3,831 matches
-
în suprafața lustruită a lemnului. Apăsă din toate puterile și peretele de cărți începu să alunece. Cârnul fluieră subțire. Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre privitori, avertizat și pregătit cumva de celelalte săli ale muzeului. Pe pereții tapetați cu brocart greu, albastru-electric, păsări uriașe brodate în aur, argint și purpură păreau să fi țâșnit chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cărei frumuseți le descrie cu har de scriitor. „ Ieri a nins liniștit îmbrăcând totul cu un alb imaculat ... E o mare de frumusețe albă ce purifică tabloul general al naturii ... Eu, în colțul meu liniștit, mă mulțumesc cu rolul de privitor, de admirator al acestor dantelării de alb-alb cu adevărat. Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de o încețoșare care nu predispune la tristețe, ci mai curând dă senzația de adevărată revigorare, de speranță, de optimism... Ce frumos e să stai
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
metri, înfâțișând o câmpie feerică brăzdată de ape licăritoare și o pădure verde luxuriantă. Un întreg perete era ocupat de această artă hipnotică, această pictură fantastică, vibrantă, care părea un fel de portal spre o lume înverzită preistorică, în care privitorii ar fi putut păși firesc la libera lor alegere. Era ceva ireal. Stăteam așezați unii în fața celorlalți, pe o parte delegația americană și de cealaltă parte oficialitățile reprezentând Partidul Comunist și anturajul oficial al primarului. Fiecare persoană era strategic așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
care-și Închipuia că Asya le simțise față de mama ei pe când era copil. Înăuntru era ca Într-un mic muzeu. Vizavi de ușa de la intrare era o imensă fotografie Înrămată a unei femei cu naționalitate incertă, cu spatele Întors spre privitor pentru a expune cât mai bine tatuajul cu detalii complicate de pe trupul ei. Era o miniatură otomană. Arăta ca o scenă dintr-un banchet, cu un acrobat ce mergea pe deasupra capetelor mesenilor pe o frânghie Întinsă de la un umăr la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-urile Descoperă Europa erau Într-adevăr utile În scopuri educaționale, În special pentru famiile americane care nu aveau timp, mijloace sau nu doreau să călătorească În străinătate, Însă producătorii ar fi trebuit să pună un avertisment pe colecție insistând ca privitorii să nu urmărească toate cele șase DVD-uri unul după altul, să nu „călătorească“ În mai mult de o țară odată. La Aeroportul Internațional din Tucson au intrat În fiecare magazin, ceea ce Însemna un chioșc și un stand cu suveniruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întins-o. Era portretul de studiou al unui bărbat arătos în vârstă de vreo patruzeci de ani. Fața sa încă poseda urme ale frumuseții masculine în floare odată: nas puternic, bărbie eorică și pomeți sculpturali. Acestea îi săreau în ochi privitorului și nu pielea lăsată din jurul lor. Ducea lipsă de mișcare și părea, pe bună dreptate, că își trăise deja cei mai buni ani. Părul auriu și lung amintea de o fostă glorie, iar faptul că se cam rărise între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu pielea lăsată din jurul lor. Ducea lipsă de mișcare și părea, pe bună dreptate, că își trăise deja cei mai buni ani. Părul auriu și lung amintea de o fostă glorie, iar faptul că se cam rărise între timp ajuta privitorul, dezvăluindu-i contururile unei frunți atrăgătoare. Dincolo de orice, însă, ochii bărbatului ieșeau din poză și fixau privitorul cu o căutătură hotărâtă ce combina putere și vulnerabilitate. Atitudinea bărbatului era artificială, chiar teatrală, ceea ce nu împiedica afișarea unei inteligențe asumate, dedesubtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
deja cei mai buni ani. Părul auriu și lung amintea de o fostă glorie, iar faptul că se cam rărise între timp ajuta privitorul, dezvăluindu-i contururile unei frunți atrăgătoare. Dincolo de orice, însă, ochii bărbatului ieșeau din poză și fixau privitorul cu o căutătură hotărâtă ce combina putere și vulnerabilitate. Atitudinea bărbatului era artificială, chiar teatrală, ceea ce nu împiedica afișarea unei inteligențe asumate, dedesubtul căreia Porfiri detectă o urmă de adâncă onestitate. Deși părea oricând gata să te mintă în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
simți pașii alunecând sub el. O mână fermă îl prinse de subbraț și îl împiedică să alunece. Fără solicitudine și cu dezgust în ochi, Salitov îi dădu repede drumul lui Porfiri. Acum că se afla printre ei, Porfiri înțelegea că privitorii nu se aflau acolo din curiozitate, ci erau atrași de altceva. O spaimă profană și rea le era evidentă tuturor pe față. Majoritatea erau oameni săraci, servitori, croitorese, prostituate, gunioeri și servitori civili de rang inferior, tremurând cu toții în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
marginilor ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
faptul că el nu mai era doar o imitație simplă după natură, după tangibil, ci o interpretare după concret sau chiar o re-inventare a unor ”realități” de tip zen, ceea ce impunea un nou mod de abordare al interpretării din perspectiva privitorului. Desigur că manifestări artistice abstracte (de ex. simbolic arhetipale) au mai fost semnalate în decursul istoriei artelor, însă niciodată nu a cunoscut o asemenea amploare. Pe de altă parte dezvoltare abuzivă a abstracționismului a dus la o scădere a calității
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sunt subiecții unor experimente cultural-artistice cu caracter științific, simpozion ce este o reflecție a conceptului de artă holotropică, concept pe care l-am creat în anul 2006. Arta holotropică este arta rezultată în urma unor experiențe transpersonale și care poate transpune privitorul în stări de supraconștiință. Cu alte cuvinte arta holotropică este atât o artă ”inspirată”, realizată în urma unor experiențe extatice, dar și o artă ce poate induce stări modificate de conștiință privitorului sau, în cazuri ideale, îmbină cele două caracteristici ale
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
rezultată în urma unor experiențe transpersonale și care poate transpune privitorul în stări de supraconștiință. Cu alte cuvinte arta holotropică este atât o artă ”inspirată”, realizată în urma unor experiențe extatice, dar și o artă ce poate induce stări modificate de conștiință privitorului sau, în cazuri ideale, îmbină cele două caracteristici ale sale reușind prin calitățile sale ”acumulate” să aibă efecte asupra psihicului admiratorului. Nietzsche consideră că arta este dependentă de diversele genuri de beție pe care le consideră de două feluri: beția
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
asupra modului în care se reflectă efectele muzicii ascultate în demersul lor creator-artistic. Ca repere de identificare precizăm că Arta holotropică își propune o dezvoltare și o promovare a fenomenelor culturale autentice și de o valoare reală, o reorientare a privitorului și consumatorului spre o artă ce vizează ”bunul simț estetic”; o reeducare a artistului - părtaș, în egală măsură ca și publicul receptor, la degradarea sau, din contra, la revoluționarea și reorientarea artei, având o responsabilitate etică și morală în demersul
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Motherwell habar nu avea ce urma să picteze Înainte de a se fi apucat de pictat. Valoarea picturii rezidă În ceea ce iese la iveală atunci cînd cineva habar nu are ce caută. Și asta se aplică atît lui Motherwell, cît și privitorului picturii lui Motherwell. CÎrcotașa strigă: — CÎnd se vinde la solduri? Diavolul este Întru totul de acord cu Wakefield. Ca și sufletul și amprentele, arta este singulară, este produsul unui spirit, al complexității sale În evoluție. Spre deosebire de lapte, care e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De fiecare dată când lucra la un articol dificil și o persoană care deținea o funcție oficială mințea, se întreba ce-ar fi făcut tatăl ei. Chiar și acum abțibildul de pe geamul din spate al vechiului său Volvo nu îndemna privitorul să se înscrie în clubul Rotary, să îl găsească pe Iisus sau să voteze cu Partidul Conservator. Pe el stătea scris, cu majuscule roșii, care săreau în ochi, PUNE LA ÎNDOIALĂ AUTORITATEA. Mama ei detesta semnul și întotdeauna parca mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zărește. În străinătate romanul a rămas un obicei al publicului și al scriitorului. Dar îl vedem din ce în ce mai descusut; o alipire de fascicule disparate, de note, fragmente și povestiri prin care străbate un singur fir cusător, un erou fără rol, un privitor omniprezent înseamnă legătura. Luați ultimele romane ale lui Mirabeau, toate romanele de război, Benda, Barbusse, Léon Werth... Romanul devine o oglindă în fațete, în parcele. Aiurea e aproape delăsat”. Poziția cea mai fermă este exprimată în 1925 („Romanul“, în Cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pirgopolinice a căzut la pat, bolnav de stomac. M-am gândit să mă opresc aici, dar am văzut printre spectatori un tip mai lăudăros decât adevăratul Pirgopolinice. Dacă tu îmi îngădui, am să-l chem ca să completez ceea ce am pregătit. Privitorii se uitau unii la alții, nu fără oarecare teamă în ochi. Am simțit inevitabilul gol în stomac și am încercat, dându-mă de ceasul morții, să-mi amintesc cum se sfârșea comedia lui Plaut pe care o citisem cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
te-a băgat și pe tine în ceva care să aibă valoare culturală. I-auzi, ia! De parcă sculpturile mele n-ar avea valoare culturală! protestai eu. Lasă că vezi tu notele mele de catalog. Explorez dihotomia uraniano-chtonică păstrându-l pe privitor suspendat în permanență între două lumi, pentru a-și revizui vechile concepte de stabilitate și de echilibru. — Cine scrie rahatul ăsta? zise Janey oripilată. — Cineva care mai bine s-ar apuca de scos seriale dramatice pe bandă pentru BBC1. Janey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de oricând. Unde? În iarbă. Și deodată localizarea s-a precizat: În lumea noastră, unde încă este iarbă, în ciuda betoanelor și a flăcărilor, a gazelor și otrăvurilor de tot felul, inclusiv mediatice ori alimentare. Ce? O buburuză, adică altceva decât privitorul, decât iarba. Când? Atunci când poți fi uimit de apariția gâzelor. Astfel, în opt cuvinte se împletesc umanul cu vegetalul și lumea insectelor. Totul este că este. Și-i liniște și pace, înțelepciune. Pentru că, de fapt, ce este Universul decât o
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
arătară mândri pieile goale, moi ca niște baloane dezumflate, rămășițe respingătoare pe care le așezară din nou pe butucul de lemn. Kano luă țeasta negrului, alt războinic, pe cea a lui Lucas, și la unison le aruncară tot pe deasupra capetelor privitorilor și auziră lovitura căderii lor în apă. Xudura își reluă acum cu și mai multă furie insultele la adresa pieilor jupuite, iar strigătele și vânturile lui fură acompaniate de un fel de dans frenetic și ațâțător, strigând cerului și cerând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lucrate Într-un stil delicat ce imita școala napolitană de secol XVIII. — Ale fiului dumneavoastră? — Nu, zise Ambrogiani, acela de-acolo. Arătă cu degetul la stânga ușii, unde Brunetti văzu un portret al unei femei bătrâne ce se uita Îndrăzneț la privitor, cu un măr pe jumătate descojit Între mâini. Îi lipsea delicatețea celorlalte, deși era bun Într-un fel convențional, drăguț. Dacă celelalte ar fi fost pictate de fiul maiorului, Brunetti ar fi Înțeles regretul că băiatul alesese să studieze medicina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui, tipa a dat rapid din cap în semn de confirmare. Pieptul asistentei Harris era, într-adevăr, uriaș, dar avea aspectul butucănos și lipsit de forme al unui braț de canapea. Altfel, în ordine descrescătoare, în funcție de cum săreau în ochii privitorului, veneau dinții lați, ochii rotunzi, exoftalmici, părul cenușiu, lins, și obrajii cărnoși și pământii. Singura asemănare a asistentei Harris cu stereotipul din filmele Carry On era faptul că purta uniformă. Dar uniforma respectivă nu-ți stârnea absolut nici un fior. Rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
minute de viață că nu trebuia să scrie ceea ce a scris, să înțeleagă importanța cuvintelor așternute pe hârtie, ele nu trebuie aruncate doar așa, ca și cum nu ne-ar mai interesa tot ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
după aceea decât fusese înainte". Ilustrația din Codicele Florentin [Figură 18], de asemenea în șase scene, arată, la început, fațadă bisericii cu statuia Fecioarei și a Pruncului alături de doi îngeri deasupra ușii, si apoi, succesiv, jucătorii, femeia aruncând piatră, protestele privitorilor, arestarea ei, si rugul funerar. Nu există niciun diavol că în ilustrația de la Escorial la Cantiga 136, și nicio diferență vizibilă în poziția mâinii îngerului. Un alt cântec din Cantigas povestește "despre cum un jucător de noroc [din Catalonia] a
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]