1,290,302 matches
-
remarcabile, "Discours amoureux avec les lieux", despre care voi vorbi, poate, altădată. Cînd am ajuns în curtea Liceului Saint-Joseph, după ce am străbătut centrul deja populat al orașului, după ce am primit multe cartoline și invitații la spectacolele din off, după ce am privit afișele celor din off agățate peste tot, pînă la cer, și am stat de vorbă cu cei care tractează și te cheamă să-i vezi, după ce am citit numele lui Ionesco, Sorescu, Vișniec, ca dramaturgi montați și jucați în off
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Sorescu, Vișniec, ca dramaturgi montați și jucați în off, am intrat pe poarta oficială a celor care aveau să evoce istoria in-ului. Undeva la umbră, șușotind discret cu George Banu, zîmbitor și distant, în același timp, prezent și absent, privit de toți ochii, direct sau pe furiș, era Peter Brook. El însuși instituție, reper, model, vis. Acum, îl vedeam. Întors cu fața la mine, umbrele și siluetele au căpătat consistența luminii și a chipului său. Un festival este, la urma urmelor, un
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
să se știe: ,noi suntem cum am fost și mai mult decât atât", adică spectatori români. Cel puțin atunci când e vorba despre manifestări huliganice... Noi, adică familiile noastre, ca buni și fideli telespectatori ce suntem, stăm în fața micului ecran și privim cu încredere, admirație și mândrie imaginile în timp ce prietenul Haralampy îngaimă între două sughițuri cu duhoare bahică: -,Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!"... Istoria va confirma sau infirma aceste spuse, fiindcă noi nu avem timp să analizăm, deoarece Haralampy continuă
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
-i așa? - d.h.) Cristian Pârvulescu (la emisiunea ,Săptămâna politică" de pe TVR1) că, pe căldurile astea, până și la firma ,Hades & comp.", la cazanul cu smoală drăcușteții lucrează în patru schimburi și de-aia nu mai auzim ,hi-hi-hi-ul" lui Aghiuță când privim la televiziune comčdia ,Fuga în Siria a lui Omar Hayssamul"... De data aceasta, prietenul are dreptate, cel puțin în ce ne privește: ne bucurăm în tăcere că, datorită ,sirianului", îl vedem din nou la televiziune pe Domnul Președinte Traian Băsescu
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
cazanul cu smoală drăcușteții lucrează în patru schimburi și de-aia nu mai auzim ,hi-hi-hi-ul" lui Aghiuță când privim la televiziune comčdia ,Fuga în Siria a lui Omar Hayssamul"... De data aceasta, prietenul are dreptate, cel puțin în ce ne privește: ne bucurăm în tăcere că, datorită ,sirianului", îl vedem din nou la televiziune pe Domnul Președinte Traian Băsescu pălind nemilostiv cu măciuca prezidențială organele care nu și-au făcut datoria. Însă ne bucurăm la fel de mult și că Irina Loghin, îmbrățișată
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
în ,hayssamism", unii reporteri teve, răvășiți și ei de căldură, dau veste către țară că, din cauza caniculei, cetățenii cu probleme cardiace intră în comă și mor. -Macar e-o moarte faină, zice soacra lui Haralampy, cu oarece invidie în glas privind un telereportaj de pe Antena 1, reluat de TVR1, Pro Tv, B1 Tv, Antena 3... Nu se mai zbate omu'... Norocul ei că gineri-so lipsește momentan din sufragerie, că ar face tot posibilul să-i asigure condiții pentru... Dar să nu
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
Era răcoare și pustiu. Am urcat la etaj, am înaintat precaut pe niște culoare întunecoase căutîndu-l. Nimeni. Doar răcoarea, liniștea și întunericul. Să fi înțeles greșit? Mai mult simțind decît văzînd, am urmărit cum umbra prinde contur. Iulian Vișa mă privea. O făcea de mult. Cu ochii lui albaștri, pătrunzători, extrem de inteligenți. Și mi-a întins mîna. A făcut-o generos și ferm. El m-a trecut puntea în lumea teatrului. A fost una dintre cele mai importante întîlniri pentru mine
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
răsfoit caiete program de o eleganță impresionantă, făcute tot de el, mi-am plimbat ochii pe afișe. Spiritualitatea lui Vișa era peste tot. Era conținută în noblețea cu care făcea teatru, cu care gîndea lumea, în delicatețea cu care mă privea, în conținutul consistent al ideilor fizice și metafizice. Și o descopeream în tihnă. Seara, cînd mă pregăteam să ies din vis, au apărut actorii lui: Virgil Flonda și Constantin Chiriac. El a zîmbit, iar chipul lui a primit o lumină
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
lui a primit o lumină ca o aură. Actorii lui... Am descoperit cu ei, în drumurile mele acolo, la Sibiu, care se îndeseau pe măsură ce descifram codul relației lor cu teatrul, cu misterul, cu seducția, am descoperit, așadar, laboratorul. Am înțeles, privindu-i și ascultîndu-i de atîtea ori, metoda Kantor. Sau Grotowski. Regizorul-mentor-director și actorii lui însoțitori. Trupa și călăuza. Seducție și fidelitate. Iubire, dăruire și respect. Necondiționat. Era incredibil ce se întîmpla pe scenă la repetiții. Ce lumi, ce universuri se
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
biruitor, viril din lirica acestor amazoane ale postmodernismului nu face decât să le camufleze sensibilitatea reală. Paradoxal, deși se dezgolesc - nu doar de haine, dar chiar și de piele - multe dintre poetele generației 2000 nu dezvăluiesc nimic în ce le privește. Dimpotrivă, ascund. Își ascund sufletul în spatele unei expuneri excesive a cărnii. Livia Roșca își asumă integral condiția de femeie. Eu-l său liric este unul vulnerabil, măcinat de îndoieli și copleșit de spaime. Nefericirea pare a îi fi întipărită în
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
unor întâmplări care au marcat decisiv personalitatea eului feminin (nu neapărat Livia Roșca însăși) care se confesează în versuri. Fiecare poem este un instantaneu cinematografic, un diapozitiv sau o fotografie, dincolo de care răzbate o întreagă existență. Unghiul din care este privită scena de viață însuflețește cadrul, face ca, dincolo de imaginea propriu-zisă, să se simtă o foarte consistentă încărcătură afectivă: Ferma are 300 de hectare/ aici lucrează tot satul/ o dată pe lună/ două zile încontinuu/ mama dă salarii oamenilor/ eu/ alături într-
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este privit (și) prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se rătăcește, nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu maro ca/ tutunul de pipă/ am stat aiurea până la 5 dimineața/ și-am fumat într-una/ ficatul mărit se lăbărțează printre coaste/ am corpul tot intoxicat cu nicotină// tânjesc să mă ridice cineva apucându-mă de ceafă/ ca
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
spre aceste ținuturi ale nostalgiei... Dar nu cumva atunci cînd călătorești într-un anumit loc vrei să descoperi și o realitate presimțită sau poate chiar trăită? Drumurile la Trieste par a pleda în favoarea acestei ipoteze... R.W.: în ceea ce mă privește, eu sunt un eurocentrist... și tot ce are de-a face cu cultura central-europeană deține pentru mine un rol esențial, ceea ce este valabil și în cazul acelor locuri care mă atrag și mă interesează; de pildă evoluția istorică și culturală
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
dintre nunți". Te lua valul mulțimii: Aruncat e zarul sorții/ Ori învingem, ori murim." în subsolul Liceului "Gheorghe Lazăr", unde eram elev, lângă bufet, se înjghebase un stand de cărți și efecte legionare, postere de culoare verde, cu chipul Căpitanului, privind dincolo, diagonale, centiroane, insigne, broșuri. Numai împrejurarea că mă știam fiul unui "jidovit", dintr-o familie "iudeo-masonică", într-o a doua generație de declasare civică - nu mai zic morală - mă împiedica să mă apropiu la un pas de ispititoarele obiecte
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
asemenea cadru, al relației colegiale și al parteneriatului profesional, discuțiile se desfășoară egal, fără crispare, dar și fără acele divagații, absolut inevitabile atunci cînd comunicarea dintre parteneri nu se realizează în parametrii exacți ai acelorași coduri. Din aceeași pricină, care privește apartenența profesională a moderatorului însuși, selecția interlocutorilor este făcută cu o foarte mare exactitate și într-o perfectă cunoștință de cauză, scopul nefiind acela de a realiza o panoramare a picturii noastre de astăzi, de a oferi o imagine multidirecțională
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
utopică, modestia reală și profundă, alături de inflamarea ingenuă a unui ego încă nemîntuit de vanități, toate conviețuiesc într-un firesc desăvîrșit și fără cel mai palid semnal că s-ar putea crea o stare conflictuală. Cum provocarea lansată de Sârbulescu privește constant problema uceniciei, a devenirii, a formației - școlare, dar, mai les, lăuntrice -, este foarte interesant de urmărit cum sunt percepute cadrele formării și cum se articulează opiniile asupra acestui parcurs. Dacă Florin Mitroi, de pildă, vorbește cu o enormă căldură
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
și asta, fiindcă "scriu despre fleacuri". Cine are urechi de auzit... Dl B. face și mărturisiri cu caracter mai personal: "Părerile fundamentaliștilor ortodocși nu mă mai interesează de mult". Trebuie să remarcăm că dl B. are tendința de a-și privi trecutul cu oarecare complezență. Din cîte Cronicarul își amintește, dl B. împărtășea încă părerile cu pricina foarte de curînd, de pe vremea nu chiar biblică a Evangheliștilor Alinei Mungiu. Oprim aici cu mult regret, din rațiuni de spațiu, prețioasele gînduri ale
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
și pentru scriitorii contemporani, atunci se va vedea exact care este impactul conjucturii asupra operei și ceea ce rămîne valabil. Aici nu încape nici un fel de discuție. Nu trebuie să închidem ochii la ceea ce-au făcut scriitorii, sînt destui care privesc la ei ca niște procurori, cu o competență pe care nu știu de unde și-au luat-o, dar în același timp nu ne este îngăduit să nu vedem valoarea, s-o relevăm și să încercăm să o argumentăm. - Edițiile critice
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
critică Negruzzi? - Deocamdată m-am încurcat, ca să spun așa, cu un scriitor francez, abdicînd de la vechile mele păreri că nu poți să spui tu român despre un străin ceea ce spun ai lui și am două proiecte în această direcție. Unul privește domeniul în care mă pricep mai bine, și anume ecoul, receptarea operei lui Proust în România. Am trufia de a scrie acestă carte în limba franceză, să vadă colegii mei de la secția de specialitate cît pot în această direcție. Celălalt
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
versurile sunt memorabile prin intensitatea viziunii care le susține: "mă trimiseseră pe deal, eu și țărănușii, să culeg mure./ îmi legaseră o oală de pământ la brâu, cu un cordon./ ceilalți umpluseră, sporovăind, sacoșele,/ eu leneveam, gustând/ de pe fiecare rug. priveam rugii și bălăriile fantastice:/ trăiam o bucurie exasperantă,/ plantele erau eu erau mintea mea, peisajul ei reprezentat în concret./ știam asta și mă durea să n-o pot pune în cuvinte.// L-am descoperit într-o grădină, pe tijele uscate
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
și o identitate proprii autorului. Poetul clujean se află la ani-lumină de violența lexicală a fracturiștilor și de atitudinea lor protestatară, detașându-se de propriul eu și transformându-se din subiect în obiect al poeziei pe care o scrie. Își privește protagonistul din afară, cu deplină luciditate, schițând rareori câte un profil ce ar putea fi considerat, cu greu, elogios (,viața îi va fi parazitată de vise și lene, de venin și orgoliu,/ de puritate și nepăsare") și privilegiind tocmai momentele
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
încredere al Securității. Aflăm că personajul locuiește la Cluj și că descinde frecvent la București. Aproape invariabil, primul său drum este la ofițerul de Securitate Ilie Merce. "Academia Cațavencu" l-a identificat îndărătul inițialelor pe Augustin Buzura. În ce mă privește, important e, în acest caz, fenomenul, nu personajul. Or, citind transcrierea rapoartelor informative ale colonelului Ilie Merce, regăsim un scenariu identic celui despre care s-a vorbit în cazul Vadim: o perfectă colaborare și un reciproc avantajos schimb de idei
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
uzual cu acestea. Primii provin de la televiziune, următoarele din situația familială (divorțat dar cu conflicte frecvente), ultima o are de mic, dintr-un complex de inferioritate care încă îl face să contemple casa părintească în stilul în care un turist privește Panteonul. Îl înțelegi, ce bărbat n-ar fi complexat de Michael Caine (în rolul tatălui), și cîștigător al premiului Pulitzer pentru literatură în plus. Nevroza, ca și lungmetrajul, curge mai ceva ca Donul liniștit. Toate revelațiile majore ale peliculei îți
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
la scrierea unei eventuale lucrări de doctorat despre opera lui Gheorghe Crăciun, dar de o utilitate cu totul incertă pentru cineva nepreocupat de un asemenea subiect. Nu știu câți cititori detașați ar putea înghiți pe nemestecate aceste sofisme despre morală: Morala nu privește gândirea, ci simțirea. Morala fără întemeiere afectivă nici nu poate exista. Un suflet simțitor nu poate fi decât bun și onest. Ticăloșia e a celor inteligenți. Deși, firește, nu toți inteligenții sunt ticăloși. Sau poate că - pentru a scăpa de
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]