2,819 matches
-
De ce? De ce?” („La Ierusalim”, paginile 307-308). În Încheiere, Îi urăm admirabilului patriot, erou anticomunist și martir creștin Grigore Caraza longevitate matusalemică și literară, nu numai biologică, spre a Îmbogăți literatura română și cu alte cărți valoroase ca „Aiud Însângerat.” Falsa profeție Probabil că mulți români din țară și din exil mai țin minte că, la postul de radio „Europa Liberă”, a fost citată, din cale-afară de frecvent, această predicție stupidă: „Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
corect formulată, prevestirea trebuia să afirme doar una dintre cele două posibilități contrare: fie „Secolul al XXI-lea va fi religios”, fie „Secolul al XXI-lea nu va fi deloc pentru că istoria se va termina În anul 2000”. Dacă stupida profeție, la care ne-am referit, ar fi avut ca autor un ins oarecare, atunci aceasta nu ar fi fost luată În serios de nimeni. Când, Însă, autorul este un om celebru, precum André Malraux, atunci asemenea elucubrație poate să persiste
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu vi se pară ciudate vorbele mele. În momentele de «criză» ale Bisericii, adică în epocile în care «judecarea» faptelor era crucială, viața consacrată a fost antidotul trădărilor oficiale ale evangheliei, a fost un adevărat ghimpe, incomod și salutar, o profeție pentru întreagă comunitate eclezială. Din punct de vedere istoric, viața consacrată apare în jurul secolului al IV-lea într-un efort extrem, nu pentru a-i pune în afara legii pe idolii nimicitori ai săracilor - la o astfel de strategie reflectaseră Constantin
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
viață exprimată prin voturi, trebuie să conștientizăm din ce în ce mai mult că nu privațiunea este cea care ne determină scopul, ci limita, care - dacă este primită și onorată - ne permite să trăim într-un mod diferit. În acest fel am putea fi profeții unor modalități diferite de a locui în lume și de a gusta bucuria vieții în plinătate, fără a ceda idolatriei excesului, care este o negare a limitei, o negare a propriei creaturalități, a dăruirii și a solidarității cu toți oamenii
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
se cuvine să amintim, mai ales în acest caz, acel îndemn evanghelic: Cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine?» (Lc 14,28). DE LA RADICALITATE LA PROFEȚIE Papa Francisc a rezolvat, în convorbirea sa cu superiorii generali, o chestiune decisivă pentru înțelegerea vieții consacrate, așa cum a fost percepută în ultimii cincizeci de ani ce ne despart de Conciliu. Episcopul Romei a subliniat că viața consacrată nu este
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
situație de viață. Episcopul de Roma a afirmat că specificul vieții consacrate este aspectul profetic, așa cum reiese dintr-un text pe care deja l-am citat: «Însă religioșii îl urmează pe Domnul într-o manieră specială, întru-un mod profetic». Profeția nu este altceva decât capacitatea de a îngloba moartea, falimentul, lipsa de probe și marginalitatea, capacitatea de a face o alegere pentru toată viața, indiferent dacă este vorba de o alegere liberă ori de ceva impus. Așadar, nu trebuie să
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
profesională. Dacă stăm bine și ne gândim, nu avem nici un drept să fim despăgubiți, deoarece alegerea de a ne consacra propria viață este o alegere liberă și nu doar un răspuns față de o impunere venită din afară. Din acest motiv, profeția vieții consacrate se identifică, în mare parte datorită propriei lupte spirituale, cu înțelegerea propriilor limite și cu acceptarea, uneori chinuitoare, a celei mai profunde dorințe a inimii. O viață profetică nu se identifică cu o viață care se crede și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
să dea mărturie. Ei bine, dacă în primul caz riscul este acela al înstrăinării de istorie, în cel de-al doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
doilea caz ne paște pericolul identificării prea îndrăznețe și fără rezerve cu acel spirit al vremurilor, atât de recomandat, grație profeției papei Ioan al XXIII-lea, de conciliul Vatican al II-lea. DE LA O RADICALITATE DE OCHII LUMII LA O PROFEȚIE TRĂITĂ Până aici, folosindu-ne de indicațiile magisteriului papei Francisc, am insistat pe sorgintea profetică a vieții consacrate în toate formele sale, în «felurimea darurilor sale», cum se exprimă Conciliul. Pe lângă toate acestea trebuie să ținem seama de inevitabilele, poate
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ținând seama de trecut, de obicei tinde spre ceea trece dincolo, pregătind astfel căile viitorului lui Dumnezeu care vrea să intre în sânul istoriei pentru a o putea transforma. Profetul nu știe când și în ce fel se va împlini profeția - căci, în caz contrar, ar fi un necromant; uneori, nici măcar nu știe cum să o comunice și nici nu are mijloacele pentru a o impune, ci doar i se supune, micșorându-se în timp ce ea crește (In 3,30). Înnoirea și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
care sunt cerute consacraților din vremurile noastre pentru a fi fideli veșniciei lui Dumnezeu și anevoioasei peregrinări a istoriei, înseamnă debarasarea de o radicalitate de ochii lumii, pentru a trăi - a suferi, probabil, ar fi verbul cel mai potrivit - o profeție chinuitoare, precum aceea a lui Ilie, Ieremia, Osea... Ioan Botezătorul ori a lui Isus din Nazaret. Trebuie să facem referință la kenoza pascală a Domnului Cristos, care a condus, și încă mai călăuzește, pașii ucenicilor săi din orice vreme și
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fără cusur» (Fil 3,5-6). Nu de puține ori se întâmplă să vedem consacrați «fără de cusur», spre edificarea tuturora. O astfel de mărturie, însă, nu este suficientă atât timp cât truda ascetică nu este însoțită de harul unei robuste conștientizări a harului. Profeția călită este rodul unei traversări necesare - precum aceea experimentată de Ilie de la muntele Carmelului spre teofania Horebului - de la dorința inițială de perfecțiune, la rădăcina căreia se cuibărește mereu o doză de narcisism și de eroism, spre hotărârea de a persevera
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cerurilor» (Mt 18,3). Trecerea de la condiția de om drept la cea de copil a fost preconizată de un profet-filosof precum Nietzsche. În opera sa principală vorbește de o transformare necesară ce, în ciuda tuturor contradicțiilor și a limitelor, rămâne o profeție a vremurilor pe care le trăim. Filosoful german își imaginează trecerea conștiinței de la idolii superstiției și de la minciunile unei morale ipocrite spre dionisiac și spre condiția de supraom, în trei etape. Prima este aceea a cămilei, a cărei forță tinde
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
aceștia sunt otrăvitori. Aceștia-s disprețuitori ai vieții, muribunzi, intoxicați, sunt cei de care-i sătul pământul: să piară, deci!». În realitatea noastră contemporană în care putem fi mărturisitori ai evangheliei, trecerea de la o radicalitate de ochii lumii la o profeție trăită, poate fi nu doar un semn al convertirii la viața consacrată, ci și o șansă de înseninare. Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât părinții noștri, însă încercăm să stăm la locul nostru, precum străjerii unui răsărit
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trebuie să fim însuflețiți de o luciditate și o onestitate intelectuală ce se nutresc zilnic prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu și prin confruntarea deschisă cu frații. Viitorul vieții consacrate, nu atât din perspectiva supraviețuirii, ci din punctul de vedere al profeției, are nevoie de frați și surori care să-și trăiască cu pasiune responsabilitatea personală în ordine și structuri de viață consacrată din ce în ce mai maleabile și din ce în ce mai greu de anticipat. Orice individ devine persoană prin intermediul relației. Nu se pune problema să devenim
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
consacrate experimentată de secole, iar acum este asimilată și considerată ca fiind modul cel mai firesc de a se simți Biserică și de a se percepe consacrați. Fratele Charles reprezintă pentru istoria Bisericii un punct de ne-întoarcere, a cărui profeție a aterizat în deșertul Sahara precum un «bob de grâu» (In 12,24). Acea sămânță a putrezit îndelung până ce a adus rod în acei ucenici și ucenice pe care nu i-a avut în timpul vieții și i-au fost dați
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
roadele estive ale acelei primăveri care s-a născut cu cincizeci de ani în urmă și, prin papa Francisc, cu toții putem să fim mai fericiți, deoarece în Biserică ne simțim ca acasă, așa cum voia Ioan al XXIII-lea, a cărei profeție de viață și de magisteriu nu numai că nu s-a stins, ci, după zorile Conciliului, pare să devină o nouă zi a felului de a fi bărbați și femei, de a fi ucenici ai Domnului Cristos.
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
nici două, i se tolăni pe genunchi. Și se porni sălbatecă să pupe și să sufoce la Sinistrat. - Strungarul meu!... Nu e strungarul meu?! Nu e el, micul meu prelucrător prin așchiere? Așchiază-mă și aici... "Mi-am realizat toate profețiile politice", își făcu ea palmele pâlnie și-i răcni dureros în ureche. "Greve, sânge, nebunie. Foame. Plânsul mondial..." "Sculați, ai muncii proletari!" (Și deodată, întîiași oară în acea seară, deveni fierbinte, cuminte, docilă, prietenoasă, lipicioasă. Ca și cum i-ar fi stors
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevărată optică regresivă. Căci în regret trecutul păstrează o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate. Când știi neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebează în jurul acestei conștiințe încearcă să-l salveze pe toate laturile. Profeția este actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului. Neputând fi în prezent, transformăm trecutul și viitorul în prezențe, încît nulitatea actuală a timpului ne ușurează accesul infinității lui. A fi bolnav înseamnă a trăi într-un prezent conștient, într-un prezent
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viață prin aparențe de distrugător; un fals nihilism. Căci nu tuni și fulgeri decât dintr-o poziție absolută într-o valoare. Iov iubește viața cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aceștia înțeleg mai bine decât ceilalți că în viața aceasta lucrurile ar putea sta și altcum. Nu admit o revoltă relativă în fața nedreptăților, ci numai o revoltă eternă, fiindcă eternă este mizeria în umanitate. Fuga de pe cruce Nu-mi plac profeții, precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodată de credințele și misiunea lor. Valoarea profeților o măsor după capacitatea lor de îndoială, după frecvența momentelor cu adevărat chinuitoare, de-o luciditate dureroasă. Căci la marii profeți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu simte nevoia să fie judecător al trecutului se desolidarizează de o întreagă lume ce l-a precedat, chiar dacă instinctul îl integrează prin legături invizibile; nu mai puțin este lipsit de existență în viitor acel ce nu se angajează în profeție, ca într-o actualitate. De la Hegel, am învățat cu toții un adevăr devenit platitudine în gândire, că sensul mai adânc al vieții istorice este realizarea conștiinței, că progresul în istorie este un progres în conștiință. Interiorizarea spiritului, în drumul lui de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
trăi în pace. Neservind același sens în lume, dar luptând cu o intensitate și cu un dramatism egal pentru ideea (în fond pentru destinul) lor, conflictul se agravează cu cât acea "idee" este mai matură în substanța acelui popor. De la profeții evrei până la Dostoievski (ultimul mare vizionar mesianic), știm că fiecare neam ce-și deschide cale în istorie luptă pentru o idee a lui și pentru o formulă de salvare, pe care o crede universală și definitivă. Credința lui Dostoievski că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deși istoria le este aspirația cea mai pasionată. Dacă totuși vor reuși să se împlinească vreodată, atunci nu ne putem gândi decât la un moment final de istorie. Numai soluția apocaliptică este o ieșire pentru ei. Neam esențialmente profetic, în profeție se va putea salva. Își va proiecta încontinuu, la cine știe ce capăt de soartă, paradisul terestru, pe care-l va ajunge pe ruinele lui proprii. N-a existat până acum popor mai avid de pământ și de viață ca el. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
monumental? Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu, care în loc să se atașeze de un viitor al României a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n- a avut gânditori mesianici; căci toți vizionarii ei n-au depășit o profeție locală și mărginirea unei clipe istorice. Profetismul național românesc, care n-a întrecut limitele și problemele etnicului, a fost un profetism pe evenimente, iar nu pe dimensiuni intemporale. Eminescu a fost un profet național à rebours. Bălcescu însuși, care a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]