29,442 matches
-
mărturisea că îl iubește pe filozoful german nu numai pentru „perfecta lui probitate intelectuală“, ci pentru „profunzimea cu care pune el problema morală, chiar dacă nu izbutește să o rezolve mulțumitor“. Ceea ce îl interesa îndeosebi în gândirea lui era chestiunea personalității. Proaspătul student la Göttingen făcuse deja loc în propriul său system unei „teorii a personalității care promovează pesimismul“. El îi recomanda logodnicei sale, ce trebuia să prezinte o lucrare la cursul lui P.P. Negulescu, să urmărească „fundamentul moralei lui pesimiste și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
peste tot, că acei tineri, indiferent pentru ce s-au întâlnit acolo, au avut câteva momente de înălțare spirituală într-un cadru natural deosebit, dar și din punct de vedere al esteticii ținutei preoțești - decentă, guler alb impecabil, obrazul ras proaspăt. Deci, dacă un specialist în canoane poate gândi așa frumos și liber, deschizând tuturor, prin ținută, vorbă, faptă, o poartă spre religia viitorului, de ce onor conducerea bisericii obligă în primul rând preoții și apoi enoriașii la o serie de absurdități
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
cu ale finului, dar așa?! Numai Dumnezeu poate hotărî și judeca, noi mai avem mult până să înțelegem măcar. De ce religia ține cu dinții de o dogmă învechită și nu acceptă omul care vrea să închine lui Dumnezeu un omuleț proaspăt venit pe pământ?! De ce atâta tevatură și restricții (și asta în toate religiile), când această instituție (cum frumos o numea un reprezentant al ei) ar putea câștiga mult mai mult dacă ar desface chingile dogmelor și canoanelor nefolositoare nimănui, cu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
unică de a cunoaște câțiva oameni consacrați în acest domeniu, altfel nu aș fi plecat atât de departe. Sincer, pe vremea aceea, nu-mi plăcea acest oraș. Prea multă forfotă, oameni grăbiți, zgomot asurzitor. Și o acută lipsă de aer proaspăt. Eu eram obișnuită cu străzile noastre liniștite, cu oamenii zâmbitori, cu aerul curat de aici. Mai mult decât atât, nu cunoșteam pe nimeni. În fața unui stand de cărți, mi-a atras atenția un volum pe care îl căutam de ceva
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
propriu-zisă. - Vezi acest salcâm, Ana? Aici mă refugiam în adolescență, în special vara. Mă așezam pe iarbă, cu privirea agățată de cer. Era liniște, doar păsările își făceau simțită prezența uneori, tăind aerul. Închideam ochii și ascultam... liniștea. Respiram aerul proaspăt, mâinile mele atingeau iarba într-o mișcare abia sesizabilă. Și iar îmi agățam ochii de cer. Mă întrebam adeseori cum e să fii îndrăgostit. Îți simți inima bătând nebunește, un gol în stomac sau un fior nemaiîntâlnit, străbătându-ți trupul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
viitoare? - E prima țigară după 20 de ani. În drum spre tine, am intrat în localul de lângă redacție și am cumpărat cafelele astea. Nu era aproape nimeni, dar se simțea un ușor iz de fum amestecat cu cel de cafea proaspăt măcinată. Pe loc mi s-a făcut o poftă teribilă, deși după cum ți-am spus, n-am mai fumat de 20 de ani. Și nu cred că voi mai fuma alta în afara acesteia. A fost un capriciu de moment, o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
întreagă? Clar, ceva e cusut cu ață albă, în toată povestea asta cu Crăciunul. Ar fi întrebat-o pe mama, dar nu vrea să o mai necăjească, are destule pe cap. În casa lor nu miroase a vanilie și cozonac proaspăt. Nu e frig, dar nici cald nu e. Pe masa din bucătărie stă crăticioara cu mâncare, gătită de mama după orele de serviciu. Ridică alene capacul. Miroase bine, dar nu-i e foame. Nici sete nu-i este. Simte doar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
inexistente. O privea și simțea cum un sentiment plăcut, pe care nu-l mai trăise de foarte mult timp, îl cuprinde încet. Nu, nu e posibil!.Ar fi putut să-i fie ...fiică. - Vă plac gutuile? Am două și sunt proaspete. Ce-ar fi să luați una? Dacă n-o mâncați, ar putea să vă folosească drept model, într-una din picturile dvs. Îmi amintesc că odată, la un Crăciun, Moșul mi-a adus, printre altele, și o gutuie. N-am
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
simplă, pierdută printre „monumentele” impunătoare din jur. O fotografie mică, pe care de altfel o știa, câteva date, obligatorii în astfel de situații și ...atât. Nimic din ceea ce ar fi putut reprezenta cândva o lumânare, o floare, o... Doar zăpada proaspăt căzută și fotografia aceea mică, de la căpătâi. Trecuseră niște ani. Și totuși parcă fusese ieri, parcă toate se întâmplaseră cu câteva ceasuri în urmă. Ei, lumea, viața, moartea, ei... Exista o lume mai bună? O altă lume? - Spune-mi, există
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cu ochiul, de peste tot. Nu sunt hotărâtă, dar într-un final, decid să cumpăr câte puțin din toate, de la o bătrână care, neprinzând loc în piața propriu-zisă, vinde direct din coșurile ei, așezată într-o margine. Nu negociez, fructele sunt proaspete, au un miros îmbietor, iar bătrâna îmi amintește de bunica, dusă cu mulți ani în urmă... Gata! cumpărăturile fiind făcute pentru câteva zile, mă gândesc că e cazul să mă retrag spre casă. Și totuși... „Grădina cu flori”, o terasă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
dintre toate, cele împrăștiate pe covorul verde al ierbii. A fost odată ...cum nu va mai fi... FLASH 28 (Different is beautiful) Se vede? Din afară? Sunt convinsă. În fața lumii mă simt, de cele mai multe ori, mai transparentă decât o fereastră proaspăt spălată. E verde. Nu aleargă pe pereți. Ci în gândurile mele. Pare puțin zălud. Împiedicat. Dar e frumos. Și blând. Pentru că de multe ori îmi aleargă și prin inimă. Nu e nebun. Eu știu că dacă doar întind mâna și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
să fii critic de artă pentru a înțelege că în textele „pictorului” Boancă ai în față un popor viu, o lume diversă, pe care până acum le-a pictat în ulei și tempera, iar acum le pictează în cuvinte. Aceleași proaspete sentimente și mai mult, o anume filozofie, se descriu în multele și diferitele personaje. Publicați-i povestirile așa cum sunt ele, cu greșelile lor, chiar cele de gramatică. Publicați-i-le, pentru că autenticitatea este un lucru rar, nu seamănă cu fanfaroanele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mult, trecutul îmi era mai apropiat, nu ar fi atât de anemiat, stors fără rost și fără adăpost. M-am trezit într-un haos și într-o risipire, cu întrebări și răspunsuri neputincioase cu idei mincinoase... Cine știe adevărul imaculat, proaspăt ca mărul rupt din copac? Mirosul e un balsam, o ploaie ce spală semnele de pe fruntea rămasă arsă: de soare, de lună, de stele și de nebănuitele iele, care au țesut un destin; amețite de atâta joc în balans de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie de stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
putere analitica cu totul rară. Noutatea creației bengesciene ține de o viziune deosebită de tot ce dăduse anterior literatura feminină. Nu mai e sentimnetalismul romantic, ci un flux de viață emotivă și intelectuală de factură modernă, explodând cu o forță proaspătă, neistovită. Scriitoarea însăși afirma că: “Studiul femeii mi-a părut totdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbăți înconjurul faptelor și faptele sunt rareori mai interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc...”, bărbatul care suferă se
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Refuzul trecutului trezește în ea puterea de a ucide fantomele, speranța trăirii prezentului își are rădăcinile în existența sau măcar nașterea unei iubiri. Iubirea devine astfel un proces de autosugestie, căci Manuela se întreabă retoric dacă: “putea ea sulfa argintul proaspăt al iubirii pe cupa aburită de amintiri?” Ieșirea din planul retrospectiv al amintirii se realizează prin intermediul armoniilor musicale, căci ea “cultiva muzica ca pe o artă”. Suflet sensibil și creator, eroina încearcă salvarea prin artă: “Cânta acum o simfonie în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pomenește, tot indirect, într o afirmație asupra priorității celui/ celei care a impus romanul citadin. în Agendele lui Lovinescu scriitoarea apare des, dar totdeauna telegrafic, se menționează trecerea ei prin București, vizite sau lecturi la cenaclu. Șuluțiu, încă elev, apoi proaspăt student, consemnează în jurnal citirea cărților Hortensiei Papadat-Bengescu și face un detaliat plan de studiu critic, iar Anton Holban cere, într-o scrisoare, romanul Drumuri ascunse Ăsic!) ca apoi să publice în România literară din 1932 amplul articol Viața și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
care se aflau în perimetrul viitoarelor artere de comunicație să fie demolate sau cosmetizate pentru orientarea arhitectonică vizată. Pentru proiectul „Casa Poporului” Ceaușescu a organizat un concurs, care a fost câștigat de Anca Petrescu, o tânără de 25 de ani, proaspătă absolventă a Institutului de Arhitectură. Ea a fost cea care a conceput cea de a doua clădire administrativă ca mărime din lume, după Pentagon, înaltă de 86 de metri, cu fațade lungi de 276 de metri, întinzându-se pe o
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Bătrânii locului spun că demult, prin părțile acestea, ”pe plai” (în plaiă în care se află astăzi orașul Breaza, trăia un cioban care își păstorea mioarele pe pajiștile de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele proaspăt muls si ostenită de muncă, pentru că toată noaptea nu dormise din cauza drumului greu pe care îl străbătuse din Tara Făgărașului, ori din cauza lupilor ce dădeau târcoale turmei, adormise. Laptele se umflă “peste oală “, dădu în foc si o atinse pe
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
nu este un bărbat mai tânăr și mai viril, ci chiar propria progenitură. „Este o lege a naturii!” își spune, resemnat. Dincolo de plăcerea acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară aici o paranteză: legea nescrisă a naturii noastre spune că împerecherea a doi indivizi maturi implică obligatoriu procrearea. Dincolo de frenezia coitului, trecătoare și inconsistentă, trebuie avută în vedere „concretizarea” iubirii, nașterea unei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și-a dorit un copil (dorință absolut firescă), dar un copil de la el, nu de la altcineva! A și mărturisit-o la începutul poveștii lor. S-o fi gândit să-l păstreze în sufletul și în viața ei printr-un vlăstar proaspăt, frumos, vital, a cărui prezență va suplini (mai bine-zis: va compensa) retragerea lui treptată (sau bruscă, cine știe?...) din preajma și din inima ei. „Ceea ce este inevitabil...”, gândește și Domnul R. în timp ce o urmărește cu privirea pe Teodora, cum se depărtează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
să dea un impuls înnoitor tuturor lucrurilor și acțiunilor din jurul ei. Se redistribuie spațiul casei, se reordonează mobilierul, se reprogramează treburile fiecărui membru al familiei. Totul capătă alt sens, altă finalitate. „Este pur și simplu uimitor cîte schimbări, cît suflu proaspăt și cîte energii poate să inducă într-o familie un ghemotoc de om!” - își spune Domnul R. după fiecare vizită făcută Teodorei. „Și cît curaj poate aduna în sufletul ei o mamă!...” - adaugă scriitorul, cu satisfacția (mărturisită) de a-și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales că fiecare trebuia să răspundă atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa de frumos, încît fericitul pescar se trezi zburînd mai sus de vîrful Pietrei Domniței, pe un cer numai al său și al Ilincăi, unde nu mai încăpeau nici Virgil, nici Vlad, nici... nimeni. Îndată ce terminară acea gustare atît de proaspătă și de neașteptată, porniră iar cu toții, cu forțe noi și, după un urcuș destul de anevoios, în timpul căruia doctorul Pompiliu Stănescu le spuse tuturor că o a doua nebunie ca asta nu mai face nici dacă-l ard de viu, ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
frumoase. De, puteai, parcă, să-l obligi? Așadar, în ziua hotărîtă, de data asta a fost stabilită ziua de sîmbătă (11 august), pentru că duminică dimineața era programată o conferință la căminul cultural, ținută de doctorul Pompiliu Stănescu, despre "Importanța legumelor proaspete în alimentația rațională", unde erau obligați să participe toți elevii, dispoziție de la domnul Nicanor, tot grupul porni spre Piatra Domniței. Erau deci Ilinca, actorul Petrică Ciuraru, Vlad, Virgil, Tomiță, Nuțu și Bărzăunul. Încă nu s-a putut afla cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]