctul procurorului districtual, a candidat la post
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
paralele, istovirea minții în evenimentele nesemnificative ale zilei - și nu în curba soarelui pe un cer care te însoțește la orice ridicare a ochilor - este cheia mizeriei bucureștene. Sub soarele acesta teribil de franc, Noica începe să-mi vorbească despre preludiul morții, despre bătrânețea ca neputință. "Mi-am spus că dacă ajungi să nu mai trăiești adevărul acesta- astăzi pot face mai bine ceva decât puteam face ieri- nu mai merită să trăiești. Cât despre moarte, aș putea spune că mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lucrat primii zece ani după terminarea facultății, densitatea de lichele era maximă, pentru că era vorba de o "instituție ideologică din linia întîi a frontului" (după cum mi-a explicat tov. Radu Pantazi, secretarul de partid al Academiei prin anii '70, ca preludiu la eliminarea mea din Institut tocmai "pe motive ideologice"). Această "instituție ideologică" era conectată direct la Secția ideologică a Comitetului Central. Așa stând lucrurile, trei sferturi dintre membrii Institutului erau informatori ai Securității care îi turnau pe cei din sfertul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
spus CÎine. Era foarte complicată viața lui Julius În timpul nopții. Suia pe scara de la galerie amintindu-și de vise și visînd la amintiri, le trăia cu tot sufletul, dar nu le dădea frîu liber, fiindcă voia să cînte fără greșeală preludiul de Chopin. Măicuța Îl aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și-i zîmbea văzîndu-l cum intră tremurînd tot de dragoste, de emoție și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dădea frîu liber, fiindcă voia să cînte fără greșeală preludiul de Chopin. Măicuța Îl aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și-i zîmbea văzîndu-l cum intră tremurînd tot de dragoste, de emoție și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fie rugat să Înceapă; Își deschidea cartea de muzică și Își Întindea picioarele pînă la pedalele pianului, care adaugă căldură și emoție interpretării; atunci enormul șirag de mătănii și crucifixul aurit sunau Încîntător, fiindcă ea se mișca, era aproape un preludiu și ea se mișca iar, Întinzînd brațul pentru a-i așeza mîinile În poziția corectă, cu degetele ei minunate pe care cu siguranță tocmai atunci le spălase cu apă sfințită; Îl atingea cu ele Înmiresmînd atmosfera și cartea de muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă de cîteva săptămîni Juan Lucas era vîrÎt pînă peste cap Într-o mulțime de afaceri noi, investind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui și cu ce voia să viseze În noaptea asta, pe scurt era foarte greu de povestit, mai bine se mulțumea să spună pur și simplu că era cel mai bun elev al măicuței pianiste și că acum Învăța un preludiu de Chopin... „Multe măicuțe, multă dragoste!“, Îl Întrerupse Juan Lucas, nerăbdător fiindcă nu sosea băutura și el surprinse un zîmbet cu subînțeles cu care medicul ținu să arate că apreciază acest spirit laconic; nu găsea nicăieri Înțelegere, semănau ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de bună seamă că i le citise Nidla În ziarele de scandal și senzație. Nu-i spuse nimic lui Juan Lucas, dar era foarte Îngrijorată cînd plecară la clubul de golf. Ultimele săptămîni ale anului școlar Julius le petrecu repetînd preludiul de Chopin pentru serbarea de sfîrșit de an, cînd se Împărțeau premiile. Era destul de preocupat bietul de el, fiindcă s-ar fi putut să iasă primul din clasă și asta i-ar fi creat faima de tocilar nesuferit. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai mult timp În fața pianului În ultimele zile. Măicuța cu pistrui, nervoasă și răspîndind parfumul care impregnase clapele pianului, se simțea fericită În tovărășia lui și lăsa să treacă ora ca să-l poată privi și auzi cum cîntă Încă o dată preludiul. Partea proastă e că Juan Lucas nu putea veni nici acum la serbarea de sfîrșit de an. Susan Îl rugase să o Însoțească, dar el tuși de trei ori, Își aranjă nodul la cravată și hotărî că o asemenea Împrejurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi putut iubi niciodată un bărbat care știe ziua și ora serbării de sfîrșit de an, sau care, la ora siestei sau a unui coniac care te moleșește după o partidă de golf, vine să-și asculte copilul cîntînd un preludiu de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa gîndea și simțea Susan, mai frumoasă și mai fermecătoare decît toate celelalte mame, fiindcă vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]