6,400 matches
-
de tipul propagandei sau ideologiei teologice, menită să confere o garanție aparentă anumitor afirmații cu caracter disuasiv. Personajul înfățișat de 2Tes. este caracterizat de „nelegiuire”, înțeleasă ca „impietate”, „răutate”, mândrie - din faptul că se consideră pe sine Dumnezeu și se proclamă ca atare în fața întregii lumi - și violență. El lucrează „prin puterea lui Satan” (neconfundându‑se însă cu acesta) și îi amăgește pe necredincioși prin minuni și semne mincinoase. Cristos îl ucide prin „suflarea gurii Sale”, punând astfel capăt „antiparusiei”. Epistola
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticristul va fi un rege; el va guverna unul dintre cele zece regate apărute din destrămarea naturală a Imperiului Roman („imperiul de acum”, V, 26, 1); se va instala în templul din Ierusalim; va declanșa o luptă vicleană împotriva idolatriei, proclamându‑se el însuși Dumnezeu (idol suprem); „va schimba vremurile și legea” (Dan. 7,25) impunând un alt ritm festiv, o altă cadență temporală (tempora ar însemna, potrivit lui Antonio Orbe, „datele sărbătorilor”). Așadar, activitatea sa va schimba în mod radical cele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aceștia din urmă, trebuie anulată prin autoritatea inspirației divine, cu care Simon se credea învestit. Mesajul magului samaritean este deopotrivă anticosmic, anarhic și apocaliptic. Mai întâi, el pretinde că salvează omenirea întreagă din mâinile îngerilor mincinoși. În același timp, el proclamă un întreg program de sabotare a convențiilor sociale. Preoții simonieni (mystici sacerdotes), spune Irineu, trăiesc libidinose, căci se consideră liberi de orice constrângere: „Folosesc exorcisme și incantații. Recurg de asemenea la filtre, la farmece, la demonii numiți paredri și oniropompi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
moravuri, nici în viața de zi cu zi; dar acești oameni, care trăiesc în dezmăț și profesează învățături nelegiuite, se slujesc de Nume ca de un voal cu care își acoperă răutatea (I, 25, 3). Așadar, ereticii nu numai că proclamă o doctrină falsă, fără nici o legătură cu cea transmisă de Apostoli și preoți; mai mult, prin comportamentul lor insolent, compromit Biserica în ochii păgânilor, cărora le este greu să distingă între diferitele nuanțe în sânul noii religii, între adevărații și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
decât încarnări imperfecte, caricaturi efemere ale unei realități sacralizate, aparținând unei ordini ontologice superioare. În același timp, aceste patru imperii configurează trama unei istorii înlăuntrul căreia s‑a petrecut evenimentul unic al Întrupării. Tocmai din acest motiv, Hipolit evită să proclame caracterul în întregime diabolic al instituțiilor umane, în general, și al puterilor politice, în special. Intenția spuselor sale nu este de a nega acestor structuri „lumești” orice valoare, cum făcuse odinioară Iustin, ci de a relativiza această valoare insistând asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diferit, nu la o realitate istorică, ci la una de ordin spiritual. Potrivit lui Origen, Ioan docet omne uerbum, quod a ueritae extraneum est et adserit uerbum esse dei, Antichristum esse („învață că orice cuvânt străin de adevăr, dar care se proclamă drept cuvânt al lui Dumnezeu, este anticristul”). Nu există decât un Uerbum Dei, în timp ce există mai mulți anticriști. Raportul Cristos‑Anticrist este echivalent cu raportul unul‑multiplu. În consecință, avem de‑a face nu cu unul, ci cu mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uirtutes non est iustitia uera/ aduersus iustitiam Christum castitas apud haereticos non propter iustitiam dei qui uidentur pati pro Christianitate Adevăratul Cristos se descoperă în chip firesc prin lucrările pe care le săvârșește (opera), prin învățătura adevărată pe care o proclamă (uerba ueritatis), prin înțelepciunea vieții sale (sapientia). Falsus Christus, ca și Barnaba‑Isus, tâlharul, nu are decât numele celui dintâi, în timp ce cuvintele, acțiunile și pseudoînțelepciunea sa îi vădesc impostura: solum enim nomen Christi Antichristus suscepit. Origen insistă asupra acestui aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Falsus Christus, ca și Barnaba‑Isus, tâlharul, nu are decât numele celui dintâi, în timp ce cuvintele, acțiunile și pseudoînțelepciunea sa îi vădesc impostura: solum enim nomen Christi Antichristus suscepit. Origen insistă asupra acestui aspect, subliniind faptul că Isus nu și‑a proclamat niciodată cu ostentație natura mesianică, lăsând ucenicilor săi grija pentru aceasta (ideea va fi reluată, cu anumită insistență de Theodoret al Cyrului). Pe toată durata activității sale publice, el s‑a mulțumit să se arate ca adevărat Mesia - atât prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
printr‑o serie de minuni false și gratuite: el va face soarele să răsară în miez de noapte, va ridica luna pe cer în miezul zilei; „va vorbi și va făptui întocmai ca Preaiubitul Cristos” (4, 6) și se va proclama Domn. Toți vor crede într‑însul și‑i vor aduce jertfe. Statuia sa va fi înălțată în toate orașele, verificând încă o dată caracterul universal al „antievangheliei”. El va domni - și aici întâlnim un element inedit - trei ani, șapte luni și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va contopi cu Tatăl și nu va mai fi.” (cap. 27) Această concepție reprezintă tradiția teologică monarhianistă, care încearcă să „salveze” unitatea divină afirmând preeminența Tatălui în sânul Treimii. Ea precedă „teologia logosului” care pentru a ajunge la același rezultat, proclamă inferioritatea Fiului față de Tatăl. Dacă „teologii logosului” (Origen, Eusebiu ș.a.) au fost adesea acuzați de a fi „păgânizat” dogma creștină, monarhianiștii, la rândul lor, s‑au văzut acuzați de „anacronism iudaizant”. Accentuarea divinității Fiului‑logos se află la originea seriei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4,26). Nu va aduna aur, nu va fi iubitor de argint sau aplecat spre vreo bogăție. Dar toate acestea le va face cu vicleșug și prefăcătorie, ca să câștige întreaga lume și să fie proclamat rege. Într‑adevăr, atunci când mulțimile și neamurile vor vedea adunate în el atâtea puteri și calități, se vor înțelege degrabă să‑l aleagă rege. Dintre toate neamurile, tiranul va înclina spre cel al iudeilor. Aceștia vor spune între ei: „Unde
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământ. De la tine așteptăm mântuirea, căci buzele tale au rostit o judecată dreaptă și bună”. La început, el, mincinos și nelegiuit, se va preface că respinge slava, dar oamenii nu vor înceta, vor face presiuni asupra lui și îl vor proclama rege. Apoi, el se va semeți în inima sa și cel blând se va face aspru, cel care căuta iubirea fără milă se va face; cel cu duhul smerit se va face mândru și sălbatic; dușmanul nedreptății îi va prigoni
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de la începutul lumii și nici nu va mai fi” (Mt. 24,21), decât numai în acele zile. Atunci, cel nelegiuit, mărindu‑se, va strânge laolaltă demonii săi care vor lua înfățișare omenească, se va scârbi de cei care l‑au proclamat rege și va întina multe suflete. Va da oamenilor guvernatori aleși dintre demonii săi și își va uita cucernicia, făcându‑se pentru toți și în toată vremea, aspru, nemilos, iute cuprins de mânie, groaznic, agitat, înfricoșător, hidos, odios, respingător, sălbatic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
diavol, fără a se confunda însă cu acesta (7, 8). El „se va ridica dintr‑un neam mic, adică poporul iudeu” și „își va însuși puterea prin tertipuri, prin înșelăciune” (11, 24). Va învinge oștirile Imperiului Roman și se va proclama rege al lumii: „Anticristul va fi singurul iudeu care va stăpâni peste întreaga lume”. Apoi se va instala în templu și se va pretinde Dumnezeu și va declanșa persecuțiile împotriva creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lipsiți de această putere în diferite împrejurări. Pe de altă parte, aceștia nu au fost cu toții sfinți. Unii dintre ei au fost răi, așa încât nu îi putem considera pe toți sfinți. Mai apoi, Irod i‑a nimicit și s‑a proclamat rege al întregii Iudei. Cum ar fi deci adevărate cuvintele îngerului, atunci când acesta spune că după nimicirea cornului „regatul, și stăpânirea, și mărirea regilor de sub ceruri vor fi date poporului sfinților Celui Preaînalt? Împărăția lui este împărăție veșnică”? Nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au fost lipsiți de ea în diferite împrejurări. Pe de altă parte, aceștia nu au fost cu toții sfinți. Unii dintre ei au fost răi, așa încât nu îi putem considera pe toți sfinți. Apoi, Irod i‑a nimicit și s‑a proclamat rege al întregii Iudei. Cum ar fi deci adevărate cuvintele îngerului, atunci când acesta spune că după nimicirea cornului „regatul și stăpânirea și mărirea regilor de sub ceruri vor fi date poporului sfinților Celui Preaînalt; împărăția Lui este împărăție veșnică”? Nimic din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se Cristos și Dumnezeu și demonstrând caracterul mincinos al pretinșilor dumnezei, el, care odinioară susținea minciuna cu toate puterile sale. [Pavel] a numit „templul lui Dumnezeu” bisericile pe care Anticrist le va lua mai întâi în stăpânire, îndrăznind să se proclame dumnezeu. Acestea au fost vestite și de dumnezeiescul Daniel, prin cuvintele: „Nu va avea nici o aplecare spre vreunul din dumnezeii părinților lui; și‑n locul lor îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), în loc de „el se va numi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiind Dumnezeu adevărat și Fiu al adevăratului Dumnezeu, s‑a numit pe sine „Fiul Omului” și „Omul”, luându‑și numele de la natura văzută. El și‑a atribuit rar numele de „Fiul lui Dumnezeu”. În schimb, prea răul diavol se va proclama „cel mai mare dintre dumnezei”. Sfântul înger i‑a spus profetului Daniel: „Și nu va avea nici o aplecare spre vreunul dintre dumnezeii părinților lui [...] și‑n locul său îl va slăvi pe dumnezeul Maozin” (Dan. 11,37), adică se va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deopotrivă bun, acesta nu este Dumnezeu, căci nu poate exista Dumnezeu fără bunătate; invers, dacă Dumnezeul bun nu este în egală măsură și drept, are aceeași soartă ca primul, pierzând calitatea de Dumnezeu. Și apoi, cum pot ei să îl proclame Tată al tuturor lucrurilor, dacă nu‑i atribuie și puterea de a judeca? Căci, dacă este înțelept, el este de asemenea judecător (probator). Or, nu poate fi conceput un judecător lipsit de puterea de a judeca (iudiciale), iar această putere
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
frunte dintre neamuri; doamna cetăților [Ierusalimul] ajuns-a birnică” - Plângerile lui Ieremia 1, 1), furnizează informații utile despre mentalitatea triburilor israeliene (încă din epoca premozaică). Legile ebraice s-au îngrijit de văduve, încercând să diminueze precaritatea situației lor, textele fundamentale proclamând sprijinul divin („Binecuvântările celui ce era gata să piară veneau asupră-mi și umpleau de bucurie inima văduvei!” - Iov 29, 13; „Domnul prăbușește casa celor mândri și întărește hotarul văduviei” - Pildele lui Solomon 15, 25; „învățați să faceți binele, căutați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dânsul, apoi îl vându jidovilor”, îl „mozavirea” și îndemna „gloatele ca să-l ucigă, și să șază în locul lui”? Poate... Hrizea din Bogdănei („Hrizică-Vodă”, cum îl numesc ironic Miron Costin și cronicarii munteni) s-a alăturat răsculaților și aceștia l-au proclamat Domn („domn din mijlocul mărăcinilor” - observă acid Stoica Ludescu), căci Constantin Șerban se repliase pe lângă trupele intervenționiste. Bătălia de la Șoplea și luptele care au urmat i-au fost defavorabile lui Hrizea. Prins la Brăila, el scapă de pedeapsa pe care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Irina, în aceeași capelă din cimitirul franciscanilor. înainte de a muri - trăia, poate, încă Irina Botezatu -, acest membru al „familiei regale Corvin al Valahiei”, „bărbat prea strălucit, în vremuri potrivnice ca și în vremuri prospere, în război ca și în pace” (proclamă epitaful scris în latinește), „bătrân, bolnav, rătăcitor și șchiop” ( Nicolae Iorga), își luase o nouă țiitoare. Pe circaziana Maria (de reținut atracția Domnilor români față de femeile deosebit de frumoase aparținând acestui neam ibero-caucazian), care, „față de slabul Domn și de blânda Doamnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
daruri generoase la Muntele Athos, i-ar fi trecut prin minte să noteze pe vreo pagină de sbornic decizia sa de a părăsi viața publică spre a se retrage în mănăstire, probabil că însemnarea lui ar fi arătat la fel (proclamând, adică, aceeași fuga mundi pe care o repetă, obsedant, tâlcuirile gesturilor care duc la monahism) ca mărturisirea pe care o va insera în propria cronică, peste secole, marele vornic Radu Popescu, și el autor al unui gest asemănător ce l-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel Bun a ridicat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-l asocieze unei rugăciuni 85. Inscripțiile perimetrale, compunerile de pe lespezile funerare, epitafurile (cu sensul de text aflat pe un monument de îngropăciune) - cele tot mai sofisticate ale fanarioților, în care cărturarii puși să le alcătuiască fac exerciții antichizante și îi proclamă pe grecii mutați, peste înțelegerea lor, din Moldova în țara Românească, drept stăpânitori ai Daciei 86, toate aceste inscripții care urmăresc, dincolo de așezarea locului de veci sub protecția singurei forțe benefice acceptate într-o comunitate creștină, și evitarea - căci erau incizate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]