1,482 matches
-
fapte ale oamenilor muncii, dovedesc dragostea și devotamentul lor față de cauza construirii socialismului, patriotismul lor fierbinte. Sentimentul de mândrie națională a fiecărui om al muncii din patria noastră se îmbină cu dragostea pentru marea noastră eliberatoare, Uniunea Sovietică, cu internaționalismul proletar. Izvorând din recunoștința adâncă pentru eliberarea patriei noastre de sub jugul imperialist și pentru ajutorul continuu multilateral ce ni-l acordă, dragostea și atașamentul ce le nutrește poporul nostru muncitor față de U.R.S.S. constituie consecința firească a atitudinii profund internaționaliste a
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
i arid al silogismelor ? i sofismelor argumentelor lui Marx: legile cererii ? i ofertei, ale valorii surplusului care �i apar? ine muncitorului, ale lacomului capital exploatator ? i ale jafului pe care �l s? v�r? e?te acesta �n fiecare zi�, ale viitoarei revolu? îi proletare ? i, la cap? tul drumului, ale salv? rîi: o societate f? r? clase. A mers p�n? la a accepta o �munc? de misionar�, �s? merg printre oameni, s? m? �ntorc la Boto? ani �n vacan? a de văr? , s? fac agită? ie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a iluziilor (at�ț de st�nga, c�ț ? i de dreapta), �? i scap? �n cea mai mare parte printre degete. S?ar p? rea c? cea mai pietruit? cale de la un na? ionalism �napoi la alt na? ionalism trece prin �internă? ionalismul proletar� al marxi? tilor. Politică tradi? ional? a lui Iorga favoriza unitatea na? ional? , neatacat? de partidele politice lacome care f? ceau că politica Rom�niei s? degenereze �ntr? un �Suprafanar� al dezbin? rîi. El consideră lupta de clas? steril? ? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
fi avut doar o importan?? minor? �n domeniul politicii interne a Rom�niei, că s? nu mai vorbim de cea extern? (geografie, economie ? i context internă? ional). Cine avea o solu? ie constructiv?? O reac? ie comunist?? Stalin transformase �internă? ionalismul proletar� �ntr? o cale cu sens unic implic�nd totodat? dezmembrarea Rom�niei? Sau o democra? ie occidental? ? i onestitatea ? i devotamentul lui Maniu? Ofereau vreo solu? ie �socialismul arhanghelic� ? i �Noul na? ionalism� al Legiunii (care aveau la baz? insolubila
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
al treilea. Politologii feminiști au teoretizat atât feminismul socialist, cât și pe cel marxist (M. Miroiu, 2004), marcând deosebirile dintre cele două doctrine: În timp ce prima are ca scop anularea inegalității sociale, a doua se fundamentează politic prin conceptul de revoluție proletară, având ca scop reconfigurarea relațiilor de putere În sfera proprietății. Însă problema care se pune este dacă feminismul de stat socialist este o formă a doctrinelor feministe, socialiste sau marxiste, aplicate prin politici de stat, răspunsul dat de M. Miroiu
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
doar pentru cea muncitoare. Marx crede c] mișcarea acesteia este în interesul „unei largi majorit]ți” (MEW 4: 472; CW 6: 495), dar interesele clasei muncitoare sunt interesele unei anumte clase, nu ale omenirii în general. Marx crede c] mișcarea proletar] va conduce la dispariția societ]ții bazate pe clase, realizându-se astfel emanciparea universal]. Dar primul pas este emanciparea acestei clase de iluzia ideologic] a societ]ții bazate pe clase. Această înseamn] c] ea trebuie s] își urm]reasc] interesele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
doar pentru proletariat. Echivalarea intereselor proletariatului cu interesele universale sau cu un bine imparțial (acesta este cazul trat]rii lor că moral]) este pentru Marx un model de falsificare ideologic] - și chiar un act de tr]dare a mișc]rii proletare (MEW 19: 25, SW 325). xi. Are morală vreun viitor? Într-un fragment din Anti-Dühring, Engels contrasteaz] morală ideologic] a societ]ții divizate în clase cu „o moral] uman] a viitorului” (MEW 20, p. 88; AD, p. 132). Acest fragment
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noi, la fel ca si adev]rurile științifice care țin de o revoluție științific] viitoare. Nici una dintre remarcile lui Engels nu ii ajut] pe cei care doresc s] foloseasc] standardele morale pentru a critica orânduirea capitalist] sau pentru aghida mișcarea proletar]. xii. Concluzie Antimoralismul lui Marx nu este o idee ușor de acceptat. Nu este inc] limpede cum am putea s] ne gândim cu seriozitate la noi și la relațiile noastre cu ceilalți în termeni care s] nu aib] deloc leg
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
drăgălașii mastodonți, chipeșii strigoi cu baroase și picamere, ancorați, în veșnicie, cu bare de mulți țoli, gîndite în citadela revoluționară Nicolina. Pe frontonul Casei Tineretului (pardon, și studenților), ridicată pe locul unde cîndva trona burghezo-moșierescul Jockey-Club, demolat cu îndreptățită mîndrie proletară, ne încîntă și acum basoreliefurile-heirup ale cuceririlor revoluționare (în muncă, știință și artă). Simboluri surori cu cele de pe Casa sindicatelor (sindicatele, cureaua de transmisie, vă mai amintiți Cursul Scurt?). De sub cornișa Casei Pătrate (fostul sediu al PCR Iași), ne excită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de secol totalitar, Radu Bogdan care, dacă ar fi avut bun simț, ar fi lăsat altcuiva delicata inițiativă. Să revin la ședința cu pricina. Actul inchizițional stalinist dura, știți bine asta, ore întregi, învăluit în norii de pucioasă ai țigărilor proletare, dar noi acum să ne oprim, oripilați-amuzați, doar la două secvențe din lunga dezbatere de la Uniune. După ce tînărul pictor, aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nivelul maselor intra în practica celui mai odios partid inventat vreodată. Costumarea specială a fost practicată cu și mai histrionică regie de urmașul lui Ghiță Dej, un Ceaușescu mai complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în vedere duplicitatea proletar om de lume, preferată de personajul de joasă extracție. Urmașul lor, în linie directă, actualul prezident de republică, constrîns de cu totul alte conjuncturi, recurge la aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul celorlalți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu totul alte conjuncturi, recurge la aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul celorlalți doi. Nerenunțînd (cum s-ar putea!) la vizitele de lucru pe magistralele socialismului, acesta trebuie să împace cumva ținuta mediului proletar în care se implică și ștaiful globtroterului pe la cancelariile lumii. Oricum, se poate face o socoteală simplă: prezidenții de republică, trei pînă acum, s-au mișcat duplicitar, una din fețele lui Ianus, severă și proletar-emblematică spre mase, cealaltă, șmecher-destinsă, spre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
muncitoare de opinci și-i încălțam cu cizme de cauciuc negru-smoală. Le dădeam cușmele jos și-i făceam fercheși, le ghiceam chelia sau moțul și-i puneam să zîmbească viitorului luminos. Și încă: dacă statuia cuiva din vechime, scăpată demolărilor proletare, părea prea tristă în fotografie, trebuia s-o fac să surîdă, îi netezeam comisura buzelor, îi lungeam ochii, ce mai, o făceam fericită. (Rușinea nu m-a părăsit niciodată, rememorînd ingrata îndeletnicire.) De părăsit anecdoticul și de văzut marea fotografie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Îmi place, masochist, gimnastica asta androgină. I-o fi pupat oare vreodată Ceașcă, neprincipial, mîna Savantei? Ce emblemă luminoasă ne-a mai încîntat ochii în războiul (rece) de cincizeci de ani! Două mîini una albă, cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată gras de finanțele oculte ale Kominternului). A cui să fi fost grafica aceea mobilizatoare? A genialului disponibil Picasso? A, nu, el fericise frontul internațional kominternist cu altceva, cu dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce s-a petrecut. Și dacă tot am vorbit de locuri stigmatizate, să observăm că și acesta, aflat în miezul orașului istoric, stă sub destin. După ce, în aceiași ani de comunizare masivă, curtea Teatrului s-a aliniat, și ea, modei (proletare) de a înlătura feroneria (burgheză) a gardului ce delimita această incintă elitară de vulgul străzii. Locul luîndu-l o mizerabilă improvizație artizanală, iată că și aceasta e intrată într-un ireversibil proces de disoluție, porțiuni mari din ea fiind furate. Iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era doar chestiune de macara. Era mult mai mult. Și anume, voința morală de a rupe radical cu dezonorantul trecut. În care dicta "cetatea revoluționară a Nicolinei", unde, de altfel, s-au și confecționat grosierele răngi-proptele care să veșnicească înțepenirea proletară a mastodonților pe creștetul celei mai vechi școli românești. Calcul greșit! Lumea civilizată, cu excepțiile de rigoare (ce rigoare!) asiatice sau caraibiene, s-a debarasat brusc și spectaculos de tragismul unei orînduiri contrare firii omului și continuă să facă ordine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiu doar cu Dumnezeu și cu Regele. Pe gura acestui republican facies te-aștepți oricînd să iasă distihul: "Țărani și muncitori noi sîntem/ Partidul mare muncitor", din nu mai știu care imn (că multe au fost în jumătatea de secol proletar; nu unul și bun, ca la britanici, franțuji sau americani), versuri la care "și-au adus aportul" (ca să fiu în ton) numiții președinți. Ei bine, rar, foarte rar, cînd dau peste Surprize, surprize, marfă am slavă domnului. La una din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exclusiv pe tot mai deasa pătură de parveniți cu dosar muncitoresc-țărănesc. Hărăzită de noua istorie să pună țara la cale, dar să și dea strălucire zaiafeturilor de partid. Cocul à la Găinușă, costumul à la cioclu, trebuiau să impună ștaiful proletar, recurgîndu-se însă, mde, tot la ținuta burgheză (Tunica leninistă era doar pentru vizitele de lucru). Unsprezece ani de viață (aparent) fără dictatură au modificat, iarăși radical, tiparul. Aceleași împerecheri insolite. Odraslele foștilor "factori de răspundere", călătorite în Occident (unele chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a farului vechi. Promenada înserării pe faleză. În ușă, la discoteca Albatros, o fată despletită cîntă la muzicuță. 3. "Faleza", cu restaurantul Farul, cu ceva din vechea Sulină, o casă frumoasă, nealterată de avîntul înnoirilor, cu două minijupițe locale, sfidînd proletara ținută obligatorie. Pe verso: Vasele mari luminate. Multe străine, păzite de militari. Femeia neagră, croșetînd în ușa vasului alb. Nuntă cu acordeon (aceeași de anul trecut?!). Dialog (instructiv, evident; adn. 2004) cu activistul u.t.c., și el cazat la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Alianței... Ar fi putut fi foarte bine Farmecul discret al burgheziei, nu? Dacă nu ar fi fost Băsescu. Proletarul Băsescu. Dar este. Și, paradoxal, asta face farmecul insolit al momentului. Ce fascinant ar fi fost ca, după jumătatea de secol proletar, să vină la putere cum se întîmplase o întreagă istorie a României moderne burghezia. Nu cea care băga spaima (doctrinară) în sărăntocii ajunși la cîrmă prin tancurile rusești, ci eficienta clasă de respirație europeană, făuritoarea de drept a statului numit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu curge și puțin sînge albastru! Dacă ar fi curs, tandemul victorios ar fi readus mai repede țara pe traseul ei tradițional, evitînd sincopele la care asistăm acum cu strîngere de inimă. Pentru că animozitățile devenite parcă programat constante dintre președintele proletar și burghezul prim-ministru nu fac decît să prilejuiască pesedismului în derută motive de speranță. În loc să-și gestioneze, înțelept și fotogenic, istorica victorie, Băsescu se complace și inestetic, și periculos în animozități cu desemnatul său, periclitînd colosalul proiect al radicalei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu desemnatul său, periclitînd colosalul proiect al radicalei schimbări. E de admirat deocamdată (cît va mai admite discreționarul disprețuitor al codului manierelor elegante) ținuta demnă (și, de la un punct, chiar tenace) a burghezului prim-ministru, sugerîndu-i mereu colericului său companion proletar soluția întrupării proiectului inițial. Dacă ghinion absolut poate fi numit ceva, atunci pacostea fără egal a interminabilelor inundații poate fi trecută în agenda acestui prim-ministru inconfundabil chiar ca ghinion.) Să sperăm cei care, evident, din ce în ce mai numeroși, ne dorim desprinderea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imediat ce redacția (era la Palatul Culturii, cu vedere spre... ștrand) se golea și cînd îmi scoteam de după birou cartoanele și tuburile de culoare, dedîndu-mă, hapsîn, dezmățului picturii. Cînd a murit Dej, am asistat la o scenă interminabilă. Toată redacția majoritar proletară s-a supus unui scenariu greu de descris: un mic televizor alb-negru ne ținea pe toți sechestrați, ca și cum lipsa de la transmisia mitingului de doliu ar fi adus imediat și trimiterea la Canal. Ce m-a frisonat cel mai teribil a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avîndu-le personaje pe... rege și regină. Deci asta era! Drăguțul băiețică de la ușa mea, nu altul probabil decît expozantul de aici, are ce are cu antipaticul cuplu. Și culmea: silueta-i finuță din ușă n-avea nimic din grosiera obtuzitate proletară a regimului care-și făcuse marotă din ponegrirea tradiționalei regalități românești. Și-atunci? Ce relații ar exista între această surprinzător de promițătoare pictură și puseurile pamfletare antimonarhice transcrise cam nătîng pe etichete? Nici una. Da, dacă în următoarea sa expoziție de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1935 îi apare primul volum, Pași spre lumină, ulterior devine membru al grupării poetice Adonis, care îi editează câteva plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de călătoriile pe mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]