1,450 matches
-
din religia pretins reformată" (expresia este semnificativă), în afara libertății de conștiință, libertatea cultului, dar însoțită de importante restricții, de vreme ce aceasta nu este autorizată decît în două orașe prin bailliage și în locuințele seniorilor cu funcții înalte în justiție. De altfel, protestanților le este garantat accesul la toate funcțiile și sînt instituite în șase parlamente camere mixte numite "mi-parties". Totuși, faptul că Henric al IV-lea a socotit necesar să le acorde foștilor săi coreligionari dreptul de a ține adunări și de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
are calitățile unui mare suveran curaj fizic, spirit autoritar și bonomie, simțul demnității regale -, poate în aceste condiții să se dedice restaurării puterii monarhice și ridicării financiare și economice a regatului. El știe să se înconjoare de servitori fideli, precum protestantul Maximilien de Béthune, pe care îl va face duce de Sully, sau de catolici care i s-au raliat încă din timpul Ligii. Reluînd opera întreruptă a lui Francisc I și a lui Henric al II-lea, el supraveghează îndeaproape
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1608, Champlain fondează, pe malurile fluviului Sfîntul Laurențiu, Québec, nucleu al noii Franțe. Totuși opera de redresare rămîne incompletă și mai există amenințări atît în interiorul regatului cît și la frontierele sale. Membrii înaltei nobilimi nu sînt supuși decît în aparență. Protestanții rămîn în defensivă și înțeleg să scoată un profit din avantajele militare pe care li le acordă edictul din Nantes. Clerul și anumite medii catolice se îngrijorează de politica regală ostilă Habsburgilor. În afară de aceasta, cedarea regiunilor Bresse și Bugey în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
joc, în general, efective mici, dar deplasarea acestor trupe trăind pe spinarea ținutului avea consecințe dramatice pentru locuitori, fără să mai socotim și faptul că soldații contribuiau adesea la răspîndirea ciumei. DOCUMENT 2 Loialitate monarhică, patriotism și toleranță în 1610 Protestantul Philippe Duplessis-Mornay (1549-1623), guvernator al orașului Saumur din 1589, anunță, la 19 mai 1610, adunării orașului, compusă din protestanți și catolici, moartea lui Henric al IV-lea, asasinat cu cinci zile mai devreme. "Domnilor, avem de rostit aici o tristă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să mai socotim și faptul că soldații contribuiau adesea la răspîndirea ciumei. DOCUMENT 2 Loialitate monarhică, patriotism și toleranță în 1610 Protestantul Philippe Duplessis-Mornay (1549-1623), guvernator al orașului Saumur din 1589, anunță, la 19 mai 1610, adunării orașului, compusă din protestanți și catolici, moartea lui Henric al IV-lea, asasinat cu cinci zile mai devreme. "Domnilor, avem de rostit aici o tristă și detestabilă veste. Regele nostru, cel mai mare rege pe care Creștinătatea l-a avut de 500 de ani
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
față situației. Maria de Medici, scăpată de la Blois, complotează cu marii regatului și pune mîna pe arme. În aprilie 1620, la Ponts-de-Cé, în apropiere de Angers, regele împăștie trupele mamei sale și se împacă cu aceasta. Pe de altă parte, protestanții din sud-vest se revoltă și țin în șah trupele regelui. Ludovic al XIII-lea, lipsit de Luynes, mort pe neașteptate în 1621, preferă să negocieze cu ei, dovedindu-și în felul acesta slăbiciunea. În sfîrșit, în 1624, cedînd mamei sale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și a ministrului său de a-i reduce pe toți nobilii la ascultare. De asemenea, luarea marii fortărețe hughenote din La Rochelle, după un asediu de 13 luni (1627-1628), permite ruinarea partidului hughenot: edictul de la Alais (1629) îi lipsește pe protestanți de avantajele politice și militare pe care li le concedase edictul din Nantes, menținîndu-l totuși pe acesta, spre marea nemulțumire a majorității catolicilor. În sfîrșit, Richelieu, foarte neliniștit de politica ambițioasă a împăratului Ferdinand al II-lea, îi încurajează pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
divizează mai tîrziu. Lui Ludovic-Filip nu-i rămîne decît să-și impună mai bine voința sa de guvernare personală în fața partizanilor guvernării parlamentare, provenită de la majoritatea Camerei. Din octombrie 1840 pînă la sfîrșitul regimului, Guizot este principalul ministru. Acest universitar protestant, de doctrină liberală cu vederi din ce în ce mai conservatoare, guvernează în armonie cu regele. El se dedică dezvoltării instrucției primare (document 1, p. 286), dar refuză orice lărgire a censului, replicînd: "Îmbogățiți-vă prin muncă și prin economie și veți deveni electori
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al populației urbane care participă la aspirațiile și la dezbaterile timpului, romantismul găsește un ecou larg. El este inseparabil de o întoarcere la religios, care, după distrugerile revoluționare, se manifestă în afara Bisericilor și în sînul acestora. Așa stau lucrurile la protestanți cu "trezirea" și la catolici cu mișcarea mennaisiană. Félicité de Lamennais, în al său Eseu despre indiferența în materie de religie, în 1819, invită Biserica din Franța să privească înspre Roma, să rupă cu tradiția gallicană, să se elibereze de sub
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
comportamentul uman era tradiția dreptului natural elaborat] de Toma din Aquino. Aceast] tradiție pretindea c] poate indica acele principii ale vieții publice care pot fi înțelese de rațiunea uman], f]r] intervenția revelației și a influenței creștine. Acceptat] de mulți protestanți că și de catolici, aceast] doctrin] susținea c] legile divine ne cer s] action]m în moduri care sunt în beneficiul tuturor, fie c] suntem sau nu conștienți de aceasta. Doctrina susținea c] aceste legi pot fi cunoscute m]car
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în perioada următoare, care duce către revoluția de la 1821. Insist asupra faptului că această delimitare ține cont de ideile politice, nu de performanțele sau alinierile culturale la diverse curente sau influențe externe. Spre diferență de spațiul catolic și de cel protestant occidental și chiar spre diferență de cel al imperiului bizantin, spațiul românesc nu a cunoscut confruntările sau dezbaterile ideologice și teologice în jurul imaginii sacre. Preluarea de către români, parțială și selectivă, a codurilor de mentalitate de tip bizantin, se săvârșește foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
impropriu de "satelit", alegând singuri ca centru de putere Constantinopolul primului împărat creștin (subliniez argumentul), din motive strategice, sub ceea ce au considerat a fi scutul credinței ortodoxe; în acest fel, au putut rezista în fața politicii prozelitismului catolic (mai târziu, și protestant), care ar fi putut reuși în politicile de asimilare teritorială și etnică. În rest, printr-o intersecție permanentă și agilă a răspunsurilor la solicitări venite din direcții diferite, prin ceea ce a fost numit uneori și "politică duplicitară", au reușit să
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asimileze nici cultural, nici teritorial. Nu a reușit catolicismul, deși a folosit ca argument latinitatea; nu a reușit imperiul otoman, nici militar, nici la nivel de mentalitate, deși a folosit ca argument diplomatic rezistența/lupta (comună) împotriva occidentalilor catolici sau protestanți; nu a reușit nici "a treia Romă", Rusia, deși avea în comun cu Țările Române dezideratul ortodox. Imaginarul politic medieval românesc, așa cum o demonstrează iconografia, cultura scrisă aulică și cultura populară, istoriografia și literatura religioasă, documentele de cancelarie și urmele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aventură a imaginii care, de multe ori, chiar în spațiul sacru, șochează prin sfidarea tuturor canoanelor, chiar și a celor consacrate în renaștere. Accesul la profunzimea sensului religios se face tocmai prin jocul periculos și înșelător al aparențelor. Opus imaginarului protestant, Contra-Reforma amplifică retoric efectele, distorsionând rolul figurativului religios și pe cel al cultului sfinților. Arhitectura epocii, sub semnul celebrei mezzaluna barroca din Italia și din Europa centrală, exploatează la maximum jocurile de perspectivă, efectul trompe l'œil, ornamentația bogată, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În democrație socială, America nu a făcut asta. În schimb, generații succesive de americani au ales să trăiască simultan și În forma lor cea mai pură, atât Reforma Protestantă, cât și tradiția iluministă, devenind, În același timp, cei mai devotați protestanți de pe față pământului și cei mai angajați În Întreprinderi științifice, regimul proprietății private, capitalism de piață și ideologia statului-națiune. Visul american, În versiunea sa plenară, este un amalgam al acestor două forțe anterioare care au scuturat Europa din construcția ei
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nu se ofensau, nici măcar nu erau atenți, interpretând totul În manieră cea mai bună... Zilnic, se duc să se spele de trei-patru ori, petrecând o bună parte din zi cântând, dansând și bând27. Băile publice au fost disprețuite de reformatorii protestanți care se temeau că nuditatea publică aducea cu ea un comportament imoral. Îmbăiatul a devenit o activitate privată În multe părți ale Europei odată cu secolul al XVIII-lea. Urinarea și defecația au devenit activități private În această perioadă. În epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a realizat semnificația noilor acrobații mintale În examinarea rolului pe care Reforma protestantă l-a jucat În crearea de controale interne, care permiteau Înflorirea unui capitalism dezlănțuit fără ca totuși să sacrifice ordinea socială. Să ne amintim, cum a Înlocuit teologul protestant John Calvin ordinea externă, impusă de Biserică asupra fiecărui individ, cu o ordine autoimpusă, cu mult mai strictă. În fiecare moment al vieții credinciosului, fiecare acțiune trebuia să se conformeze gloriei lui Dumnezeu. Prin urmare, tot comportamentul personal trebuia, să
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1973. 3. Ibidem, p. 64. 4. Randall, John Herman, The Making of the Modern Mind, Riverside Press, Cambridge, 1940, p. 140. 5. Marty, Martin E., A Short History of Christianity, Collins World, New York, 1959, pp. 220, 223; Weber, Max, The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism, Scribner’s, New York, 1958, pp. 104-105, 108, 116-117. 6. Tawney, R.H., The Acquisitive Society, Harcourt, Brace, New York, 1920, p. 13. 7. Ibidem, p. 17. 8. Schlatter, Richard, Private Property: The History of an Idea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Ed. Mark McMenamin, Copernicus Books, New York, 1998. Vibert, Frank, Europe Simple Europe Strong: The Future of European Governance, Polity Press, Cambridge, 2001. Wallach, Lori, Sforza, Michelle, An Assessment of the World Trade Organization, Public Citizen, Washington, 1999. Weber, Max, The Protestant Ethic and the Spirit of Capitalism, Scribner, New York, 1958. Weber, Steven, Globalization and the European Political Economy, Columbia University Press, New York, 2001. Wehler, Hans-Ulrich, Deutsche Gesellschaftsgeschichte, 1100-1815, München, 1987. Weiner, Antje, „European” Citizenship Practice, Westview Press, Boulder, 1998. Wesson, Robert
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
decât comunitatea catolică și, din acest motiv, era asociată cu o rată mai ridicată a sinuciderilor. Aceasta nu înseamnă că oriunde și oricând protestantismul ar avea o asemenea influență. Analiza lui Durkheim nu poate fi infirmată dacă se demonstrează că protestanții din SUA, în momentul de față, nu prezintă o rată a sinuciderilor mai ridicată decât catolicii. Cum putem operaționaliza „nivelul de aspirații”? În multe teorii sociologice, acesta intervine ca o variabilă cauzală abstractă importantă. Direct, este extrem de dificil să se
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă pretinde că prezența pe teritoriul sfînt a unor
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de 6-15 ani. Hahusseau, 2003. Young, Klosko, 2003. Anxietatea nu este egală cu depresia. Neatenția manifestată în timpul tratamentului sau abandonul acestuia sunt adesea datorate unei informări minimaliste, prea "liniștitoare" în legătură cu efectele secundare. Pelissolo, 2005. Andrș, Lelord și LȘgeron, 1996. Teolog protestant nord-american (1892-1971). Preocupare care se evidențiază mai ales în cartea intitulată Bonheurs de psychiatres, 105 histoires de psychiatres racontșes par eux-mêmes, Paris, Labos GSK, 2005. Van Rillaer, 1992. Mers la cinema, lecții de salsa, grădinărit, călătorii, invitarea prietenilor... Fanget, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
liberul arbitru al fiecărui credincios a creat o dispoziție flagrantă în privința modalităților de care deținătorii autorității puteau dispune, pentru a-și asigura asentimentul populațiilor lor. În virtutea principiului "cum este prințul așa este și religia" (Cujus regio, ejus religio), suveranii, atît protestanții cît și catolicii, se bucurau și unii și alții de puterea de a asigura pe baza unei confesiuni obligatorii, omogenitatea spirituală a celor pe care îi guvernau. Cu toate aces-tea, prinții rămași sub girul catolicismului, depindeau prin acesta de Biserica
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în Țările de Jos, 31 în Elveția, 27 în Suedia, 20 în Belgia și în Spania, 19 în Italia, 18 în Austro-Ungaria și numai 8 în Portu-galia198. Temele edificării patriotice erau, de asemenea, după gustul zilei. În Olanda, împărțită între protestanți și catolici se insistă asupra virtuților unei "unități reale [...] pe fondul fragmentării".199 În Marea Britanie, exaltarea anglicizării se redefinește pe de o parte prin propagarea unei viziuni pastorale ce caută să ascundă duritatea industrială, iar pe de altă parte prin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
nemulțumește mai ales pe notabilii liberi de expresie franceză, fie și numai pentru faptul că aceștia rîvneau la posturile ocupate de funcționarii olandezi. Sub celălalt aspect, ideologic, notabilitățile catolice se răzvrătesc împotriva innfluenței pe care agenții de stat, aproape toți protestanți, o exercită asupra societății, în special asupra școlilor. Această suferință împărtășită de toți belgienii, chiar dacă din motive diferite, îi va face să uite antagonismul profund dintre ei și să se unească, în 1828, împotriva agresorilor. Insurecția bruxelleză va izbucni la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]