2,032 matches
-
-o, se impune să-ți dai osteneala s-o simți și să se simtă soția ta... Mîna lui Mihai s-a oprit brusc, după ce, clipe în șir, întîlnind degetele Lilianei, le-a atins într-o mișcare domoală, ca un sărut prelung. Liliana mișcă brațul și întoarce palma, lipindu-și-o în întregime de-a lui Mihai. Îi caută cu insistență ochii. Întîlnindu-se, privirile lor se rețin. Calme și senine. Muzica s-a oprit de mult. Camera întreagă e cuprinsă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lor se rețin. Calme și senine. Muzica s-a oprit de mult. Camera întreagă e cuprinsă de o liniște stranie. Doar de departe, de dincolo de ușă, dinspre demisol, se aude flacăra gazului metan în sistemul de încălzire, ca o șoaptă prelungă, îndemnînd la tăcere. Cînd, nehotărît, bărbatul face primul gest de apropiere, ochii Lilianei tremură iarăși, însoțind șoapta: Nu, nu trebuie! Și, pentru prima oară, Mihai nu se mai simte derutat. Înțelege că vorbele astea, rostite de-atîtea ori, sînt de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
amiază și e obosită. În altă cameră, Adrian învață. Așezat în fotoliul de la masa de scris, Mihai ascultă la cască muzica din filmul Șatra. E tot mai frămîntat de gînduri și pipăie continuu volumul cartonat, parcă să întîlnească urma degetelor prelungi și subțiri, ale femeii cu suflet zbuciumat, ajunsă într-un moment de echilibru. De aici va trebui să pornească romanul! Atitudinea sa, a naratorului, va fi aceea de Ianus. Privirea întoarsă către trecut să apere cuceririle unui suflet. Vederea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înainte de-a pleca eu la Iași, cînd venea prima dată o fată frumoasă, era imposibil să nu se lase cu bătaie între Vlădeni și Săteni..." Somnul din tren, noaptea, e întotdeauna zbuciumat. Goana nebună, zgomotul de macazuri și chiuitul prelung dau senzația de coșmar. Oboseala își spune cuvîntul abia către ziuă. "Mihai, trezește-te!" Sare în picioare, spre surprinderea cîtorva străini care dormitează alături, pe celelalte locuri. E sigur că a fost strigat. Dar după cum e privit de tovarășii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de petale lăsat să-i cadă pe față și pe piept, e deja adormit. Cristinel, lasă-l pe tăticu' să mai doarmă puțin!... spune încet, cu drag. O floare i se plimbă pe obraz, încercuindu-i gura într-o atingere prelungă. După miros e o sînziană. Doamne, ce copil rău! se supără Mihai și se ridică în capul oaselor. Copiii, răi sau buni, așa cum ni i-a dat Domnul, sînt acolo, arată Tamara cu mîna spre deal. Or, după cum se comportă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lăsa conștiința!, dacă n-aș avea certitudinea că vă repugnă conformismul poluant. Cînd se desparte de conferențiară, Mihai e stăpînit o clipă de impresia că a stat împreună cu Teona. Cele două femei au aceleași gesturi delicate ale mîinilor cu degete prelungi, pline de viață, fără să fie nervoase. Vorba lor e domoală și blîndă chiar și atunci cînd spun lucruri grave. O senzație stranie, ceva între dorință pătimașă și durere profundă, îl cuprinde. Înțelege că Teona s-a cuibărit iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
De ea va fi nevoie întotdeauna, mai ales de medicina plastică și reparatorie. Mihai se uită atent la Adrian: va ajunge un tînăr de toată frumusețea: înalt, brunet, obrazul alb, nas drept, buze conturate perfect și ochi mari, cu gene prelungi, ca de fată. Iar viitorul e aproape doar zece ani, cel mult!... Nu! Nu-i dorește destinul lui în dragoste... Lasă medicina reparatorie; întîi să intri, că vezi ce mult ai de învățat. Colegii tăi au început pregătirea de anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai retrasă și a format numărul de telefon al lui Doris. O senzație stranie teamă sau bucurie se cuibărise în pieptul său. Voia să închidă imediat ce-a auzit primul apel, dar nu a avut putere. Au urmat alte sunete prelungi, monotone. Mîna îi părea să fi încremenit în aer, ținînd receptorul în fața ochilor. "Nu, Doamne, te implor!!" tremura privirea lui, ca o rugăciune amarnică. Dacă, plecînd înapoi spre București, Doris a fost întroienită undeva și a murit în mașină? !... Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
concertului nu-l mai entuziasmează pe Mihai. Nu știe de ce dar ochii lui nu stau decît pe femeia de la pian, o doamnă la vreo 60 de ani, cu o ținută impozantă, luminată de reflector doar pe mîinile ei cu degete prelungi alergînd pe clapele pianului și care este aplaudată mereu la scenă deschisă, cerîndu-i-se cu insistență să biseze vreun fragment. Marea muziciană Anastasia Petropulos Vlada, îi șoptește la un moment dat fata de alături. Nu-i așa că-i superbă, în ciuda anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-i de datoria lui să facă un gest de încurajare. Bagă mănușile în buzunarele hainei și întinde brațele. Capul femeii tremură. Cînd palmele ating obrazul, ochii ei se închid iar buzele, încă nehotărîte pînă acum, conturează pe ele un surîs prelung, trădînd plăcerea chinuitoare. Încă nesigur de reacția femeii, pe care o simte gata să izbucnească în plîns, Mihai își lasă palmele să coboare de pe obraz pe gît, pînă-i ating eșarfa, unde rămîn un timp; apoi, ca o hotărîre luată în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de aici - îngrijitoarele, vânzătoarea de la alimentară, băieții de la teleschi, recepționerul, meteorologul, milițianul, fetele de la cantină - și-au primit prin el un legato, ființa lor pare să atârne de salutul lui, de căciula pe care și-o scoate cu un gest prelung și încetinit, însoțit de zâmbetul lui smerit, prin care el, cel foarte sus și neștiut de ei, se ploconește în fața precarităților spiritului și ale ființei, fără de care n-ar exista pathos, nici înălțare, nici propria-i filozofie. Dar Păltinișul este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însoțea parcă cu privirea, rămânând apoi o vreme cu ochii pierduți în nicăieri. Se poticnea înaintea fiecărei fraze, înclinîndu-și, de câteva ori la rând, meditativ capul și lăsîndu-ți senzația că, înainte de a ți se adresa, vorbește, sub forma unui mârâit prelung, mai întîi cu el. I-am propus să își dea doctoratul și pe urmă să mai stăm de vorbă. Doi ani mai târziu a reapărut în biroul meu, îmbrăcat parcă la fel ca prima oară, cu un pulovăr gri purtat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
forma unor mormăituri ininteligibile pentru ceilalți, din mijlocul cărora țâșnește din când în când frântură unei sintagme: "Lesbiene... Ia uitea! Lesbiene prin contract. Auzi, prin contract!" După care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii și al unui mârâit prelung. Freamătul pe care ființa lui îl emite continuu îi cuprinde până la urmă pe toți cei de față și, în curând, toată lumea începe să se certe cu toată lumea. Simțindu-și forța de disoluție, redublează, devine ludic și instigator. Are în ochi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
liniște deplină, unde ei, Dumnezeu știe de ce, credeau că nu locuiește nimeni. Și poate că le trecuse frica Îngrozitoare dar frumoasă din primele zile, plăcuta spaimă pe care o simțeau numai la gîndul că dezlipindu-și buzele crispate dintr-un sărut prelung aveau să dea nas În nas cu administratorul sau cu o bătrînă bigotă și milionară care stătea la hotel și care desigur că nu i-ar fi Înțeles. Se gîndeau chiar că cineva ar fi putut să-i pălmuiască, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să respire. Dar Între ușurarea enormă pe care o simți și somnul care avea să vină mai tîrziu, peste cîteva ore, rămînea un gol mare, adînc, Întunecos... Și Julius n-avu Încotro și trebui să-l umple cu un plîns prelung și tăcut, năpădit de Întrebări. Poet postromantic spaniol, autorul unor scurte poeme narative (Doloras, Humoradas) care s-au bucurat de mare succes În mediile populare. În engleză În original, cu sensul: Acesta este un tort adevărat. Ceva ce se numește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se culcase cu el? Nu era ca și cum se păstra pentru noaptea nunții, își dădu ea seama brusc. Dar se opunea de obicei schimbărilor și trecuse mult timp de când nu se culcase cu cineva care nu era Phelim. Cu un oftat prelung, acceptă ideea că viața era grea pentru femeia modernă. Pe vremuri, regula era să amâni să te culci cu un bărbat cât mai mult timp posibil. Dar acum, regula părea să fie că, dacă vrei să îl păstrezi, ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aval de care urmează Porțile de Fier. Depresiunile[ depresiunea Bozovici] au atitudini de 400-450m în est și 300-350m în vest. Dealurile au o răspândire relativă limitată.Amintim astfel dealul Bozoviciului-alcătuit din roci eruptive și șisturi cristaline, având aspectul unor culmi prelungi. Câmpiile reprezintă o treaptă de relief redusă. Clima-Subtipul climatic bănățean se caracterizează prin circulația maselor de aer atlantic și prin invazia maselor de aer mediteranian, ceea ce conferă caracter moderat regimului termic, cu frecvențe perioade de încălzire în timpul iernii, cu primăveri
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
În orice caz, avea datoria ca, la plecare, acest om să aibă inima ușurată. Fraza îl flată, îl mișcă și îi plăcu foarte mult bătrânului; brusc, generalul se înduioșă, își schimbă fulgerător tonul și se lansă în explicații exaltate și prelungi. Dar prințul, cu toate eforturile, cu toată atenția cu care îl asculta, nu putea pricepe literalmente nimic. Generalul vorbi vreo zece minute, cu căldură, repede, parcă neapucând să-și enunțe mulțimea gândurilor înghesuite în cap; spre sfârșit, ochii i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nefericirea de a nu fi destul de nefericit... Să nu mai poți trăi decât deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
parfumul de sinucidere al îmbrățișărilor? Arheologia fatală a iubirii scoate la suprafață nu numai durerile clare, actuale, ci și toate nefericirile incomplete, pe care credeam a le fi îngropat pe veci, însîngerările ce le socoteam isprăvite și însetează dorul suferințelor prelungi. Întocmai ca în liturghia erotică a lui Wagner, latura de umbre a trecutului se însuflețește și pune stăpânire pe chinul nostru incert, încît sîntem mai puțin nefericiți din senzațiile imediate ale iubirii, cât din cele dezmorțite și trezite din trecut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să-mi sfărâm gândurile de propria mea umbră? Dracii de-ar gusta din amarul sângelui ar înnebuni de tristețe. Și el circulă prin vine în bunăvoie - și nimeni nu-l oprește... Parcă se dezgheață lacrimi în el, într-un oftat prelung și îndepărtat. Cine-mi va fi plâns în sînge? Dacă iubirea n-ar fi amestecul irezolvabil de crimă premeditată și de infinită delicatețe, ce ușor ne-ar fi s-o reducem la formulă! Dar chinurile amoroase întrec tragedia lui Iov
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
iubește mistica, muzica și poezia este neapărat o natură erotică, un voluptuos rafinat și care, negăsind satisfacție deplină în iubire, recurge la delicii ce depășesc viața. Dacă ai atinge absolutul în dragoste, la ce ai umbla în goană după voluptăți prelungi și delicate? Nu le-ai putea simți nevoia și, dacă te-ar interesa abstract, ele nu ți-ar putea sugera o pasiune durabilă și intensă. În iubirea împlinită - cu toate vulgaritățile inerente - trăim aspirația spre alte lumi ca o distracție
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cer, nu pot înăbuși sentimentul unei infinite pierderi. De s-ar porni o cruciadă împotriva albastrului! Ce vijelios m-aș îngropa în culoarea marelui regret! Au luat foc toamnele în mine și inima mi s-a întors pe dos. Cântecul prelung și vaporos al morții mă învăluie ca o spumă a veșniciei. Și-n lâncezeala ademenitoare a sfârșitului, sânt o epavă încoronată pe mările de muzică ale lui Dumnezeu sau un înger fluturând prin inima Lui. Fiindcă iubesc prea mult viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ascunzișurile ei. - Inima se apleacă cu mișcări naturale spre floarea sinuciderii din mijlocul grădinii de rătăciri care e viața. Soarta omului e o absență continuă de "acum" și o frecvență stăruitore de "altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este îndeajuns pentru gloria tuturor - recunoscându-i ca vrednici urmași. Frumoasă încheiere, aprobă Vipsania. — Cu bine, le mulțumește vorbitorul. Amfitrioana se ridică și dă tonul aplauzelor. Cei lalți, din pro prie inițiativă sau din respect pentru gazdă, o imită. Ropote prelungi și ritmate răsplătesc această lectură de succes. Vipsania se grăbește să-i felicite pe mama și pe fratele lui Piso. Se îmbrățișează cu toții furtunos, se pupă pe obraji, pe nas, pe unde apucă. Pupius Piso e lac de sudoare. — Văd
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]