1,482 matches
-
sune cu atât mai dulce. Era, de asemenea, plăcut să știi că erau de față celebrități din lumea teatrului - dramaturgul Arthur Pinero, de exemplu, impresarul american John Augustin Daly și Geneviève Ward, care urma să primească rolul principal În producția promisă, dar amânată a lui Hare la Doamna Vibert. Cea mai mare mulțumire i-o provoca prezența lui William, care traversase Atlanticul, ca de obicei, În ultima clipă, În primul rând pentru a-și vedea sora bolnavă, dar și pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrise de mână de la Paris drei Gregory, În Hampstead, pentru a le primi Înapoi spre corectură - și, inevitabil, ireversibil, Îmbunătățire - și pentru a le retrimite la redactilografiere era nevoie de timp. Se văzu nevoit să amâne de câteva ori expedierea promisului act Întâi către familia Compton. Începea cu eroul, Guy Domville, tutore al fiului unei tinere și atrăgătoare văduve, dna Peverel (rol rocmai potrivit pentru dna Compton), pregătindu-se să plece a doua zi la mănăstirea benedictină de la Douai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
DONEC ERIS FELIX... Ovidius, Tristia, I, 9, 5 - 6. Până vei fi fericit număra-vei amici o mulțime, Cum se vor întuneca vremile - singur rămîi! {EminescuOpIV 383} DE PE OCHI RIDICI... De pe ochi ridici închisă Languroasa, lungă geană, Rai de fericiri promise Și de tainică dojană. Și-ți pui degetul pe gură, Sfătuiești și ameninți Și îmi dai învățătură Să ne facem mai cuminți. Atunci brațul meu cuprinde Mlădiosul tău grumaz: "Mîni vom fi cum vei pretinde, Dar cum sunt mă lasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și se bucura ca de dinții de lapte ai unui prunc. „Astea sunt vertebrele Soarelui“, se mândri când așezară traversele și își imagină încântat cum pomii, benzinăria, garajul și ce mai dereticase cu mâna lui se vedeau ca un loc promis, din goana vagoanelor. După șapte-opt luni, într-o dimineață, o locomotivă trase primul tighel pe pânza de cețuri a câmpului. Omar o auzi din mansardă, iar Isabelle, care se ducea înspre școală, le făcu semne prietenești pasagerilor. Doar Godun spuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
resturile din tomberon în groapă și la sfârșit și tomberonul): Pe măsură ce aruncam gunoiul în groapă... BRUNO și GRUBI: Groapa a-nceput... (Toți într-un glas.) Să cânte! VIZITATORUL (Pasant.): Foarte bine, foarte bine! (Personajele se uită în groapă așteptând efectul promis, cu excepția celor doi care se mângâie și se gudură.) MAJORDOMUL: De ce nu cântă? BRUNO (Revoltat.): Are draci! Tot timpul ne joacă feste. GRUBI (Enervat.): Ia dă o fisă! BRUNO: N-am! GRUBI (Către MAJORDOM.): Aveți o fisă? MAJORDOMUL (Căutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
munți de smerenie? Este Dumnezeu nemilos, crud și vindicativ? Sau numai drept, dar de o manieră și Într-o măsură ce depășesc puterea de Înțelegere a muritorilor? Ar fi, Încalte, o consolare. Dar dacă darul inițial al divinității - paradisul cu promisa viață veșnică, dar și cu enigmaticul pom al cunoașterii - a reprezentat o fatală eroare a Creatorului, de care El a devenit conștient Îndată după comiterea sa? Ce avea de ascuns de ochiul indiscret și de mintea iscoditoare a omului El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era decât o gogoriță menită să ne facă docili în așteptare, jinduind o fericire despre care ni se tot vorbea, dar de văzut o vedeam mereu la alții, când am început să primesc din plin șuturi mobilizatoare în numele acestei fericiri promise, am început să înțeleg că alegerile mele fuseseră aiurea. Că m-am lăsat dat pe păcăleala unor vorbe în care cei care mi le vindeau nu numai că nu credeau, dar le și batjocoreau cu tot ceea ce făceau, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
stare să sugereze. Poate doar o tobă, dar nu știam să cânt la ea, ar mai fi cuprins atât zbucium sufletesc. Era bucuria plecării, poate, dar era și surda spaimă de necunoscut, de ceea ce vor găsi acolo, departe, în țara promisă, în pământul făgăduit și atât de greu de atins. Și greu de imaginat, în discuțiile noastre, când făceam fel și fel de planuri despre ce vor face Ghidale și ai lui acolo, în țara de peste Mare. A plecat și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oamenii, refuzând să pronunțe cuvântul, și-au dat seama că întrebarea era absolut prostească, de vreme ce găina, orice găină de orice rasă, nu va reuși niciodată, oricât s-ar strădui, să facă altceva decât ouă. Părea deci că înaltele destine politice promise ministrului de interne fuseseră retezate din născare, că soarta lui, după ce aproape atinsese soarele, avea să fie aceea de a se îneca în mod nefericit în helespont, dar o altă idee, bruscă precum fulgerul care luminează noaptea, îl făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frază genială. Mă dedau rău desfrîului. Îmi neglijez obligațiile. Nu mă duc la servici. Mint că am fost la policlinică. Nu gătesc. Mint că n-am găsit ulei. Nu mă spăl. Mint că n-am avut apă caldă. La terre promise, paradisul oamenilor dezocupați. Să trăiești ca un turist. Să te epuizezi contemplînd. Să te saturi privind expoziția de artă culinară de la Ambasador și să scrii o frumoasă epopee despre fazanul de aur și cei șapte samurai prefăcuți În pommes frites
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și de lanțuri pe nisipul neted. El se coace Încă, se rumenește, respiră aburul tainic Împresurat de limfe materne, moi, opace, văluri de fecioare promise, În curînd va țîșni afară În lumină ca un gheizer, ca o coloană sonoră făcînd aerul să se gudure, trezind culorile amorțite ale obiectelor. În această noapte În care șoapta mea Îi desenează talpa piciorului, În această noapte În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipe, odată cu recunoașterea propriului trup, reapare durerea asemenea unei amintiri exilate care se Întoarce acasă. Cred că secunda aceea unică de totală desprindere, premergătoare trezirii conștiente, e o reminiscență a stării primordiale ca prima Întîlnire a noului născut cu lumina promisă, cea mai pură și nealterată senzație, singura care ne amintește de paradisul pierdut În care fuseserăm programați exclusiv pentru bucurie. Bucuria este ținta tuturor strădaniilor omenești. Disprețuitul trup, fratele porc, cum i se mai spune, ca și respectabilul spirit rîmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
bătrînii și tinerii. Ne iubeam și ne uram pînă la paroxism. Tinerii ne pizmuiau pentru Înțelepciunea și stoicismul nostru, noi le rîvneam plăcerile. Intram unii În alții cu schimbul, ne răscoleam, măruntaiele cu disperare să smulgem ceva din ființa aceea promisă care ni se refuza. Viețile noastre sînt ca niște cruci țintind infinitul În toate cele patru direcții cardinale, nu se Întîlnesc decît o singură dată În punctul de conjuncție... Știi, Marceline, acesta este evenimentul! — Da, știu, petrecerea adevărată. — „Jadis, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi spui că În acest carnaval nu ne deosebim prin nimic, măcar să păstrăm regula jocului, dar tu cînd Îți omori gîndacii În bucătărie nu simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca o iluzie, În sfîrșit un loc unde se poate intra, unde se poate merge mai departe și insul acela Înnebunit, ținîndu-se de burtă, acoperindu-și cu palmele răscoala materiei care nu ține cont de nimic, acolo În colț ținta promisă un jgheab alb ciobit murdar Înconjurat de picioare, de papornițe, de ochi și urechi amestecate de-a valma ca Într-o cameră de gazare și deasupra tronînd impasibilă profesoara citind pe closet poeme de Ungaretti; zile zgîlțîiate de un cutremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încă la carnavalul de unde sfârșitul lumii Îi smulsese fără menajamente. Un terorist Învățăcel, care nu apucase să-și detoneze brâul de dinamită, Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
e cine știe ce de capul lui. Totuși, îi spune lui Rainer că o să încaseze o scatoalcă zdravănă dacă nu‑și dă mai mult silința atunci când joacă șah cu tata. Rainer spune că n‑are nici un sens să câștigi și primește palma promisă. Trăsăturile Annei au în ele o anumită blândețe pe care n‑o avuseseră azi‑dimineață. De unde i se trage oare? Șterge până și vasele. Mama încearcă să‑și uite eșecul ca mamă, refugiindu‑se în rolul de martiră și‑l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intrase În folclorul conacului, auzeam propoziția și de câteva ori pe zi. Îi cereai lui Cătă o carte fiindcă era rândul tău s-o citești, Îți răspundea: Mai lasă-m-o lună! Îl rugai pe Leac să-ți aducă textul promis, Îți răspundea cu aceeași frază. Ba chiar și atunci când Îi cereai cuiva să-ți aducă o bere din frigider, te pomeneai repezit cu un Știi ceva, ia mai lasă-m-o lună! Bine, recunosc, tovarășii mei aveau umor, Însă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
lumea cealaltă. Comod, direct din fotoliu, în ultima noapte dinaintea examenului, un student poate trimite de pe iPhone un „acatist pentru reușita la examene și alte momente importante din viață". În funcție de solicitare, credinciosului student, pe loc i se calculează, contravaloarea serviciilor promise : 1 euro pentru un acatist citit o zi în biserică, 1,84 euro pentru două zile sau 2,80 euro pentru trei zile cât ține un examen. Apoi poate să se culce liniștit pe o ureche, fiindcă Domnul veghează... Pentru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Apoi (sunt foarte fericită) apoi m-a străpuns Îndoiala obișnuită, cu totul că nu voiam să mă las influențată de Împrejurări și de timp (de faptul că nu mi-ai scris). Știi bine că sunt și eu Împotriva corespondențelor punctuale, promise, transpirante și plictisitoare, dar Îndoiala asta nenorocită. Văd că prea mult ne asemănăm din acest punct de vedere. Neliniștea asta de care vorbești și tu nu mă lasă În pace. Faptul că nu știam unde ești, doar asta mă enerva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiindcă, trăind pe buza catastrofei, permanent, pe un pământ mișcător, înghițit adeseori de ape, încât nici sămânța nu are unde să fie pusă ca să încolțească și nici pruncii morți nu pot fi îngropați cum se cuvine, dar visând la lutul promis, lipovenii sunt resemnați și, mai mult, își iubesc locurile în care s-au născut ei și înaintașii lor - este accentuată prin prezența a numeroase pasaje de un lirism pronunțat: noaptea înfige sulițe negre în pleoape, / luna curge cu clinchet în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca și cum eram complici într-o conspirație. Era a treia bucată pe care o primisem. Nu folosea niciodată ciocolată obișnuită pentru prăjituri; numai Dairy Milk adevărată. Ajunsesem la momentul în care simțeam că nu mai pot aștepta prea mult până la înotul promis, dar ea mi-a spus că trebuia mai întâi să las să mi se așeze mâncarea. Sperând că mă va face să-mi uit nerăbdarea, tata m-a dus la mare; era reflux și o suprafață mare de nisip nămolos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
adică Dalmatia, Maesia și Pannonia... — Galba a trimis în Pannonia legiuni care îi sunt credincioase, îl întrerupse Vitellius, neliniștit. — Trebuia să le oprească la Roma, unde are destui dușmani. Galba face greșeli. Nu le-a plătit legiunilor din Italia sumele promise, ucide prea mulți suspecți de trădare, dintre care mulți sunt nevinovați... I-a decimat pe marinarii din Misenum care voiau să intre în legiuni pentru că așa le promisese Nero. Și asta nu-i tot... Avariția lui Galba a înfuriat populația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reacționa legiunile noastre aici, în Germania Inferior, când Galba își va reînnoi consulatul în ziua respectivă. Ar trebui să jure credință împăratului lor, dar nu știu dacă o vor face. Soldații sunt nemulțumiți că nu au primit de la Galba răsplata promisă pentru că au înăbușit revolta lui Vindix, în Gallia. Se aplecă spre Vitellius, privindu-l drept în ochi. — Ascultă-mă, Aulus Vitellius. Fortuna își deschide brațele... N-o lăsa să-ți scape. Vei fi imperator. Cu un gest larg, se înfășură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]