1,908 matches
-
măritată cu un bărbat care o adoră și pe care la rîndul ei Îl adoră spunîndu-i că are niște bomboane de socri, lucru ce-o face să-l adore și mai mult. Spasmul multiplu idealul cuplurilor. Rodica se gîndea acum preocupată și cuprinsă tot mai mult de remușcări la bietul Claudiu; nu era nevoie s-o facă, deoarece Claudiu se afla În momentul acesta acasă la el, În baie, și singura lui preocupare era să-și taie venele. Guvernul vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar acestea îi înghițeau viața lăuntrică. Temându-se, pentru că fără viața asta știa că va deveni un automat sau asemenea celor pe care îi disprețuia pentru că le era frică să gândească, urau ideile, deși voiau să pară numai de ele preocupați. De parcă n-ar fi vrut să fie contaminat, pentru că în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra lăuntrului individului, făcându-l să se închidă, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Când a ajuns, târziu, acasă, erau de mult strânși la praznic în jurul unei mese lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
minte gândul că a făcut un contract, dar nu reușea decât să se afunde și mai mult, abia se stăpânea să nu devină întru totul arțăgos și irascibil. Ioana Sandi nu știa toate acestea. Îl vedea puțin schimbat, taciturn și preocupat, îi simțea încordarea, dar bănuia numai adevăratele motive, în vreme ce își pieptăna îndelung părul în fața oglinzii cu ramă de fier forjat încrustat cu cristale de sticlă sclipitoare, își atârna de gât lănțuguri de perle adevărate, șiraguri de mărgele din plastic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și o chestie tare. Despre pacifiști și despre felul în care le-au luat-o înainte irakienii. Ei, asta e! Oftă. Va trebui să mai aștepte. Se întoarseră în camera de zi, unde Tabitha se instalase din nou lângă foc, preocupată acum nu de tricotat, ci de de o carte groasă, care, la o privire mai atentă, se dovedi a fi volumul al patrulea din Manualul pilotului. Își ridică privirea când intrară Hilary și Phoebe și spuse: — Iată-vă! Începeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
e nici o problemă, doar că a avut parte de două săptămâni foarte grele la școală, i-am zis eu lui Alex, de parcă Lily n-ar fi stat chiar lângă noi. Ea nu lua notă că vorbeam despre ea, fiind adânc preocupată să-i arunce unui golănaș de la bar niște priviri ademenitoare de vino-ncoa’. Alex și-a petrecut brațul pe după umerii mei și eu m-am ghemuit mai aproape de el pe banchetă. Ce bine era să fiu din nou aproape de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a văzut. — Domnul Tomlinson! a exclamat ea, și-a smuls căștile din urechi și a Îndesat casetofonul iPod În sacoșa Gucci. Totul e OK? Nu e nimic În neregulă cu Miranda, sper? Înfățișarea și vocea păreau amândouă adânc și sincer preocupate. O performanță de nota zece cu felicitări: Întotdeauna asistenta total devotată și veșnic politicoasă. — Bună, Emily. Nu, nimic În neregulă. Miranda o să vină cât de curând. Eu am venit doar să-i las lucrurile. Ce mai faci astăzi? Emily a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sex cu tipul ăsta. Te asigur că vorbesc În numele amândurora atunci când Îți zic să IEȘI DRACULUI DIN APARTAMENTUL NOSTRU! Am simțit o mână pe umăr, m‑am răsucit rapid pe călcâie și am dat de Alex, care arbora o expresie preocupată și analiza din ochi situația. — Andy, ce‑ar fi să te duci tu să faci un duș și să mă lași pe mine să mă ocup de treaba asta, OK? Deși nimeni nu‑l putea considera un tip solid, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
singură, departe de el. În timp ce deschidea portiera, se Întinse Încă o dată după ea. Pusese mîna Într-un buzunar al torpedoului și scosese ceva de acolo. Erau două conserve de carne: una de vită, cealaltă de porc. Ea era atît de preocupată, că Întinse mîna să le ia, deschizînd geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ezită. — Ea, ce? Întrebă Fraser. Recuperau ceva din vechea lor relație apropriată. Duncan coborî vocea. — Ei, se vede cu un tip. Se uită În jur. Un om Însurat. Durează de-o veșnicie. N-am știut, cînd eram Înăutru. Fraser părea preocupat. — Așa deci. Nu te uita așa. Nu e o... nu e o curvă sau ceva de genul ăsta la care te gîndești tu. — SÎnt sigur că nu e. Totuși Îmi pare rău să aud asta. Mi-o amintesc. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic. Îmi plăcea să te privesc. Arătai ca un băiat. Kay Își pocnea mîinile pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi azvîrliți la Întîmplare, un prosop de baie aruncat, o haină căzută. Părea abstrasă, preocupată, deloc bucuroasă, În sensul obișnuit al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
conduse Înapoi prin hol spre cabinetul chirurgical. Ea crezu că intenționa s-o aducă din Încăperea asta În alta. Credea că avea alt loc aranjat. Dar el Închise ușa În urma ei și se Îndreptă spre un blat de masă, părînd preocupat, și timp de un minut teribil de lung, Își imagină c-o s-o opereze pe scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de plastic albă, pe care o car și acum după mine; tot în pungă am și poșeta specială pentru petreceri și pantofii care m-au ros. — Sunt curios: cum a fost? mă întreabă Eduard pe neaștep tate, cu o mină preocupată, în timp ce ne așezăm la masă. Aveam emoții pentru tine! Despre ce ai scris? Emoții pentru mine? Nimeni nu a avut niciodată emoții pentru mine (decât, ocazional, ai mei - emoții moderate de părinți ocupați)! Mă scutur, înfrigurată iar - dar nu de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lacrimi, dar nu de plâns!) — Ai o adevărată obsesie pentru Anda! răspunde el, cu un zâmbet larg pe buze. Fata asta face o impresie de neșters asupra tuturor celor cu care intră în contact! Tace și se uită la mine preocupat. — în definitiv, e treaba ta, adaugă, aproape distant, ridi cân du-se de la masă. Tu ești autorul, ale tale sunt personajele, a ta este acțiunea. Eu sunt doar unul dintre personaje și, din această postură, pot doar să-ți ofer
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
despre tine și abia așteaptă să te cunoască. — E în regulă, îi spun, oricum mergeam spre parc, la plimbare. E o zi ademenitoare, cu iz de primăvară. — Așa ți se pare? mă întreabă el, oprindu-se locului cu o mină preocupată. Hm, nu știu ce să zic... Mi se pare destul de frig, încă. Inspiră adânc și de data asta mă uit eu la el pânditor. Dar nu spune nimic și nu arată nimic pe chipul lui frumos și de ne pătruns. Ne reluăm
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
vreme. Dacă mă mai sărută o dată, cred că voi fi convinsă de-a binelea. Tac, stânjenită. Aș vrea să-mi desprind mâna din mâna lui, dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în mână, lăsându-l să atârne în jos. Râseră amândoi, înveseliți deodată, și Eduard o întrebă cum o cheamă. Fata îi răspunse, continuând să tremure de frig, că o cheamă Carla. Eduard îi privi silueta fragilă și își încreți fruntea, preocupat. — De unde știi că sunt începător? o întrebă el cu un glas mirat. Cum ți-ai dat seama? Dar ea își flutură brațul subțire în semn de rămas-bun și se îndepărtă, pășind cu tălpile goale pe nisipul umed - abia atunci zări
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Se sui în avion strivind între dinți un calmant, ca să-și strivească spaima care, în mod ciudat, nu o pândea dinăuntru, era undeva în afara ei, ca și cum chiar Clara o invocase, pentru a se oglindi în ea. Avionul era plin. Persoane preocupate, în haine sobre, discu tau șoptit sau, dimpotrivă, vorbeau tare și emfatic, consultându-și iritate ceasurile. Câțiva vilegiaturiști plictisiți răsfoiau reviste lucioase, violent colorate. Clara îi observă, indiferentă, prin ochelarii ei fumurii, după ce își consultă, la rândul ei, ceasul. Se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cel dintâi, că pata rubinie, vizibilă de la distanță, sub malul mărginaș al tărâmului Baisei, încenușase în spuză. Peste fumuriul stingerii ei, se tolăniră îngălbenitele piei de șoarece, ce începuseră să se desprindă din ramurile de salcie, sub ochii mirați și preocupați ai goldăneștenilor. O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vom primi? Atât Churchill cât și Roosevelt colaborează excelent cu Stalin, fostul aliat al lui Hitler. Colonelul își cuprinde tâmplele între palme și oftează adânc. -Dacă vor înțelege situația noastră complexă, sper că da. Se ridică din fotoliu și evident preocupat, se apropie de harta frontului din Moldova. Suntem prinși între Scylla nazistă și Caribda bolșevică 65. Două ideologii extremiste care, după ce au colaborat fără probleme la împărțirea lumii, acum sunt angajate într-un război total, fără menajamente. Iar noi, deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fac câțiva pași în cabinetul sumar mobilat. Singurul lucru care-l deosebește de cel al comandantului este fotografia soției și a celor doi copii, băiat și fată, care zâmbesc dintr-o mică ramă aflată pe birou. Luați loc. Maiorul pare preocupat, mai mult chiar decât de obicei, dovadă cuta adâncă dintre sprâncene. Fără să folosească cuvinte inutile, fapt ce-i atrase porecla de "Spartanul", intră direct în subiect. Domnilor, aici sunt documente strict secrete ale regimentului, care trebuie să ajungă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brusc apariția colonelul Pietrosu. Grav și ușor încruntat, datorită unor griji ce încearcă să le ascundă, se adresează maiorului Moga: Au fost puși la curent? Da, domnule colonel. Foarte bine. Privește spre cei doi ofițeri și continuă pe același ton preocupat: Singurul lucru pe care doresc să-l adaug este că acum aceste documente ajung numai în mâna generalului Boian, sau în lipsa acestuia, adjunctului său, maiorul Dima. Marius privește pachetul destul de gros, învelit în hârtie maro, marcat cu mențiunea roșie STRICT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pietruite din parc și băncile frumos aliniate. Clădirea întunecată pare în continuare adormită. O unghie de lumină se zărește la etaj, din spatele unui stor, acolo unde o fereastră se închide și se deschide bătută de vânt. Marius își mușcă buzele, preocupat. Și totuși, ce este dincolo de tăcerea asta aproape anormală? O cursă perfidă? Sau șansa lor de reușită? Și unde sunt santinelele? S-au retras la căldură? Așa cum îi cunoaște el pe nemți, puțin probabil. Sigur trebuie să fie pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
numai câțiva zeci de metri. Le poate vedea bine trăsăturile chipurilor asudate. Un ofițer cu pistolul în mână se oprește din alergare ca să-și îndemne oamenii cu glas energic: "Worwarts! Worwarts!".159 Foarte tânăr, merge drept, fără să se ferească, preocupat parcă mai mult să nu-și murdărească uniforma extrem de curată. Seamănă cu un soldat din filmele propagandistice. Ca efect imagistic arată superb, dar astfel de comandanți sunt un pericol permanent pentru subordonații lor, genul acesta de comportament demonstrând nu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]