7,015 matches
-
preluării de către prințul român a tronului maghiar 104. În august 1922, Bethlen și Bánffy au fost acuzați în Parlamentul maghiar că nu resping „planurile românești“ de „uniune personală“. Deputatul care a atacat guvernul pe această temă a prezentat o broșură pretins românească în care se afirma că „singura scăpare pentru Ungaria ar fi o unire cu România, având același rege“, în condițiile în care s-ar fi realizat și „o autonomie a Transilvaniei“. Bánffy a dezmințit zvonurile, tot așa cum a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
unei singure școli în Polonia și închide pe cele poloneze și rutene din Galiția ocupată! Rusia, care nu recunoaște dreptul la existență națională nici măcar poporului atât de înrudit cum sunt rutenii! Rusia, chiar nouă românilor ne-a aruncat cuvântul de «pretinsă naționalitate» și care în Basarabia nu tolerează cea mai nevinovată manifestare a simțului național! Dar toate cele șaptezeci de milioane de suflete ale naționalităților încătușate în Sahara despotismului moscovit strigă la cer!“18. România trebuie - considera C. Stere - să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât o îndeletnicire educativă. Viața se confunda cu cititul, nu se făcea distincția între literatură și realitate 89. Se trăia mai intens în imaginație decât în ciclul preocupărilor zilnice 90. Accentul fiind deplasat de la rolul jucat de autor pe rolul pretins cititorului, lectura romantică a unui text reclama implicarea celui din urmă, identificarea lui cu personajele invocate, proletari și revoluționari în cazul nostru. Dar să nu anticipăm. • Ibidem, p. 7. • Ibidem, p. 11. • Ibidem. • Ibidem, p. 9. • Ibidem, p. 10. • Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
față de sinele său de odinioară și misiunea reeducatorilor de „a salva” victima de ea Însăși. Forma „blândă” a „spălării creierului” consta În Înconjurarea subiectului de către alți reeducați care o hărțuiau. În cele din urmă, subiectul era silit să-și verbalizeze pretinsa vinovăție (prin autocritică) și să-și manifeste entuziast dorința de corectare. Cultul entuziasmului (mimat sau indus) era esențial În acest ritual. Individului reeducat i se fura personalitatea, pentru a fi recreat mai apoi ca o mașinărie fără voință. Așa poate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în spațiu cam prin anul 9000, regăsește Pământul, mutat între timp pe alt amplasament și devenit un fel de muzeu istoric al unei umanități care se extinsese pe numeroase planete. Faptele sunt narate cu o oarecare superioritate amuzată de un pretins scriitor din anii 50 000, dar în final cititorul află că textul ar fi opera unei mașini de redactat care, scăpată de sub supraveghere, ar fi lucrat singură. În acest florilegiu luxuriant de exerciții ale imaginației, autorul vădește o inepuizabilă capacitate
FARCASAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286959_a_288288]
-
ale căror cereri în căsătorie adresate Antusei fuseseră respinse atacaseră Atena. În Filerot și Antusa, printre acești atacatori nu mai sunt amintiți vlahii, ca în Erotocritul, locul lor fiind luat de perși. Ca recompensă pentru câștigarea luptei împotriva pețitorilor agresivi, pretinsul arap o va primi de soție pe Antusa. În timpul nunții Filerot scoate o sticlă cu apă fermecată, dezvăluindu-și identitatea când redobândește culoarea inițială a pielii. În Filerot și Antusa se pierde, din păcate, prin amplificări și modificări ale echilibrului
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
și mănăstirea din Calabria, ci constă în persistenta vocație a lui Cassiodor pentru studiile biblice și religioase...”. Ar fi simplist, așadar, să reducem Vivarium-ul la o instituție exclusiv intelectuală sau la o școală laică și să uităm premisele sale monastice. Pretinsa „noutate” a așezământului trebuie, din acest punct de vedere, substanțial redimensionată. În noul rol de conducător al mănăstirii fondate de el însuși și pentru a răspunde cerințelor considerate de el obligatorii pentru o cultură monastică potrivită cu viziunea lui, Cassiodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decretul său, în anul următor, aprobarea papei Ioan al II-lea (533-535). În aceeași perioadă, se desfășura o intensă reflecție teologică în cele două tabere adverse. În timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate printr-un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident, firește nu prin tezele cristologice, ci pentru doctrina mistică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să abordeze chestiuni teologice pe care trebuie să le prezinte totuși, și atunci, pentru a se justifica, invocă scuza că nu se pricepe la astfel de probleme. Adesea le enumeră sau le menționează fără să le comenteze. În realitate, această pretinsă ignoranță e relativă: și Sozomen are simpatiile și antipatiile sale, iar antipatiile îi vizează în esență pe adversarii niceenilor; oricum, pentru unele perioade din desfășurarea controversei ariene, este poate sursa istorică cea mai importantă. Dincolo de această poziție, nu lipsesc însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tămăduitorul (2000), într-o nouă ediție, Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul (2003). Primul debutează cu un spectacol grotesc. Pe un deal ce desparte două sate, parohii acestora se ceartă, în prezența enoriașilor, care se încing și ei, pentru o pretinsă icoană făcătoare de minuni a Fecioarei, apărută pe fereastra unei maghernițe, unde un tânăr din asistență, Miron Goia, recent bacalaureat, nu vede decât o pată de mucegai. În bună parte autobiografic, romanul narează viața acestui tânăr care, în cele din
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
și mănăstirea din Calabria, ci constă în persistenta vocație a lui Cassiodor pentru studiile biblice și religioase...” Ar fi simplist așadar să reducem Vivarium-ul la o instituție exclusiv intelectuală sau la o școală laică și să uităm premisele sale monastice. Pretinsa „noutate” a așezămîntului trebuie să fie, din acest punct de vedere, substanțial redimensionată. în noul rol de conducător al mănăstirii fondate de el însuși și pentru a răspunde cerințelor considerate de el obligatorii pentru o cultură monastică potrivită cu viziunea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să obțină pentru decretul său aprobarea papei Ioan al II-lea (533-535). în aceeași perioadă, se desfășura o intensă reflecție teologică în cele două tabere adverse. în timp ce Sever era încă în plină activitate, adepții săi prezentau la colocviul de la Constantinopol pretinsele scrieri ale lui Dionisie Areopagitul, caracterizate de un monofizism moderat; deși respinse pe bună dreptate de adversari ca apocrife, acestea aveau să cunoască un enorm succes, mai cu seamă în Occident - firește, nu pentru tezele cristologice, ci pentru doctrina mistică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd abordează chestiuni teologice, pe care trebuie să le prezinte totuși, și atunci, pentru a se justifica, invocă scuza că nu se pricepe la astfel de probleme. Adesea le enumeră sau le menționează, fără să le comenteze. în realitate, această pretinsă ignoranță e relativă: și Sozomen are simpatiile și antipatiile sale, iar antipatiile îi vizează în esență pe adversarii niceenilor; oricum, pentru unele perioade din desfășurarea controversei ariene, el este, poate, sursa istorică cea mai importantă. Dincolo de această poziție, nu lipsesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
recent. Avem la Sighet, pentru că există Memorialul, cele mai grăitoare mărturii despre crimele regimului comunist în România și despre împotrivirea românilor la comunism. O împotrivire prea adesea negată sau minimalizată, invocându-se, ca argument, pasivitatea românilor, resemnarea lor mioritică. Pasivitatea, pretinsa resemnare a românilor, nu ar fi atras însă asupra lor, potrivit unei elementare logici, represiuni de amploarea acelora despre care mărturisesc Sighetul, Aiudul, Piteștiul ș.c.l. Nu doar pentru români sunt importante mărturiile pe care le oferă Memorialul de la
Sighet 2002 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14991_a_16316]
-
de care se folosește în Contra lui Celsus, adică într‑o operă polemică. Viziunea sa despre Anticrist se schimbă în funcție de calitatea și de competența auditoriului. În CC, Origen este obligat să invoce à la lettre mărturiile scripturistice, pentru a demonstra ignoranța pretinsului „filozof” păgân. Anticristul apare aici ca un anumit tip de vrăjitor, care folosește „puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage și pentru a aduce rătăcire, atât păgânilor, cât și creștinilor. În Com. Mt., se face trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autoritatea episcopală cu însăși autoritatea lui Cristos și făcând din Petru mijlocitorul privilegiat între Dumnezeu și episcopi (cei care veghează asupra Bisericii pământești și cerești), Ciprian pune bazele teoretice (sau, mai bine zis, ideologice) ale puterii episcopale, sub pretextul unei pretinse „unități a Bisericii”. Potrivit acestei logici, orice creștin care nu respectă regula fidei garantată de episcop devine, evident, un schismatic și implicit un Anticrist: „Novațian este și el în afara Bisericii. El lucrează împotriva păcii și a milei creștine, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
natura umană, lucrează mântuirea noastră, tot așa acela, după ce va alege pe cineva care să poată primi întreaga sa energie, va încerca să amăgească, prin el, pe toți ceilalți oameni, autoproclamându‑se Cristos și Dumnezeu și demonstrând caracterul mincinos al pretinșilor dumnezei, el, care odinioară susținea minciuna cu toate puterile sale. [Pavel] a numit „templul lui Dumnezeu” bisericile pe care Anticrist le va lua mai întâi în stăpânire, îndrăznind să se proclame dumnezeu. Acestea au fost vestite și de dumnezeiescul Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu se așeză la scaun, iată cazacii venia să apuce scaunul într-acestaș lună, octombrie 27”. Este vorba de năvala din anul 1583, când pâlcul de ucraineană de la Pragurile Niprului (peste o mie de oameni) aducea cu sine și pe un pretins fiu al lui Petru Rareș. Iliaș Vodă își zicea el: „Ci Petru Vodă prinzând veste le-au ieșit înainte de Prut, la sat la Bogdănești [alți istorici spun că satul se numea Munteni - n.m.], cu câți oameni au putut avea într-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Drăghici, Șerban, Constantin, Mihai, Matei, Iordache) urmând să intre în posesia bunurilor („atât pre ale mele moșteniri, cât și pre ale mumei lor”), „înfrățiți” („să fie frați pre moșii și pre țigani”) abia după moartea mamei lor. „Femeile mâhnite”, văduve pretinse ori legitime - o lume deloc monotonă „Văduvele” ascunse Li se întâmpla deseori Voievozilor (sau viitorilor voievozi) să presare prin țară „roade” ale unor iubiri fugare, „fii naturali” („fecior de féliul lui” îi denumea Pravila lui Eustraie Logofătul pe acești fii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din prizonierat - n.m., D.H.M.], unii de o parte, alții de alta, cu feluri de feluri de priceni, ș-a o îngrozi, ș-a o închidea, ș-a o jăcui, care cum putè, agiungând-o osânda creștinilor”) și încercau să plătească sumele pretinse. Erau obligate să restituie și banii delapidați (cum le revenea datoria să răspundă și pentru faptele rele ale fiilor lor), așa cum au pățit Măndoae și cu fiul ei, care au fost nevoiți să-i dea înapoi lui Dragomir armașul 44
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vistiernic Hrizea Karydi din Popești, Șerban Cantacuzino (Voievodul al cărui chip - ne spune Stoica Ludescu -- „era groaznec, cât să spărea dă el și păgânii și alte țări”) a trecut - am văzut deja - o probă de inventivitate. Invocând o operație de pretinsă legalitate („au închis și pă Hrizea vistier, punându-i pricină să-i ia seama de visterie, nădăjduind că va găsi bani mâncați ai țării la el. Care, luându-i boierii lui Șărban-Vodă seama, în câtăva vreme, s-au aflat ai
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un (virtual) ansamblu coerent și totalizant, o ambițioasă summa. Mai întâi, Dicționar onomastic parodiază, prin dispunerea textului și principiul de ordonare ales, lucrările lexicografice sau enciclopedice „serioase”: cuprinde nume de persoane, ordonate alfabetic și însoțite, fiecare, de o fișă caracterologică pretins „tipică” pentru purtătorii acelor nume. Procedeul permite desfășurarea neîngrădită a fanteziei, subiectivității, ironiei, „travaliului scriptural”. „Fișele” sau „articolele” pseudodicționarului pot avea de la câteva cuvinte (uneori simpla semnalare a prezenței în cartea de telefon a numelui, bizar, la care se referă
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
ciudate (animale, păsări, obiecte etc., foste cândva oameni și care, în urma „deconspirării” din final, se vădesc a fi pensionarii unui ospiciu psihiatric), transcrierea fiind atribuită unui Anonim, și un masiv corp de „note”, foarte postmodern, asumat de autorul real în pretinsa lui postură de editor și glosator al scrierii Anonimului. În afară de comentariile caleidoscopice și fanteziste (ce includ uneori mici narațiuni independente etc.) ale pseudo-„îngrijitorului de ediție”, sunt introduse și fragmente ale unui al doilea text al Anonimului, paralel cu cel
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
români din emigrație sau recenzează „cartea unui dezamăgit” (Enrique Castro Delgado, Cum am pierdut încrederea în Moscova). Scrie, de asemenea, articolul Spania și ideea de libertate ori glosează pornind de la un volum de critică militară al lui Ignacio I. Arroya, Pretinsul eroism al soldatului rus. Altcândva sunt reținute și comentate relatările unui polonez, Mihail Piaseschi, surprins de invazia rusească din România (Nopți de groază la București). În articolul Cultura românească în exil, constatând că, până la urmă, „consecințele cele mai tragice ale
SCRISORI DIN SPANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289580_a_290909]
-
apoi își continuă studiile la Tübingen și Strasbourg, susținând examenul de licență în 1944. Din 1947 activează în învățământul general și mediu, mai ales la Brașov, fiind ulterior conferențiar la Universitatea din Cluj (1957-1958). Arestat în toamna anului 1958 din pretinse motive politice, va sta, până în 1962, în diferite închisori și tabere de muncă. Amnistiat, lucrează ca muncitor, mai târziu ca instrumentist la Filarmonica de Stat din Brașov, iar după reabilitare (1968) din nou ca profesor de liceu și cadru didactic
SCHERG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289551_a_290880]