1,628 matches
-
muncitorii rămân paturile cele mai sarace ale țărilor respective - realizat cu susținere financiară și logistică din partea statelor socialiste, dar care propune soluții stilistice novatoare, implică realmente țăranii și muncitorii în procesul de creație și în dezbaterile din jurul spectacolelor, susține acțiunile progresiste ale revoluției, dar nu se ferește de critică și atitudine dizidenta față de erorile regimului politic.</spân></spân></p> BIBLIOGRAFIE:</spân></spân></p> Martin, Randy (1994). </spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang
Experiențe ale teatrului muncitoresc-țărănesc în socialismul de stat. Colectivele de teatru socialist din Cuba și Nicaragua () [Corola-website/Science/296126_a_297455]
-
adversarul, prin coexistență, prin subsumarea contradicțiilor naționale conflictelor între cele două blocuri presupus unitare: U.R.S.S. și Statele Unite, o astfel de politică nu poate încuraja altceva decât un cinema menit să se integreze în sistem, cel mult să fie aripa „progresistă” a cinematografului sistemului; până la urmă un cinema condamnat să aștepte rezolvarea pașnică a conflictului global în favoarea socialismului, pentru a se schimba atunci fundamental. Încercările cele mai îndrăznețe ale acelora care au căutat să cucerească fortăreața cinemaului oficial, s-au încheiat
Spre un al Treilea Cinema (Spre un cinema al periferiei). Partea I () [Corola-website/Science/296169_a_297498]
-
local. Critic, teoretician de film și profesor important, cu grad mare de recunoaștere, apreciat ca atare de regizori ai Noului Val, care a reușit să se impună atât în mediul conservator și estetizant din zona Dilema Veche, cât și în stânga progresistă. Pe scurt, o persoană cu grad ridicat de autoritate în domeniul criticii de film și în sfera intelectuală locală. Din poziția aceasta, Gorzo și-a creat obiceiul să tragă la răspundere, din când în când, diverse persoane, critici de film
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
de interes social, pot fi surse foarte bune de inspirație și aduc „valoare adăugată” poveștii, în special în contextul filmului european de festival. Acest argument nu neagă absolut deloc probabilitatea importanței factorului economic. Mai mult, la niște persoane cu discurs progresist și vocație polemică, precum Gorzo și Lazăr, este de mirare că ignoră importanța situației de subalternitate și exploatare, care e cronică în producția de film și reclame românească - cu actorii locali plătiți mult mai prost decât cei străini, cu contracte
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
noastre, deși e esențială racordarea intereselor noastre la el. Ca activiste nerome, putem fi solidare documentându-ne mai mult despre luptele și acțiunile feminismului rom, si susținându-i public eforturile. În contextele autohtone de stânga, cu toate bunele, radicalele, revoluționarele, progresistele intenții care le caracterizează, sunt reproduse prea des structurile ierarhice și autoritare care creeaza breșe pentru manifestarea rasismului și a sexismului internalizate. S-a întâmplat de mai multe ori, de exemplu, ca intelectuali din aceste medii, să critice scurt și
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
precum Argentina și Brazilia, unde există mii de suporteri. În alte țari ale lumii a treia, ideile troțkiste sunt mai difuze și în general limitate la lumea intelectualilor, dar pot fi găsite forme diluate de troțkism în ideologiile unor mișcări progresiste din Africa de Sud. Nici un partid comunist de guvernământ (sau vreo revoluție comunistă reușită) nu a recunoscut în mod deschis legăturile cu ideile troțkiste, deși influența lor în câteva mișcări sociale importante este foarte evidentă.
Troțkism () [Corola-website/Science/298421_a_299750]
-
examenului judiciar din anul 1905, în cele din urmă, se decide la o carieră ca jurnalist și scriitor liber-profesionist. Din același an a început să lucreze cu teatrul nou creat-Vinohrady și între anii 1910-1914 a lucrat ca redactor al ziarului progresist al Partidului Independent. Din cercul de prieteni ai săi făceau parte H. Jelínek, R. Medek, F. Skácelik și K. Kamper. În anul 1911 a candidat fără success la Partidul Independent la alegerile pentru Consiliul Regal. La scurt timp după alegeri
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
credință a confreriei și pe care Gustave Kobbé îl numește " motivul Fraternității în Artă", mergând crescendo până la un "forte "expunând motivul Idealului artistic, care în cele din urmă se suprapune temei maeștrilor cântăreți. Această temă este alegoria luptei dintre spiritele progresiste și cele conservatoare. După care se înalță o frumoasă frază plină de putere emoțională, a cărei idee este ceea ce îl determină pe Walther să participe la concursul de canto: dragostea pentru Eva; acesta este motivul "Ardorii nerăbdătoare" (dixit tot Kobbé
Maeștrii cântăreți din Nürnberg () [Corola-website/Science/308501_a_309830]
-
a fost o revistă literară, înființată de Alexandru Macedonski. A apărut la București, cu mari intermitențe, între 1880 și 1919. Inițial a teoretizat, prin Macedonski, poezia socială, urmând tradițiile progresiste ale pașoptiștilor. Ulterior a militat în chip confuz și nediferențiat pentru simbolism, instrumentalism, sau neoromantism, precum și pentru parnasianism, adoptând astfel o atitudine eclectică. Printre colaboratorii mai de seamă, permanenți sau incidentali, ai revistei, se numărau și Vasile Alecsandri, Traian Demetrescu
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
departe de Bordeaux. Familia lui era deosebit de înstărită : bunicul său, Ramon Eyquem, făcuse avere ca negustor de heringi și cumpărase moșia în 1477. Tatăl său, Pierre Eyquem, a fost pentru un timp soldat romano-catolic în Italia, dobândind acolo o concepție progresistă despre educație; de asemenea ajunsese primar în Bordeaux. Mama sa, Antoinette de Louppes, era fiica unui spaniol de origine evreiască convertit la protestantism și a unei mame romano-catolice. Deși a trăit mare parte din viața sa în apropierea fiului său
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
din cadrul Concord Academy, dar refuzul său de a administra pedepse corporale elevilor i-a cauzat în scurt timp demiterea. Thoreau, împreună cu fratele său John, a deschis o școală de gramatică în Concord în 1838. Au introdus acolo metode de predare progresiste, cum ar fi excursiile în Natură și vizita la magazine și mici întreprinderi locale. Școala s-a închis după ce John s-a îmbolnăvit mortal de tetanos în 1841. Tot după terminarea facultății Thoreau s-a împrietenit cu Ralph Waldo Emerson
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
obținut din partea autorităților naționaliste promisiunea că Lorca va fi pus în libertate „"si no existía denuncia en su contra"”, dacă nu va exista nici un denunț împotriva sa. Acest denunț a venit din partea unor moșieri care priveau cu ochi răi ideile progresiste ale tatălui lui Lorca. Ordinul de execuție a fost dat de guvernatorul civil al Granadei, José Valdés Guzmán, și în zorii zilei de 18 august 1936 Federico García Lorca a fost asasinat între Víznar și Alfacar și cadavrul său încă
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
au recapitulat în prima jumătate a secolului al XX-lea că sub semnul Iluminismului omenirii nu i-a reușit să intre într-o stare „cu adevărat umană”. "„Din toate timpurile, Iluminismul a urmărit în cel mai larg sens al gândirii progresiste ca să elibereze oamenii de frică și să îi utilizeze ca stăpâni. Programul Iluminismului a fost dezvrăjirea lumii. Ea urma să elimine miturile și să doboare imaginația prin cunoaștere.”" Autorii au pus întrebarea, cum de credința în raționalitate sub forma unei
Dialectica Iluminismului () [Corola-website/Science/308197_a_309526]
-
în sociologie, într-o perioadă în care teoria idealist-eclectică a factorilor predomina în literatura sociologică românească, și a recunoscut, în opoziție cu concepțiile conservatoare, faptul că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Zeletin a afirmat rolul permanent progresist al burgheziei, a justificat procesul de spoliere a maselor țărănești ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susținând capacitatea de perfecționare a capitalismului și posibilitatea transformării pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927). În studiile sale de filosofie, Zeletin a
Ștefan Zeletin () [Corola-website/Science/308220_a_309549]
-
participat la expoziția din anul 1900 din Iași. Cum în acest an el era în serviciul militar, el a abordat tematica militară într-un număr de desene și picturi cu care a avut un succes deosebit. În acea perioadă, spiritele progresiste ale societății priveau cu ură și circumspecție acest instrument al claselor stăpânitoare cu care, prin represalii își asigurau dominația asupra maselor. Așa a fost în anul 1888 și mai apoi în 1907. Similar scriitorilor inspirați de ideologia socialistă ca: Traian
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
vedere istoric, ea pune accentul, uneori în mod dogmatic, asupra modelului progresiv al istoriei Regatului Unit, după care statul a ajuns să se desbare de superstiții, de autocrație și de confuzii pentru a crea o societate echilibrată și o cultură progresistă, în care libertatea convingerilor se combină cu libertatea de expresie. Acest model al progresului uman a ajuns să fie cunoscut ca ‘’interpretarea liberală a istoriei (Whig interpretation of history). Punctul de vedere al lui Macaulay a fost criticat de istoricii
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
care proletariatul în curs de formare reprezenta doar 3% din populația generală a țării, Constantin Stere considera că țărănimea este factorul fundamental al progresului social și spre aceasta trebuie să-și îndrepte toată atenția un revoluționar, in general oamenii politici progresiști care își propun să servească poporul. Acest crez a stat la baza ideologiei poporaniste, lansată de Constantin Stere la sfirșitul secolului al XIX-lea, acestui ideal i-a rămas credincios pînă la sfîrșitul vieții. Personalitate deosebit de complexă, cu activitate multilaterală
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
stilul baroc. Primul compozitor care folosește aceste procedee este Adrian Willaert (1490-1562), care devine "maestro di capella" la bazilica "San Marco" în 1527, reputat și ca excelent pedagog. Începând cu anul 1560, două orientări domină viața muzicală a Veneției: una progresistă, condusă de Baldasare Donato (1525-1603), alta conservatoare în jurul lui Gioseffo Zarlino (1517-1590). Compzitorii conservatori, printre care Cipriano de Rore (1515-1565) și Claudio Merulo (1533-1604), tindeau să urmeze stilul polifonic franco-flamand. Din grupul progresist făceau parte Giovanni Croce (1577-1609), Andrea (1510-1586
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
orientări domină viața muzicală a Veneției: una progresistă, condusă de Baldasare Donato (1525-1603), alta conservatoare în jurul lui Gioseffo Zarlino (1517-1590). Compzitorii conservatori, printre care Cipriano de Rore (1515-1565) și Claudio Merulo (1533-1604), tindeau să urmeze stilul polifonic franco-flamand. Din grupul progresist făceau parte Giovanni Croce (1577-1609), Andrea (1510-1586) și Giovanni Gabrieli (1555-1612). Disputa între cele două grupuri nu se limita doar la stilurile muzicale, ci și la ocuparea postului de "maestro di capella" la "San Marco": în 1603 acest post îi
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
a oferi noi contexte vechilor sunete. Persoanele care au lucrat ca DJ-i și promotori în anii '80 susțin că termenul își are originile în muzica stațiilor radio FM americane din anii '70, care au jucat rolul unei alternative mai progresiste față de formatele "Top 40", prin transmiterea melodiilor mai lungi și oferind DJ-ilor mai multa libertate în selecția muzicii. După spusele unui fost DJ și promotor, "cumva acest termen de 'alternativ' a fost redescoperit și redefinit de radiourile studențești în
Rock alternativ () [Corola-website/Science/306835_a_308164]
-
la 2 ianuarie 1861, va fi încoronat la 18 octombrie 1861 în Königsberg ca rege al Prusiei, încoronarea sa fiind un compromis, privit cu neîncredere de Parlament. Alegerile noi din 6 decembrie 1861 au fost o victorie a partidului nou progresist, care obține o majoritate în Parlament, ce duce la un conflict constituțional. Regele pretinde continuarea mai departe a structurii militare existente. Aceste conflicte care pun sub semnul întrebării suveranitatea monarhului, îl determină să-și semneze abdicarea. Actul semnat a ajuns
Wilhelm I al Germaniei () [Corola-website/Science/307860_a_309189]
-
în mulțimea numerelor complexe, criteriul lui d'Alembert de convergență a unor serii etc. D'Alembert a fost, alături de Denis Diderot, inițiator și editor al Enciclopediei ("Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers"), care conține idei progresiste, fiind unul din factorii pregătitori ai Revoluției franceze. D'Alembert s-a născut la Paris, pe data de 16 noiembrie 1717. Era fiul nelegitim al scriitoarei Claudine Guérin de Tencin și al cavalerului Louis-Camus Destouches, ofițer de artilerie. La câteva
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
cu sclavi, fiind co-fondatorul și președintele celei de-a doua societăți aboliționiste a țării. Deși există niște "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepția sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton. Hamilton este fondatorul primului partid politic din Statele Unite, Federalist Party, pe care l-a dominat până la moartea sa. Partidul a avut un rol important în unirea tuturor iubitorilor unui guvern federal
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
în conflict. În acea perioadă nici unul din statele coaliției arabe nu recunoscuse existența statului Israel, dar au acceptat de facto situația creată prin superioritatea Israelului din punct de vedere militar. În plus, statele arabe erau dezbinate de conflictul dintre forțele "progresiste" pro-sovietice și cele "conservatoare", care promovau interesele pro-occidentale. Israelul se simțea de mai mult timp periclitat de influența Uniunii Sovietice. Siria sprijinea cu ajutorul Moscovei mișcările de gherilă de pe teritoriul său, care se orientau mai ales împotriva dominației israeliene asupra zonelor
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
promovat o exacerbare a conflictului cu Israelul. Aceste forțe elaboraseră planurile unei operațiuni militare de ocupare a Deșertului Negev, pentru a asigura legătura teritorială cu Iordania. Aceste planuri au fost respinse de Nasser,care se considera un reprezentant al forțelor "progresiste" din lumea islamică și se arăta critic față de "forțele reacționare" din Iordania, Arabia Saudită și Iran. Prin blocarea strâmtorii Tiran, Nasser a câștigat o imensă popularitate în lumea arabă. Devenit protagonistul propagandei anti-israeliene, Nasser a reușit să atragă Iordania în coaliția
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]