2,509 matches
-
e milă de bătrânii servitori bețivi, devotați și nevolnici, de fetele „bune“ care nu deosebesc între „iubit“ și „iubire“, de gospodinele harnice, învățate cu greul, bisericoase, trupeșe și obtuze, de mărunta ingeniozitate a găinarilor, lacomi la prețuri mici, demoni scăpătați, provinciali și, în definitiv, perdanți, de băieții „buni“, cărora le reușește totul, întreprinzători, generoși din lipsă de imaginație, monumente de plictiseală și de succes senil, exemplari în vidul corectitudinii lor. Ne e milă de gazetarii „angajați“, care „combat bine“ pe tărâmul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nivel individual, vanitatea nu e mai puțin primejdioasă la nivel colectiv. Vanitatea de partid, combinată cu impure interese de grup, pune cu ușurință între paranteze problematica adevărată a țării și a națiunii. Vanitatea națională, la rândul ei, hrănită de un provincial excepționalism etnic, poate, de asemenea, produce monștri. Succesul stimulează, inevitabil, vanitatea, anesteziind simțul deșertăciunii. Dar și insuccesul e, pe această linie, catastrofal: e urmat, mai întotdeauna, de irezistibile valuri de frustrare, în care mania persecuției, invidia, ura de toți și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ocazia depunerii jurământului, a fost acordată suma de 10.156 florini 80, specificându-se că urmau să fie aruncate mulțimii cu acest prilej monede de toate valorile, în sumă de 400-500 florini 81. În urma acestei rezoluții imperiale, șeful Administrației militare provinciale, generalul Spleny, a adresat, la 27 august 1777, în numele împărătesei Maria Theresia, un manifest tipărit în limba română către "lăcuitorii aceștii Bucovine deștrict", "adecă tuturor Mitropoliților, Arhiepiscopi, Episcopi, Arhimandriți, Dichei, Egumeni, Protopopi, Preoți, Diaconi, Boeari, Mazili, Ruptași și la toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Aulic de Război din Viena făcea cunoscut, la 9 iulie 1779, Comandamentului General al Galiției, că propunerea făcută de nobilii din Cernăuți de a alege trei reprezentanți din rândul lor, care să participe la deliberările Administrației districtuale privitoare la afacerile provinciale, ar putea avea atât un rezultat bun, cât și unul negativ. Exista temerea formulată de generalul Enzenberg, și împărtășită de Consiliul din Viena, că acordarea pentru nobilime a unui drept de vot deliberativ în sesiunile Administrației Bucovinei ar fi creat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
adresată împărătesei Maria Theresia, coregentul arăta că această împărțire se va face doar în caz de necesitate 114. În aceste condiții de criză, generate pe de-o parte de agitațiile mazililor, iar pe de altă parte de spectrul pierderii autonomiei provinciale, are loc intrarea boierului Vasile Balș în viața politică. În acest sens, din Lemberg, la 24 septembrie 1780, feldmareșalul baron von Schröder, șeful Comandamentului Militar al Galiției, avea să-l recomande protecției contelui Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
din Bucovina, în dialogul cu puterea suverană, apelează la modalitatea petiționară, specifică iluminismului, redactând o serie de memorii politice, între anii 1780-1781, pe care le adresează Curții din Viena. În calitatea sa de deputat al Bucovinei, reprezentând interesele tuturor stărilor provinciale, Balș s-a deplasat în toamna anului 1780 în capitala Imperiului habsburgic unde, pe 13 noiembrie, în cadrul unei audiențe a înmânat personal contelui Anton Hadik, președintele Consiliului Aulic de Război, în subordinea căruia se afla districtul bucovinean la acea dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Întoarcerea tânărului boier Vasile Balș din capitala imperiului în provincia natală, cu trimiterea expresă de a fi folosit în cadrul Administrației militare a Bucovinei, în chestiunile privitoare la reorganizarea provinciei, avea loc într-o perioadă când starea de spirit a elitei provinciale era destul de încordată, date fiind agitațiile mazililor din ținutul Cernăuți. Feldmareșalul Drechsel raporta din Sadagura contelui Hadik, la Viena, că mazilii nu au renunțat la proiectul lor de a înființa un consiliu aristocratic, spre a se sustrage legilor și ordinelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
atât pentru întreținerea bisericii, cât și pentru înființarea unor școli publice pentru uzul copiilor de vârstă școlară din provincie, la care să fie atrași și cei din Moldova învecinată 6. Propunerile făcute de boierul Vasile Balș, ca reprezentant al stărilor provinciale, vor fi incluse în proiectul de reforme elaborat în 1781 de Consiliul Aulic de Război. Acesta propunea înființarea în provincie de școli publice gratuite din mijloacele fondului școlar, fapt care "nu numai că nu va întâmpina bănuieli, ci va face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au înființat, din ordinul împăratului Iosif al II-lea, începând cu 1783, treisprezece seminarii generale, în care viitorii preoți erau instruiți în spiritul ideilor iluministe ale timpului 31. În privința Bucovinei, împăratul Iosif al II-lea considera că înființarea unei episcopii provinciale ortodoxe separate, cu sediul în orașul Cernăuți, devenit capitală a provinciei, scoaterea bisericii ortodoxe de sub jurisdicția externă a mitropolitului din Iași și a patriarhului din Constantinopol, instalarea consistoriului episcopal și reglementarea clerului ortodox, constituiau temeiurile începutului tuturor ameliorărilor și reformelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a jurisdicției asupra întregului cler din Bucovina către episcopul Dosoftei etc50. Pentru a înlătura suspiciunile și a da o asigurare credincioșilor ortodocși că prin aceste măsuri nu se intenționează o schimbare a religiei lor, la scurtă vreme după inaugurarea episcopiei provinciale, Administrația militară a Bucovinei dădea publicității, în aprilie 1782, textul Patentei imperiale din octombrie 1781, prin care se proclama libertatea religioasă pentru protestanții și ortodocșii din imperiu 51. Totodată, printr-o altă publicație, conducerea militară a provinciei aducea la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a dreptul indignat de propunerea făcută, socotind-o umilitoare și nedemnă de statutul său aristocratic, spre deosebire de Mihalachi, secretarul administrației care, profitând de funcția avută, a făcut avere din arendarea mai multor moșii mănăstirești, provocând nemulțumirea mazililor. În cadrul ședințelor Administrației militare provinciale, ca mare boier, Balș s-a declarat împotriva măsurilor preconizate, de înlăturare a arendașilor evrei din Bucovina, pe motiv că aceștia plăteau mai mulți bani pe arendă decât creștinii, precum și împotriva desființării argaților, ca fiind măsuri neîntemeiate, care ar produce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
evreilor, dinspre ocupații socotite a fi dăunătoare statului și societății, precum camăta sau arendășia, spre activități meșteșugărești sau comerciale profitabile 65. Însă, în timp, rezultatele acestor măsuri vor fi destul de modeste. Această stare conflictuală, precum și dificultățile întâmpinate de Administrația militară provincială, au ajuns să fie cunoscute chiar și de Curtea din Viena, în urma rapoartelor înaintate de contele Hadik. Împăratul Iosif al II-lea, constatând faptul că în Bucovina domnea cea mai mare încurcătură, cerea Consiliului Aulic de Război să facă cunoscute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
episcopul, pe care l-a ajutat l-a întocmirea proiectului de reorganizare a bisericii bucovinene 71. Totodată, așa cum avea să noteze chiar el, mai târziu, într-unul din memoriile sale72, a fost implicat în politica iosefinistă, promovată de autoritățile militare provinciale, de preluare a unora din bunurilor mobile și imobile ale mănăstirilor bucovinene, precum și în alte îndatoriri oficiale. Împreună cu șeful administrației militare, cu colonelul Metzger și auditorul Orlandini, a reușit, după repetate insistențe, pe lângă episcopul Dosoftei Herescul, să-l determine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mărirea salariului acestuia la 1.000 de guldeni, așa după cum acest lucru fusese stabilit anterior de însuși împăratul Iosif al II-lea109. Pentru viitor, Consiliul Aulic de Război decidea că întreaga corespondență cu episcopul ortodox al Bucovinei, privitoare la chestiunile ecleziastice provinciale, urma să fie purtată în limba română, prin intermediul concepistului Balș110. Una din problemele ce frământau autoritățile austriece, dar și biserica ortodoxă bucovineană era recuperarea moaștelor, documentelor și odoarelor duse în Polonia de mitropolitul Dosoftei în 1685. În primul rând, împăratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovina, survenită în același an. Reformarea în anul 1783 a formei instituționale de administrare a țărilor ereditare austriece a fost rezultatul dorinței împăratului de a realiza o mai mare centralizare a statului și de reducere a numărului mare de funcționari provinciali, care grevau asupra veniturilor statului, după ce, cu un an înainte, numărul autorităților administrative centrale fusese redus la cinci, și anume: Staatsrat, HausHofund StaatsKanzlei, Vereinige HofKanzlei, Hofkriegsrat și Oberste Justizstelle. Ordonanța imperială din 1783 introducea o nouă formă administrativă provincială, guberniul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
funcționari provinciali, care grevau asupra veniturilor statului, după ce, cu un an înainte, numărul autorităților administrative centrale fusese redus la cinci, și anume: Staatsrat, HausHofund StaatsKanzlei, Vereinige HofKanzlei, Hofkriegsrat și Oberste Justizstelle. Ordonanța imperială din 1783 introducea o nouă formă administrativă provincială, guberniul, și reducea totodată, în mod drastic, numărul provinciilor, prin faptul că mai multe provincii mai mici au fost unite, din punct de vedere politico-administrativ, cu altele mai mari, fără a se ține cont de evoluția lor istorică anterioară 224
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Pe 6 august 1786, cu o zi înainte de a pleca din Lemberg, spre Ungaria, împăratul Iosif al II-lea a renunțat definitiv la planul de transformare a Bucovinei într-o graniță militară, luând hotărârea neașteptată de a introduce la nivel provincial administrația civilă, în locul celei militare, prin includerea sa în provincia mai mare, Galiția. Măsura luată de împărat a fost deosebit de gravă în plan constituțional-administrativ, ducând la pierderea individualității și a autonomiei provinciale deoarece, așa după cum rezultă din hotărârea sa, comunicată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
luând hotărârea neașteptată de a introduce la nivel provincial administrația civilă, în locul celei militare, prin includerea sa în provincia mai mare, Galiția. Măsura luată de împărat a fost deosebit de gravă în plan constituțional-administrativ, ducând la pierderea individualității și a autonomiei provinciale deoarece, așa după cum rezultă din hotărârea sa, comunicată în aceeași zi președintelui Consiliului Aulic de Război (Hofkriegsrat), feldmareșalul Hadik, șefului Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece (Vereinigten Böhmisch-Österreichischen Hofkanzlei), contele Kollowrat, și șefului Înaltei Curți de Justiție (Obersten Justizstelle), contele Seilern, Bucovina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sub aspect național, de poloni și ucraineni, iar sub cel religios, de biserica catolică și greco-catolică, a creat posibilitatea ruperii statu-quo-ului național, sub aspect demografic, cu implicații dramatice în devenirea istorică viitoare a acestei provincii. Hotărârea de desființare a autonomiei provinciale a provocat opoziția elitei românești din Bucovina, redobândirea autonomiei devenind principala cerință a programului național, până la obținerea sa, în anul 1849. În urma desființării Administrației militare, în Bucovina a fost introdusă ca formă de administrație politică sau civilă, Administrația ținutală sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și camerale Guberniului Galiției și Curții de Apel din Lemberg. În fruntea forului administrativ bucovinean se afla un căpitan ținutal, ce era subordonat direct guvernatorului sau Statthalter-ului Galiției. Reședința Administrației ținutale a Bucovinei era stabilită în orașul Cernăuți, fosta capitală provincială de până atunci 230. Prin hotărârea împăratului din 6 august 1786, Bucovina era scoasă din atribuțiile Consiliului Aulic de Război din Viena și trecută în cele ale Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece și a Curții Supreme de Justiție, care coordonau, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
judecătorii districtuale civile în orașele Cernăuți, Siret și Suceava, care să ia locul auditoriatelor militare, precum și a unui tribunal pentru pricinile criminale în orașul de reședință a provinciei, toate urmând să intre în funcție începând cu 1 februarie 1787. Tribunalul provincial și Curtea de Apel (Landrecht und Appelationgericht) din Lemberg erau desemnate a avea același rol și pentru Bucovina, fiind instanță de judecată a nobililor bucovineni, a celor trei orașe: Cernăuți, Siret și Suceava și a mănăstirilor 237. Totodată, a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
audiență la împăratul Iosif al II-lea spre a-și reglementa situația personală. Cu acest prilej el s-a arătat nemulțumit de propunerea ce i s-a făcut de Înalta Curte de Justiție, de a fi numit consilier la Tribunalul provincial din Galiția, cu asigurarea îndepărtată că în doi ani ar urma să fie avansat consilier la Curtea de Apel din Lemberg. Invocând sacrificarea a două treimi din averea sa, cu ocazia rămânerii sale în Bucovina și a intrării în serviciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
persoană 241. Ca urmare, pe 27 noiembrie 1786, contele Kollowrat făcea cunoscut șefului Consiliului Aulic de Război că împăratul a poruncit mutarea concepistului Vasile Balș de la această instituție, la Cancelaria Aulică Reunită Boemiano-Austriacă, deoarece Bucovina a fost unită cu administrația provincială a Galiției, ce se afla în subordinea acesteia. La începutul lunii decembrie, lui Balș îi era adus la cunoștință decretul imperial de mutare în serviciul cancelariei politice a curții, cu păstrarea aceluiași salar de 1.000 de florini 242. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
epocă în care, la nivel central european, elaborarea unor vocabulare juridice era un proces început ceva mai înainte. Măsurile organizatorice cerute de încorporarea Bucovinei în Galiția au impus autorităților vieneze înființarea unor posturi, ce necesitau cunoașterea limbii române, pe lângă Tribunalul provincial din Lemberg. Dat fiind faptul că nobilimii poloneze i-au fost recunoscute toate privilegiile feudale anterioare intrării în Imperiul habsburgic, prin tratatul din 1772, care consfințea anexarea de Austria a Galiției, din același an a fost înființată o instanță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care consfințea anexarea de Austria a Galiției, din același an a fost înființată o instanță de judecată pentru nobili, în Lemberg, cu titlul de "Forum Nobilium". În timpul domniei lui Iosif al II-lea, această instituție s-a transformat în Tribunal provincial și Curte de Apel (Appelationsgericht und Landrecht)251. Potrivit patentei din 1784, sub jurisdicția acestei instanțe se aflau stările nobiliare ale Galiției, orașele libere, nobilimea străină, mănăstirile și capitlurile, proprietarii funciari nenobili, precum și toți supușii Porții otomane aflați în Galiția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]