7,270 matches
-
un spectacol cu decupaj cinematografic, amplificînd latura de om de film - de cuvînt și imagine - a lui McDonagh. Viteza cu care se animă planul doi și trei, cu care narează, mai departe, sau comentează cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și Cosmin Florea
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de scriitorul Katurian, fie o faptă cît se poate de reală. Fantasmele se amestecă. Ca și culpabilitățile. Inocența se pierde prea curînd. Felul în care își susține fiecare protagonist partitura devine însemnat prin calitatea rostirii și a interpretării. La fiecare personaj, regizorul caută o cheie, un semn. Cine mai are timp de tragedii, de scriitori, de povești? Viața însăși e un fel de spectacol comercial, scurt, de consum. Acestea
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
gândire producătoare paradoxală, proiectând viitorul și reproiectând trecutul într-un flux continuu. Craterul de pe suprafața Lunii care a înfierbântat imaginația astronomilor e o metaforă suficient de enigmatică și de cuprinzătoare pentru a reuni toate aceste proiecții și fantasme ale unui protagonist ce simte "că-i țâșnește sufletul prin creștetul capului". Volumul e plin de emanații și câmpuri energetice, uși secrete spre alte dimensiuni, corpuri meteorice, "cristice" (ghilimelele îi aparțin autorului) și un șirag de sistem-informație-revoluție. Oceanul originar, cu infinite resurse, și
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
se află parcă într-un turbion, copilăria personajului se topește în cea a tatălui său și a fiicelor sale, totul este învăluit într-o mare afecțiune. Elementul central al cărții este moartea tatălui într-un accident de mașină petrecut atunci când protagonistul (eram tentat să scriu naratorul pentru că tot ceea ce se întâmplă în carte este legat de trăirile și gândurile cele mai intime ale acestui personaj, dar povestirea fiind făcută la persoana a II-a, există o voce narativă formală - mai degrabă
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
cu sine. Obsesia principală, laitmotivul amintirilor, este, cum spuneam, moartea tatălui. Autorul reține fiecare detaliu al neașteptatei tragedii, înmormântarea este descrisă în cele mai mici detalii, nimic nu este omis, de la gesturile și cuvintele celor prezenți până la gândurile proprii ale protagonistului în momentele respective. Maturul de azi retrăiește gândurile copilului de 14 ani, aflat în urma sicriului tatălui său și le transpune în vocea narativă a bunicului: "Vezi chipul tatălui tău și diferite scene pe care le-ai trăit lângă el, îl
Alfabetul Eu-lui profund by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7707_a_9032]
-
Piatra". Constantin și Elena sunt numele celor doi pontifi, împărat și împărăteasă, puși în rândul sfinților pentru a fi acordat drept de rezidență religiei creștine încetând astfel persecuțiile și teribilele exacțiuni la care erau supuși. Sunt și numele celor doi protagoniști ai filmului, un Constantin și o Elena pe care regizorul acestui documentar-testimonial le conferă demnitatea acelei sfințenii care vine din dragoste. Pe scurt, este vorba despre bunicii lui Andrei Dăscălescu, și chiar dacă asumă discreția operatorului, prezența sa este mai mult
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
nu încerce vreodată să afle identitatea binefăcătorului lui enigmatic. Deși Joe este îngrozit de propunere, Pip acceptă fără să stea prea mult pe gînduri. În sfîrșit, cel de-al patrulea "stadiu" se suprapune, la limită, cu această reacție neașteptată a protagonistului. Întrebat, temător, de Biddy (o tînără din sat, îndrăgostită de el în secret) dacă are de gînd, cu adevărat, să plece la Londra, Pip răspunde brutal că va face negreșit pasul în cauză și nimic și nimeni nu-l vor
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
ne putem întreba? În toate, lumea, realitatea, viața ni se dezvăluie prin intermediul unui filtru emoțional, al unei conștiințe subiective mai precis, care aparține personajului Pip. Lucrurile au sens, dar au sensurile atribuite lor de către experiența psihologică, sentimentală și intelectuală a protagonistului. Momentul vizualizării bisericii răsturnate rămîne edificator. Dickens ne atenționează acolo că vom vedea universul prin ochii acestui copil/adolescent/tînăr, iar dacă viziunea lui asupra realității va fi alterată, așa vom privi și noi - nemediat - peisajul. În casa domnișoarei Havisham
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
nemărturisit în minte, care i-a dat deja toate explicațiile posibile: domnișoara Havisham este "binefăcătorul" misterios și doar ea - conștientă de iubirea lui disperată pentru Estella - poate să-l transforme într-un gentleman, "furnizînd" astfel semnificație concretă idealismului lui funciar. Protagonistul a devenit, pe nesimțite, orfanul freudian din Der Dichter und Phantasieren/ Creația artistică și reveria diurnă, care își inventează familii, succese sociale și economice sau amoruri senzaționale numai pentru a elimina frustrările copilăriei nefericite. Sentimentele sale ajung, prin urmare, "grila
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
narațiunii. Cele două titluri din volumul recent apărut au în comun cadrul - Parisul primelor decenii ale secolului trecut, orașul în care scriitorul autoexilat după ascensiunea lui Hitler avea să se stingă prematur - și mai ales originea personajelor, europeni din Est; protagoniștii sunt suflete chinuite aflate în căutarea mîntuirii, un fel de Olandezi zburători, nu altfel decît Tarabas, eroul romanului eponim, tradus la Univers. Nuvela este mai izbutită decît Spovedania unui ucigaș, de ale cărei imperfecțiuni Roth era cel puțin în parte
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
orătănii erau, de mulți ani, într-adevăr singura ei societate". În alt fel înspăimîntătoare fusese bunica lui Tarabas, care îi chinuise ani de zile cu duritatea ei inumană pe cei din jur. În Legenda sfântului bețiv, iubita de odinioară a protagonistului "îmbătrînise - era palidă, puhavă, o femeie îmbătrînită, cu respirația grea, surprinsă în timpul unei somn matinal". Multe femei sunt frivole, ispititoare, aducătoare de nenorocire. În Iov, nimfomana Miriam sfîrșește nebună (un ecou al suferințelor soției lui Roth, bolnavă de schizofrenie). În
Un scriitor de neimitat by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7720_a_9045]
-
Adidas a anunțat lansarea unui tricou dedicat "copilului teribil al tenisului", românul Ilie Năstase. Sub titlul 'Every Icon Has a Story', Adidas Originals prezintă în sezonul primăvară/vară 2011 unul dintre cele mai cele mai îndrăznețe tricouri Adidas, avându-l protagonist pe faimosul Ilie Năstse. Ilie Năstase nu s-a consacrat doar datorită stilului foarte agresiv și neașteptat de joc, ci și spiritului său noncomformist și al glumelor pe care le făcea. Un astfel de moment, care îl prezintă pe Năstase
Tricou cu Ilie Năstase de la Adidas () [Corola-journal/Journalistic/77278_a_78603]
-
Anca Murgoci Sorina Matei și-a amintit de un episod al cărui protagonist a fost primarul Buzăului, Constantin Boșcodeală. La patru ani distanță, realizatoarea TV și-a amintit că, odată cu prilejul alegerilor europarlamentare, a fost la Buzău și a fost surprinsă de apariția lui Constantin Boșcodeală. Iată ce a scris Sorina Matei pe
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81734_a_83059]
-
Anca Murgoci Sorina Matei și-a amintit de un episod al cărui protagonist a fost primarul Buzăului, Constantin Boșcodeală. La patru ani distanță, realizatoarea TV și-a amintit că, odată cu prilejul alegerilor europarlamentare, a fost la Buzău și a fost surprinsă de apariția lui Constantin Boșcodeală. Iată ce a scris Sorina Matei pe
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81733_a_83058]
-
tip de observație, de emoție. Că în culisele gîndirii îți este îngăduit să întîlnești revelații și obsesii, tristeți și mîngîieri, gesturi, personaje, detalii, comentariile punctuale ale unor scriitori sau oameni de teatru care se învîrtesc și în caruselul orizonturilor proprii. Protagonist devine, așadar, cel ce analizează și contemplă, cel ce trăiește ce se petrece pe scenele lumii. De aceea, ideea lui Mihai Măniuțiu de a amplasa spectatorii chiar pe scenă, cu fața la sală, mi s-a părut una dintre cheile majore ale
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
ipostaze ale mărturisirilor unor creatori. Trei forme de letopiseț. Trei legături tandre de prietenie. Mi se pare că prologul pentru ceea ce este "Odihna" se găsește printre fărîmele eseului "Uitarea": "Pe vremuri, a fi în vacanță însemna, ca și în cazul protagonistului piesei lui Mihail Sebastian, dorința de uitare - odihna era uitare. Uitare temporară. Întrerupere deliberată." Acum, "odihna ESTE uitare și...uitare de sine! Să te odihnești de tine însuți". Să te desprinzi de prezent, să îl pui în paranteză, să uiți
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
Sînt axele inițerii către rațional și irațional, către "celălalt" și către tine, către exterior și interior. Acolo este diurnul și nocturnul. Acolo este viața însăși. Cu imaginile ei, ale teatrului, cu obsesii, cu chinul și sublimul ce îl alcătuiesc pe protagonist. Deși registrul pe care merge, mai departe, regizorul Măniuțiu este același - teatru-dans - amprenta teatrului este mai acută acum. Este un ton mai grav, mai solemn și poate mai puțin ludic-melancolic ca în "Uitarea". Referirea la teatru este una dominantă. Decisivă
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
adaugă mireselor. Pe care, la un moment dat, ca o iluzie, le putem zări dincolo de porțile visului care se deschid în spatele scenei. De fapt, amintirile de acolo se strecoară și se apropie, într-un șir și comic, și trist, de protagonist. Sursa misterului se află în ce este dincolo, în eul profund, deteriorat de angoase fel de fel. Amintirile chinuie? Nu cînd este vorba despre Brook. Sau despre Kantor. Sau despre Cehov. Dar măștile? Masca de teatru, măștile pe care ni
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
pentru o altă generație și că asemeni Șeherezadei reîncepe cu fiecare poveste o nouă viață. Wall-E al lui Andrew Stanton, regizor al lui Finding Nemo (În căutarea lui Nemo, 2003), se înscrie discret și amuzant în seria lovestory-urilor, numai că protagoniștii depășesc orice convenție de gender, chiar și nivelul unui al treilea sex beauvoirian - de la Simone de Beauvoir citire -, ei sunt... roboți. Wall-E se ocupă cu degajarea mormanelor de gunoi care acoperă suprafața de extensie metropolitană a Terrei, abandonată cu sute
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
despre România, trezind, cine știe, nostalgii tiermondiste și reflecții despre capitalismul sălbatic. Nu există nici un proiect ideologic în acest film, de felul celor conținute în reportajul fără frontiere. Scena este luminată tandru de dragostea fără urmă de venalitate a tînărului protagonist, dragoste pe care mizeria nu reușește să o distrugă, iar atingerea sînului Marilenei provoacă un scurtcircuit în micul bar. Din această ironie amestecată cu tandrețe provine farmecul filmului, chiar dacă lumea cartierului așa cum ne-o înfățișează regizorul pare condamnată să-și
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
albe, în disperare de cauză, cu ce-i vine la îndemână. Reflexele de poet și supratema cărții se anihilează reciproc. Situație cu atât mai stânjenitoare cu cât Inima de diamant se dorea un volum atent elaborat, demonstrativ, cu o teză. Protagonistul, "burdușit de lumină", are o carne fosforescentă; și este tânăr, mereu tânăr, întrucât trăiește într-o lume de diamant, de poveste, unde bătrânețea și decrepitudinea nu există, iar viața, răsfrântă, e mult mai curată. Acest joc secund, mai pur, datorat
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
romanului în mediul intelectual clujean s-a amplificat și datorită acestei conexiuni. Ion Cristian e un revoltat intransigent, nemulțumit de lume așa cum e, un meliorist cu ezitări, decepții și melancolii, un orgolios intratabil, om al principiilor morale severe, ca toți protagoniștii prozei lui Augustin Buzura. Se simte încorsetat, amenințat și asediat din toate părțile și reacționează ca un ins asediat: pentru a rezista, se organizează ca o redută. E prins într-o țesătură complicată de relații și de determinații. De aceea
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
schimbă fiindcă țara se schimbă. Elveția iese din stadiul bucolic al paradisului cîmpenesc și intră în zodia modernizării. Cele două figuri emblematice ale Elveției de odinioară - căprarul și sacristanul (țîrcovnicul însărcinat cu buna desfășurare a slujbei religioase) - sunt înlocuite de protagoniștii epocii moderne: tehnicianul și inginerul de drumuri. Elveția pastorală și creștină își schimbă identitatea. șoselele acoperă pășunile, pădurile se micșorează spre a face loc stațiunilor alpine, turismul prinde ființă și liniile de teleferic brăzdează văile. Călătorii și sihaștrii sunt înlocuiți
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
Și destule alte locuri ale cărții sînt cultivate cu estetica urîtului... Avem a face, prin urmare, cu intruziunea unei demonii. Sub unghi moral, ea se traduce prin apariția ispitelor care, precum în unele picturi vechi, se alătură imaginii ascetice a protagonistului spre a o dramatiza: "mă uit la sora mea printre gard, cum/ face dragoste pe bani cu puștii din cartier, bătătorind un/ pămînt fraged. vino și tu, îmi zice. dar eu, astăzi, sînt de/ rînd la citit, la canon. pe
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
o halucinație?) și de agenți manipulatori care le modifică, subtil, conturul. Realitatea nu mai este scanată de un narator impersonal, neimplicat; ea devine un produs al subiectului care a trăit-o și o narează. și din această perspectivă, Moise rămâne protagonistul cărții. Totul se învârte în jurul lui. E simptomatic că, ori de câte ori conflictul îl include sau eroul negativ e lăsat să vorbească, să se desfășoare, romanul câștigă în intensitate și ce citește aproape cu febrilitate. Cred că primul capitol, Ninge la Ierusalim
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]