2,086 matches
-
de ce atât de imperios. Pentru că nu avem știința acestor lucruri. Ceea ce e sigur este că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor. Ce i se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă la un intermediar și la un executant. Ariel apare în Furtuna, umplând-o de prezența lui ori nevăzută ori amăgitoare, nu ca o virtuozitate tehnică a autorului, ci plăsmuit dintr-un prisos al poeziei. Ariel and all his qualities, Ariel și tot ce este Ariel și tot ce poate Ariel. Pentru a trece la o analiză mai amănunțită a ce este și ce poate Ariel în marginile stricte ale piesei ca spectacol
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a luminilor și umbrelor se simte respirația puterii care stăpânește lumea, fiind lumea. Iar ce iese din mâinile oamenilor - case, corăbii, cetăți, arme, veșminte - durează statornic în timp, mereu bine încheiat, bine cioplit, bine țesut. Și este întotdeauna ca un prisos al forței, frumos, făurit de mâini puternice și pricepute. Se simte că lumea care înconjoară eposul este foarte veche, dar e aceeași mereu, și proaspătă mereu, neobosită de timp, neprimejduită în esența ei, nebântuită de părăginire, cum nu e bântuită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
căpeteniile troiene, povestindu-i lui Priam o mai veche vizită la Troia a lui Menelau și a lui Odiseu, veniți în solie acolo pentru a negocia, îi spune că Menelau vorbea cu ușurință, limpede, fără șovăieli și fără cuvinte de prisos, însă că Odiseu i-a uluit pe toți cu bogăția, cu forța și cu farmecul vorbirii lui. Ahile, până la un punct, vorbește cum ne-am așteptat: vehement, pătimaș, abrupt. Adesea enunțurile lui sunt scurte și sacadate. Într-un loc, supărat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întrecerilor de care. Această latură a firii lui Ahile, străină de imaginea omului violent și crud când era stârnit de durere, de mânie și de ofensă, poate fi adâncită și în alte direcții. Este în el o plenitudine și un prisos de viață care se cheltuiește și altfel decât în sfera discordiei și a nimicirii. În anumite naturi, forța vitală ia forma generozității. Ahile, bucuros fiind să-și sporească averea adunând prăzi (obiecte de preț, animale și femei), și care fusese
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o să știm niciodată de ce atât de imperios. Pentru că nu avem știința acestor lucruri. Ceea ce e sigur este că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de ce atât de imperios. Pentru că nu avem știința acestor lucruri. Ceea ce e sigur este că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor. Ce i se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă la un intermediar și la un executant. Ariel apare în Furtuna, umplând-o de prezența lui ori nevăzută ori amăgitoare, nu ca o virtuozitate tehnică a autorului, ci plăsmuit dintr-un prisos al poeziei. Ariel and all his qualities, Ariel și tot ce este Ariel și tot ce poate Ariel. Pentru a trece la o analiză mai amănunțită a ce este și ce poate Ariel în marginile stricte ale piesei ca spectacol
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
toate aceste cuvinte sunt de origine latină. A doua categorie cuprinde cuvinte din greaca bizantină, deci termeni relativ vechi, cunoscuți pe tot teritoriul dacoromân și, uneori, la aromâni: folos (atestat în cele mai vechi texte românești), (a) lipsi, (a) părăsi, prisos, (a) sosi. A treia categorie cuprinde cuvinte împrumutate mai târziu (secolele 18-19), mai ales în epoca fanariotă, din neogreacă, care sunt răspândite, în special, în sudul țării (argat, crivat, chivernisi); unii termeni din neogreacă s-au generalizat pe tot teritoriul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
istoria limbii pelasge-latine-barbare i-a dat multă bătaie de cap lui Densusianu, aceasta cu atât mai mult cu cât el a simțit nevoia să-și sprijine clasificările și evoluțiile cu elemente de limbă sau de altă natură. Ar fi de prisos să intrăm în amănuntele schemei născocite de autor, schemă care este lipsită de aparența logică a teoriei arborelui genealogic inventată de neogramatici. Orientarea generală a acestei scheme trebuie însă cunoscută întrucât ea este, în limitele gândirii tradiționale, o încercare de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
altele nu sunt patologice, ci normale excepționale. Dl Eduard Gruber crede că între Psihologia normală și Psihologia anormală trebuie să se alcătuiască o Psihologie excepțională". Comentariul despre prestigiul lui Gruber în acest grup select de oameni de știință este de prisos; devenise o personalitate de rang european, respectată și ascultată cu multă atenție. Concomitent anunțului anterior va ține o conferință de psihologie experimentală în care va prezenta realizările psihologilor italieni în materie de psihologie experimentală, cu referire specială la profesorul Giuseppe
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
un articol apărut după cel de-al Doilea Război Mondial: „Dacă aceste gustoase specialități muntenești, în care bucătarii din București excelează, nu ar fi aproape în tot restul țării ignorate, și pe alocuri desconsiderate, rândurile de față ar fi de prisos.“ Originea sa este cunoscută. Pe vremuri, mai purta un nume, „ciorbă de schimbea“, ceea ce ne trimite direct la sursa turcească a rețetei: ișkembe çorbasi. Acolo, la Istanbul, este matca acestei ciorbe, dar ea a călătorit prin tot sud-estul Europei. Bulgarii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
desfășurarea naturală a firului epic, lexicul căutat arhaic și patetic, aglomerarea rabelaisiană de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii sunt puse în lumină și în pastișele după Bolintineanu: Grația domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
merge mai departe, mă mângâi cu gândul că trenul distrus transporta și arme de la Lăculețe". I-am spus că într-adevăr transporta și arme de la Lăculețe și s-a liniștit. Până azi nu știu dacă n-am mințit.177 De prisos să insistăm asupra dimensiuniii "moftologice" a "rromânilor", extrem de bine captată de un astfel de observator lucid. Procedeul ironic al dizlocării convenției narative este central și în romanul unui alt reprezentant al "Școlii de la Târgoviște". Ne referim la Frica (2002) lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Vodă, se află o parte din familia ei, care, poate, o aștepta să revină pe meleagurile natale. Chemarea străbunilor a îndemnat-o să-și deschidă portița ferecată a inimii, îndemnând-o la călătoria îndelung visată. Așteptarea n-a fost de prisos, se simțea acasă, gustând, cu ochii amintirilor, vuietul pădurii, liniștea cimitirului ori dulceața merelor domnești din fața casei părintești. Și-a întâlnit rudele, i s-au dezvăluit taine, mistere ascunse ale sufletelor oamenilor. S-a simțit împlinită, descătușându-și noianul chinuitoarelor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
el Corina, recitesc pagina ce am scris-o în seara asta, am luat-o prea în serios, din Sfântul Chiril al Alexandriei, ale cărui scrieri le am aici pe masă am rămas numai la prima fază, Socotesc că e de prisos să stabilim unde și de unde trebuie să încep cu tâlcurile, tot la prima pagină am rămas de când a venit la Theo, și astăzi s-au întâmplat atâtea lucruri pe care nu-mi dau seama cum, A fost dimineața de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în persoana bătrânului Claudius, unchiul Împăratului, un latinist și etruscolog care stătuse toată viața îngropat în biblioteci. Șchiopăta puțin și se spunea că era ușor înapoiat mintal. Inventase pentru alfabetul latin trei litere noi, pe care toată lumea le găsise de prisos. Scrisese despre Etruria, despre Carthago, despre Roma din primele secole. Era complet lipsit de apărare în fața farmecelor unei femei; avusese două-trei soții frumoase și neastâmpărate, și toți râdeau de stângăcia cu care le inoportuna pe tinerele sclave străine sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată că s-a Întâmplat! Încă o dovadă că nu trebuie să-mi leg viața de oameni, ei mă distrug. Acum nu pot spune decât atât: Petre mă Înșală, nu știu ce-i cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca acela ce iradia din ochii ei, ai Eugeniei. Trupul ..., trupul său... da, trupul îi este magnific, splendid, divin, dar trupul îi este suflet, suflet pur tot, numai viață tot, numai sens tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi e de prisos trupul pentru că-mi lipsește inima. Sau nu-i mai bine zis că-mi lipsește sufletul pentru că-mi prisosește trupul? Îmi ating trupul, Orfeule, mi-l pipăi, mi-l văd; dar sufletul?, unde îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ei, ai Eugeniei. Trupul ..., trupul său... da, trupul îi este magnific, splendid, divin, dar trupul îi este suflet, suflet pur tot, numai viață tot, numai sens tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi e de prisos trupul pentru că-mi lipsește inima. Sau nu-i mai bine zis că-mi lipsește sufletul pentru că-mi prisosește trupul? Îmi ating trupul, Orfeule, mi-l pipăi, mi-l văd; dar sufletul?, unde îmi e sufletul, îl am oare? L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu Orfeu... — Dar Eugenia, pentru Dumnezeu! Știi doar cum l-am găsit, sărăcuțul! În plus, e confidentul meu...! În fața lui îmi țin toate monoloagele...! — După ce-o să ne căsătorim nu vor mai exista monoloage în casa mea. Câinele e de prisos! — Pentru Dumnezeu, Eugenia, măcar până când vom avea un copil... Dacă vom avea... — Evident, dacă vom avea. Și dacă nu, de ce nu câinele? De ce nu câinele? De ce nu câinele, despre care s-a spus cu atâta îndreptățire că ar fi cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rău! Fima! Tamar! Vă rog, Închideți prăvălia chiar acum! Toată țara asta a noastră e mai asiatică decât Asia! Ce Asia? E Africa! Însă În clinica mea se mai lucrează ca Într-o țară civilizată! Însă Îndemnurile astea erau de prisos, căci Gad Eitan se retrăsese deja În cabinetul lui, Tamar ieșise să se spele pe față, iar Fima oricum nu se mișcase de la biroul său. La cinci și jumătate o femeie Înaltă, cu părul blond, Îmbrăcată Într-o rochie neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se va întâmpla mai târziu, când voi dispare din grămada oamenilor, ca să nu mă reîntorc, niciodată. Chiar și visătorul, bolnav de lene incurabilă, va trăi atunci la malul mării în casa hrăpărețului, căci lacomul va fi silit să renunțe la prisos. El nu va mai avea patruzeci de pâini pe fiecare zi, în timp ce patruzeci de flămânziți aleargă zadarnic după o singură pâine. Granițele vor fi spulberate și broasca țestoasă a specificului național va scoate capul și mai mult de sub carapacea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Era epuizat după eforturile depuse la Prințesa Casamassima și puțin descurajat de primirea rece care i se făcuse cărții publicate la finele lui octombrie. Du Maurier o Înălțase În slăvi - „pe cât e de lungă, nu are nici un singur rând de prisos“, Îi scria el după ce Își primise exemplarul cu autograf. Criticii Însă fuseseră mai puțin toleranți cu lungimea romanului, iar opinia lui Kiki, deși binevenită, nu era decât o contragreutate neglijabilă În balanța exegezelor, căci era, la urma urmelor, doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]