12,874 matches
-
ațintiți spre Pâcu... Ce vă uitați la mine cu mutrele iestea de milog? In seara asta îi rândul lui Dumitru să vă povestească - a declarat Pâcu. Pâcule! Tare aș vrea eu să povestesc, dar necazul mare îi că nu mă pricep și mă tem că adormiți de la primele vorbe. Așa că tot tu ești de rând și în seara asta. Mai ales că ai pomenit astăzi de un vis din tinerețile tale...Când or fi fost acelea - a încheiat moș Dumitru vorba
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
departe... Când Pâcu a spus către Mitruță să-l lase pe Cocoșitu pe mâna lui, că are el grijă de dânsul, a știut ce spune. Si Pâcu își respecta cuvântul dat. Iordache Cocoșitu nu mai avea liniște, dar el nu pricepea deloc dincotro bate vântul. Pâcu îi vorbea mereu cu zâmbetul pe buze, lăudându-l pentru fiecare treabă bine făcută: „Brava, Iordache! Mai bine nici că se putea. Uite la el cum se pricepe ca un om mare! Așa da, mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu mai avea liniște, dar el nu pricepea deloc dincotro bate vântul. Pâcu îi vorbea mereu cu zâmbetul pe buze, lăudându-l pentru fiecare treabă bine făcută: „Brava, Iordache! Mai bine nici că se putea. Uite la el cum se pricepe ca un om mare! Așa da, mai zic și eu că-i lucru făcut de mână de gospodar!” Mitruță urmărea toate acestea în tăcere, dar inima îi creștea ca o pâine. Că Pâcu își pusese în gând să-l „înmoaie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un stâlp din gard. Tocmai în ziua aceea s-o nimerit să treacă bărbatul ei pe la spital. „Ce mai face fimeia mea, domnule doftor?” „Face bine, bade. O ajuns în rândul celor drepți.” „Adică cum, domnule doftor?” o întrebat omul, nepricepând cum vine vorba asta. „Adică o ajuns în ceruri, bade.” l-o lămurit doftorul. „Tot n-am înțeles, domnule doftor.” „Da’ greu mai ești de cap, bade. Dacă ți-am spus că o ajuns în ceruri, însemnă că o dat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
doftorul. „Tot n-am înțeles, domnule doftor.” „Da’ greu mai ești de cap, bade. Dacă ți-am spus că o ajuns în ceruri, însemnă că o dat ortu’ popii. Ce mai vrei?” „Taie-mă, domn’ doftor, da’ tot n-am priceput.” „Adică o murit, bădie! O închis ochii și gata!” Omul o căzut leșinat. „Să știi că tot neamul aistuia si-o pus în gând să umple morga spitalului” - o zis doftorul în timp ce i-o ars două palme, ca să-l aducă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vizită a lui Gérard -, vă înțeleg că sunteți în pană de subiecte, dar ăsta chiar nu e un subiect. Și dac-o să moară? nu lasă Gérard să-i scape subiectul. Atunci o să devină un subiect, îi arată Anghel că se pricepe. Gérard simte că a venit momentul să fie agresiv: — Și dacă cei opt mii de simpatizanți ai lui Lionel din toată Franța, care au semnat deja pe Internet adeziunea la platforma-program a organizației neguvernamentale Salvați-l pe Lionel, o să afle
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
e proaspăt? Că mi s-a-ntâmplat să..., zice Lionel ca să se afle în treabă, pentru că n-a mâncat în viața lui homar. — Încă mișcă, îl întrerupe Robert jignit. Vreți să-l vedeți? Nu, mulțumesc. Știi ceva? Văd că te pricepi. Fă-ne un meniu care să-ți placă ție. — Eu nu-mi permit să mănânc în restaurantul ăsta. E prea scump, spune Robert, cu sinceră părere de rău. Șeful de sală schimbă câteva cuvinte cu Jean, care pleacă spre bucătărie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Château Pétrus... — Nu vă faceți probleme: a fost Côte du Rhône, de la Carrefour, cinci euro sticla. — Pentru bețivi, intervine Liliane, pe fază. — Când ați cerut cutia de Coca-Cola, am crezut că v-ați prins. — Ți-am zis că nu mă pricep la vinuri. Și eticheta? — Am păstrat o sticlă goală, de pe vremea lui Mitterrand, pentru cazuri speciale. Atunci înseamnă că poți să-mi dai și cinci sute de euro pentru taxi? îngroașă Lionel obrazul. N-am mărunt la mine. — Nici o problemă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zis și eu, dar șefii mei sunt de altă părere. Vă mai dăm și treizeci de euro diurnă, ridică Anghel oferta la un nivel la care puțini români pot să reziste. Ce fel de diurnă? se preface Lionel că nu pricepe, francez in spe fiind. — De supraviețuire. Sperăm să vă ajungă banii ăștia să supraviețuiți: în România, viața unui om a rămas ieftină. Anghel îi întinde biletul, voucherul și plicul cu bani. — Vă rog să semnați aici de primire. Lionel are
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mai puțini? Noi alegem unghiul de filmare, îi face Gérard cu ochiul. Aveți încredere, suntem profesioniști. Pe curând... și, dacă nu ne mai vedem în viața asta, nu uitați că „Existența noastră ține de efemer“, cum a zis Sartre. — Se pricepea. Gérard pleacă. Tehnicienii continuă să întindă firele. Lionel se așază pe saltea, deasupra banilor. Ca măsură de precauție. E ora 9.30. La capătul Bulevardului Carnot, începe să se închege coloana manifestanților. Autorizația pentru demonstrație a fost cerută în numele organizației
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din Trei surori, Îl muștruluiește pe genialul dramaturg, cu o ironie...atipică:„ Trebuia să vă faceți, mai degrabă, veterinar: că la oameni, după cum se vede, nu vă pricepeți mai deloc”. Cu toate acestea, personajul Cehov, par Vișniec, are teoria lui, clasică:„Evitați predicile deghizate! Cu cît sunteți mai vizibil ca autor, cu-atît personajul e mai șters...” Și morala: „Nu trebuie să vă apucați de scris, decît dacă vă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
revistă, o carte; pot spune că am reținut din volum multele gînduri limpezi, ale unora din Înaintași - Odobescu, Maiorescu, Hasdeu, Caragiale. Nu mai revin la esteticienii ultracunoscuți. Am admirat, din nou, stilul genialului Arghezi („Am fost un martor de fotoliu, priceput mai mult În emoții de ignoranță, decît În despicarea tehnică a firului În șuvițe și mi-a zburat petecul de suflet, În mijlocul entuziasmului din sală”; sau „fluieratul e aperitivul simțului critic”); am redescoperit modernitate gîndirii lui Blaga („Între teatru și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
coaxial; la Farmacia 1 pentru vată și medicamente de import; la magazinul Vidra, cu sediul la Orăștie, pentru cojoace Alendelon; la Cugir, pentru mașini automate de spălat; la Carne, pentru carne”...(mă-ndoiesc că un student de-al meu ar pricepe această frază: și totuși, ea cuprinde o Întreagă epocă nenorocită!). În continuarea aceleiași idei este relatată, În jurnal, pregătirea pentru turneul la Moscova, cu trei spectacole. Spectacolele erau mai puțin importante : o deplasare acolo Însemna, de fapt, o aprovizionare nesperată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fericire, genul acesta de personalitate n-avea cum să reziste după 1990. - De ce din păcate? - Pentru că am nostalgia criticului de părerea căruia să mă reazem. Vine câte un critic de la București și spune: „eu sunt deșteaptă, voi sunteți proști, nu pricepeți nimic!”. - Dar de ce ați folosit un feminin? - Pentru că, Întâmplător, mă refer la o femeie. Cum bine știi, de altfel... Interogațiile tale iezuite sunt ușor deslușibile, Căline. Ca să merg mai departe, unde mai e criticul acela, tot de factura lui Silvestru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
esențiale, pornești uzina suflețelului tău, mai întâi constitui o bucată mare de cer senin, apoi te ocupi de miezul fierbinte-fluid al pământului, pe care îl acoperi cu o crustă de magme bazaltice, să nu frigă la tălpi, îmbini cum te pricepi mai bine plăcile tectonice, ca faianța la baie, uzina suflețelului tău scoate aburi care se răcesc pe cer și apar oceane și lacuri mari, din pământ apar singuri munții, chestiune de personalitate a proaspetei tale creații, aceștia înțeapă cu piscurile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de călătoria sa lungă către tine. șase în al treilea loc: vine și timpul în care ești tristă, trebuie să îți accepți tristețea, multe necazuri s-au abătut asupra ta până să te apropii prima oară de cavalerul tău, cel priceput în strategie și navigație, multe nefericiri ai avut înainte și te-ai simțit mereu irosită, nefericirile acelea revin în visurile tale și îți rod stomăcelul tău bun, de fibre musculare întinse cu grijă și întoarse de jur împrejur pe curbura
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
asculte cuvintele tale pline de har, vor să învețe acest drum, vor să povestească tuturor călătoria ta plină de încercări, te uiți în ochii fiecăruia ca într-o oglindă, pui suflețelul tău pe masă să guste toți din el, să priceapă toți gustul purificării tale, le spui povețele necesare, le arăți desaga-fără-fund, însoțitoarea devotată a drumului tău, o întorci cu gura în jos, din ea nu cade nimic, dezbraci vestuța de pluș kaki, să vadă toți că pieptul tău este de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înoată în bancuri uriașe prin marea transparentă, lângă mal foame de ce am visat să fiu. m-aș fi dat cu puțin nămol pe față să nu mai fiu recunoscută de zilele mele aș fi sfințit puțin, cât m-aș fi priceput, în secret căsătoria câte unei perechi de gâze efemere să merit nașterea mea de sfântul valentin aș fi mușcat puțin din mărul otrăvit al vrăjitoarei acestui ținut nemilos sperând să dorm fără vise până apari tu. nouă în primul loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
uneltit împotriva vreunei oștiri dușmane, nu ai batjocorit pe nimeni, nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, numai cineva ca tine reușește să ridice grădini care distilează dragostea până la puritate. nu te gândi însă că nu trebuie să pricepi planurile răuvoitoare ale dușmanilor tăi, să descifrezi acțiunile subversive ale spionilor lor, să aperi grădina ta prețioasă cu toată înțelepciunea pe care o deții deja. tu pui, zi de zi, suflețel pur din pieptul tău în acest pământ roditor, de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-i colții. nouă deasupra: pe autostrada cerului vine hrana ta, vin eu. guri cartea ta când ai plecat, mi-ai dăruit o carte în care ai scris cinci mii de cuvinte ai spus că îmi vor ajunge, că voi fi pricepută să drămuiesc cititul până te întorci și în caz că nu, voi putea relua unele pasaje, care mi-au plăcut mai mult. eu te-am ascultat, și până acum am împărțit cuvintele tale cum am știut mai bine am dat câte o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
le înveți pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos metoda secretă prin care se pot dezbrăca de cochilia lor, în care, evident, pot reintra mai târziu, oricând doresc. scoți din partea din față a desagii-fără-fund cutiuța cu nasturi-de-scoică-de-mohenjo-daro, strecori mâna ta pricepută în fiecare dintre cele patru colțuri ale fiecărei carapace de broască țestoasă de galapagos și înlo cuiești, dintr-o singură învârteală abilă, tendonul osificat cu un nasture-de-scoică-de-mohenjo-daro. broaștele țestoase rămân foarte uimite în fața noii însușiri pe care le-ai dăruit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
această mică ființă are toate calitățile să găsească desaga-fără fund, atât de prețioasă pentru tine, dar nu să o care, este prea grea desaga ta pentru o biată insectă strălucitoare, ea se pare că este totuși hotărâtă să încerce, a priceput gândul tău, face un rotocol în aer și se afundă, luminând intermitent, în hău. nouă deasupra: nu trece mult, și auzi, din hău, un zbârnâit și un fâlfâit, un fâlfâit apărut deodată cu un zbârnâit se spune că e semn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
broaște țestoase bune, de galapagos. tu dăruiești ceva din aceste avuțíí tuturor cunoscuților care sunt în nevoie. dacă te gândești că nu le știi tu pe toate și ai putea păcătui, lasă furnicile albe să facă treaba asta, sunt foarte pricepute la echilibrarea lucrurilor în acest ținut. ce rămâne la urmă, poți da ca ofrandă lacului kanas, lacul tău secret, al paletei lui dumnezeu. el ia ofranda pe unduirea apelor sale doar din nevoia celor din insula lui, unde se roagă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
voioși dacă le-aș pune dinainte, în strachină, ce știu eu. Adus-ai lemnele? DĂNILĂ (vine, îi întinde surcelele): Iaca ici. SMARANDA: Ce-i asta? Adă, omule, ceva ca lumea, că n-am să fac focul cu vânt! Eu nu pricep ce se întâmplă în capul acela al tău! (Dănilă trece, ferit, la gard, rupe câteva nuiele.) Iaca, azi mai opăresc în copaie ce pospai de făină mai este în traistă, să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am mare trebuință să vorbesc cu frate-meu. Acasă-i? ANISIA: Iaca nu-i. A plecat până devale, la crâșma lui Bercu Croitoru, să dea și el peste cap un șip cu rachiu, ca orice barbat înainte de masă. DĂNILĂ: Am priceput. Da' nu are în chiler ulciorul cel cu rachiu de perje, de trage la crâșmă? Bun rachiu! ANISIA: De unde știi tu, Dănilă, ce fel de rachiu avem noi în chiler? Nu cumva ai cotrobăit pe-acolo când eram noi plecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]