1,451 matches
-
învelișul electronic și un proton în nucleu. De accea, H este adesea numit „proton” și are un rol important în teoria protonică a acizilor. Conform teoriei Bronsted-Lowry, acizii sunt acele substanțe care cedează protoni, iar bazele sunt acceptori de protoni. Protonul H nu poate exista liber, ci doar în soluții sau în cristale ionice, datorită afinității foarte mari pentru electronii altor elemente. Uneori, termenul de „proton” este utilizat impropriu pentru a se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
teoriei Bronsted-Lowry, acizii sunt acele substanțe care cedează protoni, iar bazele sunt acceptori de protoni. Protonul H nu poate exista liber, ci doar în soluții sau în cristale ionice, datorită afinității foarte mari pentru electronii altor elemente. Uneori, termenul de „proton” este utilizat impropriu pentru a se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii moleculare. Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se consideră că soluțiile apoase cu caracter
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
afinității foarte mari pentru electronii altor elemente. Uneori, termenul de „proton” este utilizat impropriu pentru a se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii moleculare. Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se consideră că soluțiile apoase cu caracter acid conțin ionul hidroniu (HO). Totuși, unii cationi solvatați ai hidrogenului sunt mai degrabă organizați în molecule de tipul celei de HO. Alți ioni oxoniu se formează când apa formează
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
crescute în recipiente transparente plasate în deșert sau pe acoperișul caselor. Ele nu au nevoie de teren și nu intră în competiție cu producția de alimente”. La unele specii de alge, cum ar fi Chlamydomonas reinhardtii sau cyanobacteria, la întuneric, protonii și electronii sunt reduși pentru a forma H gazos cu ajutorul hidrogenazei în cloroplast. Anual se înregistrează un consum mondial de hidrogen de peste 500 miliarde metri cubi normali în diverse scopuri și în diferite domenii. În afara utilizării ca reactant, hidrogenul are
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
suma sarcinilor pozitive și negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem că este un ion monopozitiv; numărul său de oxidare este +1. În schimb, dacă atomul acceptă un electron, protonii nu mai compensează sarcina electronilor, obținându-se un ion mononegativ, A. De asemenea, atomul poate ceda un număr mai mare de electroni, rezultând ioni dipozitivi, tripozitivi, etc. În același mod, poate să accepte un număr mai mare de electroni, obținându
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
formulă simplificată și cuprinzătoare pentru fotosinteză este: sau, mai simplu Evoluția fotolitică a oxigenului are loc în membranele tilacoide ale organismelor fotosintetice, având nevoie de energia a 4 fotoni. Mulți pași sunt necesari, dar rezultatul este formarea unui gradient de protoni de-a lungul membranei tilacoide, care e folosit la sintetizarea ATP-ului prin fotofosforilație. -ul rămas după oxidarea moleculei de apă este eliberat în atmosferă. Dioxigenul molecular, , e esențial pentru respirația celulară în toate organismele aerobe. Oxigenul e folosit în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
spațiului și timpului, fizicienii caută cele mai simple genuri de interacțiuni la cele mai înalt posibile energii. Acestea, în mod normal, implică energii ale particulelor de mulți GeV și interacțiuni ale celor mai simple particule: leptoni (de exemplu: electronii și protonii) și cuarci sau fotoni și gluoni în câmpul cuantei. Din moment ce cuarcii izolați sunt indisponibili datorită paletei mici de culori, cele mai simple experimente disponibile implică interacțiunile, în primul rând, a leptonilor între ei și, în al doilea rând, a leptonilor
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
ei, savanții recurg la coliziunile dintre nucleoni, care la energii mari ar putea fi considerați ca interacțiuni între două corpuri ale cuarcilor și gluonilor din care sunt compuși. Astfel, fizicienii au tendința să folosească mașini care creează raze de electroni, protoni, și antiprotoni, care interacționând între ei sau cu cele mai simple nuclee (cum ar fi hidrogenul sau deuteriul) la cele mai mari energii posibile, generează sute de GeV sau mai mult. Fizicienii nucleari sau cosmologii pot folosi razele atomilor nucleici
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
curent continuu, sau generatorul Van de Graaff care folosește electricitatea statică. Cele mai mari și puternice acceleratoare, cum ar fi RHIC, Large Hadron Collider (LHC) și tevatronul sunt folosite în fizica particulelor. Acceleratoarele de particule produc, de asemenea, raze de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
Cele mai mari și puternice acceleratoare, cum ar fi RHIC, Large Hadron Collider (LHC) și tevatronul sunt folosite în fizica particulelor. Acceleratoarele de particule produc, de asemenea, raze de protoni, care pot produce izotopi medicali sau de cercetare bogați în protoni, în contradicție cu cele bogate în neutroni făcuți în reactoarele de fisiune. Totuși, cercetarea recentă a arătat cum se fac 99Mo, de obicei, făcuți în reactoare, prin izotopi accelerați ai hidrogenului, chiar dacă această metodă are încă nevoie de un reactor
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
inserate în centrul magnetului și sunt extrase la margine când ajung la energie maximă. Ciclotronii ajung la energia limită din cauza efectului relativist, când particulele devin, efectiv, masive, astfel încât frecvența lor ciclotronică scade cu accelerația radio frecvenței. Ciclotronii simpli pot accelera protoni doar până la o energie de aproape 15 milioane de electron volți (15 MeV, corespunzând vitezei de aproximativ 10% din viteza luminii). Dacă este accelerat în continuare, traiectoria devine o spirală până de o rază și mai mare, dar nu va
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
diametru, pentru care nu a avut timp, deoarece al Doilea Război Mondial i-a oferit șansa muncii în domeniul separarării izotopului de uraniu. După război, el a continuat munca în cercetare și medicina pentru mulți ani. Primul mare sincroton de protoni a fost cosmotronul de la Laboratorul National Brookhaven, care a accelerat protonii până la aproape 3 GeV. Bevatronul, de la Berkeley, terminat în 1954, a fost special conceput pentru a accelera protonii la o energie suficient de mare pentru a crea antiprotoni, verificând
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
Mondial i-a oferit șansa muncii în domeniul separarării izotopului de uraniu. După război, el a continuat munca în cercetare și medicina pentru mulți ani. Primul mare sincroton de protoni a fost cosmotronul de la Laboratorul National Brookhaven, care a accelerat protonii până la aproape 3 GeV. Bevatronul, de la Berkeley, terminat în 1954, a fost special conceput pentru a accelera protonii la o energie suficient de mare pentru a crea antiprotoni, verificând simetria particulă-antiparticulă a naturii, până atunci doar bănuită. AGS (Alternating Gradient
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
în cercetare și medicina pentru mulți ani. Primul mare sincroton de protoni a fost cosmotronul de la Laboratorul National Brookhaven, care a accelerat protonii până la aproape 3 GeV. Bevatronul, de la Berkeley, terminat în 1954, a fost special conceput pentru a accelera protonii la o energie suficient de mare pentru a crea antiprotoni, verificând simetria particulă-antiparticulă a naturii, până atunci doar bănuită. AGS (Alternating Gradient Synchrotron) din Brookhaven a fost primul mare sincrotron cu gradient alternant, magneți cu focalizare puternică, ce au redus
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
crea antiprotoni, verificând simetria particulă-antiparticulă a naturii, până atunci doar bănuită. AGS (Alternating Gradient Synchrotron) din Brookhaven a fost primul mare sincrotron cu gradient alternant, magneți cu focalizare puternică, ce au redus considerabil deschizătura razei, corespunzând mărimii și costului magnetului. Proton Synchroton-ul, construit la CERN, a fost primul mare accelerator de particule european, semanând în mare pare cu AGS. Acceleratorul liniar Stanford (SLAC) a devenit funcționabil în 1966, accelerând electronii până la 30 GeV pe o rază de 3km, fiind amplasat într-
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
compușii aromatici suferă mult mai ușor reacții de substituție electrofilă și substituție nucleofilă, dar nu dă reacții de genul adiție electrofilă, caracteristică compușilor cu duble legături C=C. Electronii pi liberi în cîmp magnetic absorb la valori mai mici față de protonii de tip vinilic (C=C). Moleculele monociclice ce au 4n electroni π sunt numite antiaromatice și sunt în general destabilizate din punct de vedere electronic, din această cauză ele tinzând să iasă din această stare si structură. Anulenele sunt o
Aromaticitate () [Corola-website/Science/317535_a_318864]
-
același timp slabă și are și o rază de acțiune foarte scurtă, efectul ei cel mai vizibil se datoreaza proprietății sale unice: schimbarea aromei. Fie un neutron (un quarc up și doi quarc down): cu toate ca neutronul este mai greu decât protonul (doi quarci up]] și un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat într-un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este cauzat de interacțiunea slabă. În
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
mai vizibil se datoreaza proprietății sale unice: schimbarea aromei. Fie un neutron (un quarc up și doi quarc down): cu toate ca neutronul este mai greu decât protonul (doi quarci up]] și un quarc down), acesta nu poate fi dezintegrat într-un proton fără să schimbe aroma unuia dintre quarci. Nici interacțiunea tare, nici electromagnetismul nu permit schimbarea aromei, deci acest proces este cauzat de interacțiunea slabă. În acest proces un quarc down se transformă într-un quarc up emițând un boson W
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
transformă într-un quarc up emițând un boson W, care apoi se dezintegrează într-un electron de energie înaltă și un antineutrino. Deoarece electronii de energie înaltă sunt numiți radiații beta, acest proces se numește dezintegrare beta. Transmutația neutronului în proton este esențială și stă la baza procesului de fuziune nucleară în stele, în care din atomii de hidrogen se creează deuteriu. Datorită magnitudinii interacțiunii slabe, dezintegrările sale sunt mult mai lente decât ale forței țări sau electromagnetice. De exemplu, un
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
, C, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
cosmetice. Nitrobenzenul se obține pe cale tehnică prin nitrificarea benzenului în prezența radicalului nitric, în prima fază reacționează acidul azotic cu acidul sulfuric cu eliberarea de ioni de nitrat, care va reacționa în faza a doua cu benzenul, cu eliberare de protoni. Nitrobenzenul este toxic când ajunge în contact cu pielea, mucoasele respiratorii sau digestive. Intoxicația se manifestă prin cianoză, sângele va avea o nuanță albastră. Apar simptome a unor tulburări nervoase ca amețeală, dureri de cap, vomitări. În cazul intoxicațiilor grave
Nitrobenzen () [Corola-website/Science/319079_a_320408]
-
complet starea. În cele ce urmează, se presupune implicit că acest lucru a fost făcut, iar indicele unic reprezintă de fapt un ansamblu complet de numere cuantice formula 166 care caracterizează în întregime starea staționară. Particulele elementare (cum sunt electronul și protonul) posedă un moment cinetic intrinsec (independent de mișcarea orbitală) numit spin. Mărimea sa este exprimată printr-un "număr cuantic de spin" care poate lua valori nenegative întregi sau semiîntregi: formula 167 Pentru un sistem de spin s, proiecția spinului pe o
Mecanică statistică () [Corola-website/Science/319326_a_320655]