1,737 matches
-
și un hrisov pe care Îl veți semna cu propriul vostru sânge...“. Ascultând-o cum bodogănea de una singură prin casă, Mașa o luă peste picior: „Nu cumva o să ne invadeze extratereștrii?!“. Babulea Îi răspunse pe un ton care nu prevestea nimic bun: „O să vedeți voi...“. Iată că acum, la vreme de seară, când tocmai Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa se apucase de dereticat prin casă, venise acest Extraterestru, care nu avea nimic straniu În Înfățișarea lui, ci arăta ca un om obișnuit, Însetat și prăfuit de atâta drum. El nu-i ceruse Mașei nici pământ, nici apă, cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avea credință și se Închina lui Dumnezeu. Între acum și atunci, În acest sens, aproape că nu e diferență. - Luați, vă rog, și o bucățică de sălămior, Îl Îmbie Mașa, văzându-l Încruntat și ambalat În această discuție care nu prevestea nimic bun. Sau serviți măcar un ou... - Nu te deranja, Mașenca, spuse vizitatorul. Dacă o să mi se facă foame, am să mănânc și salam, deși eu, de felul meu, cum să-ți spun, sunt vegetarian. Dar venind aici, Îmi calc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din pricina alcoolului băut, căuta să-și arate cerbicia. „Să presupunem, conchise acesta, că nevasta e nevastă, iar consoarta e consoartă... De nevastă nu vă temeți?“ „Și dacă mă tem, ce te privește?!“, răspunse Ippolit pe un ton calm, care nu prevestea Însă nimic bun. „Am o nevastă aprigă, care nu-i de lepădat. La unii, nevasta e o simplă cârpă sau o mătură, care deretică prin casă fără să scoată un cuvânt. La mine, nevasta e nevastă. Chiar dacă face gură, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita cu un ochi Încruntat la Ippolit, dezgolindu-și cu un rânjet dintele de platină. Pe Subotin Îl apucă transpirația. Veselia nevestei nu prevestea nimic bun. „Vasăzică așa, Îi spuse ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-i spună „pa” înainte de a pleca la școală. Mă gândesc la visul mamei. —Ce vis? — Visul pe care mi-l spuse de dimineață. A visat ceva rău? se îngrijoră Elena. Nu!respiră adânc Cecilia, dar mă tem să nu prevestească ceva rău. —Spune-mi și mie ce-a visat. —Hai, du-te la școală că nu ai timp pentru așa ceva! — Te rog, Ceci, te rog! —Du-te, Elena, nu mă înnebuni! — Îmi spui când mă întorc? — Îți spun. — Îmi promiți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când mă Încearcă un junghi la rotula dreaptă...” „Unele au darul de-a prevesti evenimente importante...” „Ce vreți să spuneți cu asta?” Îl Întrebă Bikinski. „Știu pe cineva”, spuse inginerul, „care a fost călcat noaptea de un tramvai la barieră după ce simțise În prealabil la gleznă niște dureri Îngrozitoare...” „Credeți că pe domnul Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
era întocmit ca la carte, obligațiile și cerințele la fel. Orele unsprezece și jumătate, în plină vară. Peste lanurile de grâu auriu zburau grăbite stoluri de păsări fugărite parcă de arșița dogoritoare a soarelui. Pala de căldură juca la orizont, prevestind o zi teribil de călduroasă. Ne apropiam de un punct, unde șoseaua cotea brusc spre localitatea Murgeni. Am observat și simțit că Virgil a început să ia piciorul de pe accelerație, mașina și-a redus viteza și la punctul de cotitură
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și secară, date în copt și care așteptau batozele mari și înalte ca niște girafe. La apus nori negri prevesteau o ploaie rapidă de vară. Fulgere puternice brăzdau cerul, iar tunetele puternice își stingeau ecoul în depărtări. Tăcuți, ne depănăm în minte întâmplarea de azi. Am fost treziți din visare de stropii mari de ploaie ce loveau geamurile mașinii ce
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
-mi ajungă o viață să viețuiesc În pustiu. Nu mă mai dor cuvintele, iar pe clanța ușii tocmai se usucă sarea din vorbele mele. Pășesc prin larma carnavalului printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate- ale tarotului. Șoaptele-cîntec Îmi despică insomnia pînă la Încă nescrisa poruncă: „niciodată nu va fi omul mai rău În moarte, decît acolo unde moartea Însăși va fi fără de moarte.” Dar eu nu mă tem. Continuu să alerg
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mare din podul casei, ca la o ană, și o aștept pe mama să facem ultima repetiție pentru marele carnaval. Și asta e sigur... Pășesc prin larma carnavalului, printre șoaptele care-mi cîntă-n noapte numai prima jumătate a trupului, cea prevestită-n cărțile argintate, dar mîine trebuie ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
acea generație care-și pierduse gustul de mentă al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă și țintuindu-mi moartea pe
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
exista decît o deosebire de transparență, care, acum, pe timpul carnavalului, dă dreptul oricărei mîini libere de a demagnetiza iluzia de orice influență de tip pendul ce sălășluiește Între demență și formula chimică macabră: „Cunoaște-te pe tine Însuți!”. Mă voi prevesti Înaintea vostră ― ziceam ― cu o lungă bătaie din aripi. Si asta e sigur!... Dar deocamdată mi-e bine...! Postfață hidraulică sau, altfel spus, scrisoare de-a dreptul deschisă către Poetul Necunoscut Celebru până la ștaiful cerului sau anonim lipit pământului, cu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
nu avem a ne plânge Încă el, Ali Străilaș, s-a mai tânguit o vreme, arătând mare pârjol de disperare în sufletul său și frângându-și mâinile și neavând curaj să-și pună inima în palmă dinaintea mea, dar mai prevestindu-i eu, că dinafara galeriilor minei, românașii noștri dau luptă mare cu năvala Apei și că au să izbândească a ne scoate de la greu, s-a mai liniștit și el, săracul harap, bizuindu-se, oarecum, a se mărturisi, cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu imaginea lui Endō-asasinul? Sau pentru că ochii lui Napoleon, nemișcați și lipsiți de viață, îi aminteau de tânărul acela amărât, chinuit de accese de tuse, pe strada udă de ploaie din Sanya? Lătratul jalnic al câinilor de la ecarisaj i-a prevestit, probabil, același sfârșit și pentru Endō. Era sortit aceluiași destin. Nu peste multă vreme, avea să fie, ca și Napoleon, un cadavru țeapăn, expus privirilor oamenilor. Gaston a încercat să-i explice lui Tomoe toate acestea, dar nu a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dat câțiva pași înapoi. I se vedea pieptul slab prin deschizătura chimonoului. Bâgui ceva. — Ce spuneți, domnule Kobayashi? Îl împingea ușor pe șobolan spre albia râului, unde erau împrăștiați bolovanii. Greierașii, care cântaseră până atunci printre pietre, au tăcut brusc, prevestind poate apropierea ploii. Era undeva prin preajmă o instalație de măcinat piatră, iar pe malul râului se afla o baracă pentru muncitorii care veneau să le adune. — Să intrăm aici... Aici! — Am să le în... în... înapoiez, bâgui Kobayashi. — Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
așternutului, deja glandele lacrimare s-au pornit. Îmi curge nasul și, în vreme ce mă șterg de plapumă, zăresc imaginea Carinei, lângă pat, cu mâinile în șold, pregătită parcă să-și tocească unghiile de fața mea. Deși prezența ei acolo, dis-de-dimineață, nu prevestea nimic bun, m-am silit s-o întreb pe cel mai conjugal ton cu putință: - Îmm... ce-i? Parcă am apăsat un buton și, fără să stea mult pe gânduri, jumătatea mea cu nume ce-ar fi trebuit s-aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mod garantat, fericiți. A apărut și-un profet care susține că sfârșitul e aproape. Și-a adunat adepții în Piața Unirii, dar mai spre Traian, pentru că încă n-au fost terminate reparațiile în mijloc, unde-ar fi bourul, și a prevestit prăbușirea orașului și alte rele sigure. - Vă anunț Ora profetică! Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prima noapte, vă dați seama, totul se petrecea ca și cum visam încă. Mai curioasă a fost reacția mea când s-a făcut dimineață și a trebuit să accept că gara exista. Atunci m-am liniștit brusc, într-un fel care nu prevestea însă nimic bun. Treceam dintr-o încăpere în alta fără să mă mai mir. Nu mă mai preocupa nici cum am ajuns aici, nici cum voi pleca. Mă pregăteam parcă să aștept și vroiam să văd cum va arăta așteptarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcut apariția în oraș dresorii. Câinii au fost dresați și, acum, nu mai mușcau decât dacă erau asmuțiți de dresori. Doar nopțile cu lună erau de nesuportat. În acele nopți, urletele câinilor se abăteau asupra orașului ca un viscol înnebunitor prevestind lucruri încă și mai rele. Era cu neputință să doarmă cineva. Câinii păreau întărîtați de lumina lunii și se repezeau furioși la garduri, lătrând ore în șir fără oprire. Nimeni nu-i putea potoli atunci. Nici măcar dresorii. Îi lăsau să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o repet. Mi-ar fi scăpat ceva; aș mai fi adăugat un cuvânt. M-aș fi implicat într-o autocompilație. N-am mișcat un deget pentru a-mi salva de la pârjol hârțoagele. Lumile pe care le născocisem. Pe care le prevestisem. Pentru că le nimicisem cu mult înainte, cu Magistrații lor cu tot, doar din vârful peniței. N-am avut nici un gest necontrolat. Simțeam cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului perfect. În locul cuvântului care zidește, dospeam pe cel care ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pescăruși în chip de îngeri pot trece. Am aprins candela far la capătul lumi, am cinstit crucea catarg pentru lancea mare, am deschis Psaltirea puntea mateloților tineri, am pregătit potirul busola arată Steaua Polară, am tămâiat Sfânta Sfintelor din nou, norii prevestesc vreme rea, mâine o iau de la capăt. Acum nu mai sunt singur în biserică. Vă rog, treceți la locurile voastre, vin părinții și găsesc frescele goale. Vă rog, urcați în culoare! Eu nu comand plutonul de execuție. Cine v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum o ciumă în carnea cetății. Clopotnița, parcă după o anestezie în coloană, s-a clătinat de câteva ori, apoi, secerată de la genunchi, s-a prăbușit peste morminte. Clopotul, precum comandantul corăbiei, moare ultimul, așchiile de oțel din epiderma crucilor prevesteau altfel de priorități. Chiliile s-au aprins aproape instantaneu; rugăciunea este precum un rug, somnul animă arderea când inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
niște măsele stricate, își inundau craterele cu cer. Pădurea pocnea degetele; falangele fumegau ca niște lumânări din seu rânced; lacul dosea noaptea cu tot cu stele în burțile scoicilor; fântâna neîncepută slobozea zorii; cea mai limpede naștere se întâmpla în vârful cumpenei; prevestind parcă o ultimă dispersie a îngerilor, așchiile de clopot descompuneau sunetele în hău. Pompierii au fotografiat labirintul cu timpanele sparte, arhimandritul Ioan a semnat procesul-verbal, obștea a cules până în ziuă fâșii carbonizate de sfinți. Martirii fotografiilor arse resuscitau memoria cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]