11,061 matches
-
de istov. Mă rog domniilor voastre cinstiți sfetnici, cum a zis podoaba de fiică-mea că mă iubește? Da' vreau să aud răspicat și tare. (Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sfetnicii șușotesc între dânșii.) LINGUȘITORUL: N-am auzit prea bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Asemenea nici eu. PRICINĂ: Poate ai auzit domnia ta, întâiule sfetnic. POSACUL: Am auzit, Măria Ta. Domnița Liana a zis că te iubește așa cum iubești sarea în bucate. PRICINĂ: Atuncea înseamnă că n-am surzit. Dară ție cred c-am să poruncesc să ți se taie urechea cu care-ai cutezat a auzi asemenea necuviință. (se mută, icnind, în jâlțul albastru. Lingușitorul se repede să-l sprijine, gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gest de refuz al împăratului) Dați de știre c-am început să mă supăr iarăși. LINGUȘITORUL (trece la ușa din dreapta. Strigă): Măria Sa a început să se supere. Temeți-vă capetele și arătați obraz întristat! (În plan îndepărtat, crainicul repetă porunca) PRICINĂ: Așa. Acuma ia dă-te mai încoace, preaiubită fată a mea mezină, să ne înțelegem din cuvinte. N-ai auzit tu pe surorile tale mai mari cu ce fel de dragoste mă iubesc ele? Te-am crescut și ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe nimica? LIANA: Mă rog de iertare, slăvite stăpâne și tată, eu am socotit că dragostea mea, dacă trebuie cumpănită cu cele de-ale gurii, nu va părea Măriei Tale mai de puțin preț decât cea mărturisită de surorile mele. PRICINĂ: Rău ai socotit, și de aceea mă vezi trecut în jâlțul cel albastru. Ba am să mă așez de-acu' până la sfârșitul zilelor doar în cel negru, pentru că mezina mea, cea mai ocrotită și cea mai răsfățată dintre fetele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ocrotită și cea mai răsfățată dintre fetele mele, mi-a nesocotit grija părintească și m-a rânduit în dragostea ei acolo unde stau cele de prea puțin preț. Ia treci, sfetnice de-al doilea... (Sfetnicul se repede și-l sprijină. Pricină se mută, bombănind, în jâlțul negru) Nu mai voiesc să-ți știu de nume. Să pleci din ochii mei și de la casa mea, dacă nu vrei să te socot și eu pe tine asemenea celui mai netrebnic trăitor al împărăției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din ochii mei și de la casa mea, dacă nu vrei să te socot și eu pe tine asemenea celui mai netrebnic trăitor al împărăției mele și să te dau gâdelui să-ți taie capul cu satârul, pe butuc! LIANA: Tată... PRICINĂ: Tu nu mai ai tată. Ai avut și n-ai știut a-l prețui! (Cei trei sfetnici șușotesc între ei.) Iară voi încetați a clămpăni câtă vreme vorbește stăpânul vostru, c-apoi știți ce vă așteaptă... Și să nu cutezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SLAB: Precum ne-am înțeles și precum facem întotdeauna, fârtate. Și tot după înțelegere, tu-mi dai câte un gologan pentru fiecare îmbucătură pe care-o rup din dreptul meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat! PRICINĂ (intră. Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar. Și acela atârnat prea sus. Am orbecăit de la gazdă pân-aici prin toate hârtoapele, cât gândeam că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Muzică. Se aduce la masă. Gând se ridică.) Iubiți ai noștri oaspeți, mai întâi mă rog de iertare dacă unii sau alții dintre domniile voastre socot că n-au fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită. PRICINĂ (tușește cu înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd și eu că ceilalți trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate Slab-Împărat, ție îți plac bucatele astea? Parcă nici tu nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte jumătate de gologan. SLAB: Apoi așa! (către Pricină) Da' ce-i, fârtate, de ce nu mănânci ca toată lumea? PRICINĂ: Văd și eu că ceilalți trag din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate Slab-Împărat, ție îți plac bucatele astea? Parcă nici tu nu te-ai prea îndemna... SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din greu, nu se-ncurcă. Cum or fi putând înghiți așa ceva?! Frate Slab-Împărat, ție îți plac bucatele astea? Parcă nici tu nu te-ai prea îndemna... SLAB: Plac, cum nu, da' le iau cu măsură, că nu-s robul pântecelui! PRICINĂ: Eu, bucate ca astea n-am mai întâlnit: nici că pot fi înghițite! Nu mi-i da voie să iau și eu o îmbucătură din blidul tău, să văd, la fel îs? SLAB: Ba-ți dau voie. Numai că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai întâlnit: nici că pot fi înghițite! Nu mi-i da voie să iau și eu o îmbucătură din blidul tău, să văd, la fel îs? SLAB: Ba-ți dau voie. Numai că pentru asta să-mi dai doi gologani. PRICINĂ: Hm! Pentru asta, celor din împărăția mea le-aș tăia numaidecât capul! Vrei plată pentru bucate primite pe degeaba de la altul? SLAB: Acuma-s ale mele... PRICINĂ: Bine, ți-oi da. (îi dă banii, gustă) Tare bune bucate! Numai ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ba-ți dau voie. Numai că pentru asta să-mi dai doi gologani. PRICINĂ: Hm! Pentru asta, celor din împărăția mea le-aș tăia numaidecât capul! Vrei plată pentru bucate primite pe degeaba de la altul? SLAB: Acuma-s ale mele... PRICINĂ: Bine, ți-oi da. (îi dă banii, gustă) Tare bune bucate! Numai ale mele... Frate Lehamite, nu-mi dai și mie o îmbucătură de la tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse de pe altă lume. Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe degeaba de la altul? SLAB: Acuma-s ale mele... PRICINĂ: Bine, ți-oi da. (îi dă banii, gustă) Tare bune bucate! Numai ale mele... Frate Lehamite, nu-mi dai și mie o îmbucătură de la tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse de pe altă lume. Poftim, ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Frate Lehamite, nu-mi dai și mie o îmbucătură de la tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse de pe altă lume. Poftim, ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să mă otrăvești, hoțule! BOLOVAN: Ho, bre, ce v-a apucat? Ia vezi, când v-oi înșfăca de chică odată... PRICINĂ: Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Eu ocara asta n-o mai pot îndura! Să-mi spui dară, frate Gând-Împărat, m-ai chemat la nunta feciorului tău ca să-ți râzi de mine? GÂND: Ciudate vorbe! Oare ce te-a supărat așa, iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă mai întrebi?! La cei din dreapta și din stânga mea bucatele-s omenești, așa cum se cuvine la o masă luminată ca aceasta. Iară la mine-n talger mi s-au adus bucate pe care nici jivinele nu le-ar putea înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
taci, că-i din cămările altuia și se cheamă că faci o economie. Acasă la tine-i mânca după pofta inimii... GÂND: Ba nu așa! Eu am voit să-mi știu oaspeții mulțumiți și bucuroși de bucuria noastră. (vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
după pofta inimii... GÂND: Ba nu așa! Eu am voit să-mi știu oaspeții mulțumiți și bucuroși de bucuria noastră. (vine la Pricină) Să-mi îngădui, rogu-te, a gusta și eu din bucatele care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care zici că nu-ți plac. PRICINĂ: Cum nu? Ia de ici, și-i vedea! GÂND (gustă, pare uimit): Hm! Are dreptate omul! Să vină numaidecât Ceaun, mai-marele bucătarilor! (Rumoare. Mesenii vor urmări schimbul de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ: Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]