37,224 matches
-
Buna Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Manual de morală practică, notând că de fiecare dată autorul rămâne în esență poet, unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea Eliade, cu Nuntă în cer, Octav Șuluțiu, cu Ambigen și
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
mai mare entuziasm ca despre Povestirile lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de crescendo: “Sezon mort este astfel o capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara din vis. Lor “nu le lipsește... decât o bună traducere în limbile de mare circulație”. Criticul îl prețuia pe bună dreptate pe scriitorul
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
lui V. Voiculescu, în paginile cărora se bucură să remarce că “delirul cromatic se împerechează cu explozia de viață”. Superlativele se succed într-un fel de crescendo: “Sezon mort este astfel o capodoperă a prozei românești narative și chiar a prozei narative universale”. De asemeni, Pescarul Amin, Lostrița, Ciorbă de bolovan, Căprioara din vis. Lor “nu le lipsește... decât o bună traducere în limbile de mare circulație”. Criticul îl prețuia pe bună dreptate pe scriitorul care “a dat povestirii românești o
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
fixăm, istoric vorbind, prioritatea sau concomitența în epocă a unor importante idei ale criticului. Dar și așa, ediția lui George Muntean este utilă, readucând în circulație mai complet pe Vladimir Streinu, în calitatea lui de comentator deopotrivă de avizat al prozei românești.
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
în pofida adversităților ivite. Încă la 26 decembrie 1928, lua măsuri preventive ca să nu risipească nimic din experiențele precoce acumulate: „Închin acest caiet sufletului meu de acum și mai cu seamă celuilalt, al copilăriei. Aci îmi voi scrie toate bucățile în proză și versuri pe cari le-am scris până acum și pe cele viitoare“. Sunt copiate, catalogate și salvate de la uitare versuri de pe când autoarea avea doar 8-10 ani (Patria, Iubirea), evident neîndemânatice, școlărești, dar de o spontaneitate promițătoare. Imediat li
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
lui Ion Barbu. La rubrica „Însemnări“ din „Adevărul literar și artistic“ (7 august 1932), maestrul întâmpină favorabil noua mlădiță: „Ne-am plâns de multe ori că tânăra generație nu mai citește versuri - și când s-apucă să scrie poezii face proză fără să știe, ca Burghezul gentilom al lui Molière. Iată că în paginile unei reviste de curând apărute întâlnim poeme semnate Maria Banuș, care ne opresc atenția și ne fac să nădăjduim că simțul versului n-a dispărut încă definitiv
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
carieră a cărții franceze traduse în România. Cu o politețe folosită în câștig, dezavuează atitudinea franceză, neglijentă față de literaturile străine, “profesată cu orgoliul regalității sale literare europene”. După ce ridică probleme legate de dificultatea traducerilor, mărturisește convingerea că transpunerea versurilor în proză e sterilizantă. De aceea își asumă riscul păstrării formei versificate. Influențată, probabil, de masca alegorică de coloratură etnică, și nu de mesajul european care privește, la urma urmei, nu numai umanitatea acelui timp, doamna Mingot-Tauran ține să ne informeze că
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
reîncepe seria din Iași. Încetul cu încetul îmi voi aminti de ultima vizită la dumneavoastră, de hamsiile cu care am uns tot apartamentul, de vinul băut (în lipsa lui Dinescu!), de așteptarea zadarnică a lui Dan Cristea, de constatarea dumneavoastră că proza lui Eminescu e greu de citit, de fotografiile arătate într-un tîrziu, de doamna Sonia Larionovna, de Marius Robescu care la două-trei cuvinte zice „mă”, de ploaia aceea torențială, de mieunăturile auzite de la parter, prin ușa lăsată deschisă, cu un
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
obiective” care ne-au otrăvit tuturor existența, ținând de neîncurajatoarea conjunctură a acelor vremi - textele continuă să putrezească undeva prin beciurile Cărții Românești -, talentatul vasluian Daniel Dragomirescu și-a preschimbat răbdător neșansa inițială și izolarea relativă în atuurile puternice ale prozei lui de acum, puternică, sigură pe sine, având ceva de spus și spunând-o răspicat, precis, aproape chirurgical. Ai încadra-o nenuanțat în cel mai categoric realism, dacă termenul acesta incert, mult prea mânuit, n-ar ascunde din start o
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
cel mai devotat și mai prezent din viața noastră literară actuală. Observațiile lui țintesc și de astă dată ineditul, acele opere sau fragmente interzise în timpul regimului comunist. Așa se întâmplă cu Sonata Kreutzer, o sarcastică satiră antirusească din volumul de Proză a ediției critice Hașdeu, îngrijit de Stancu Ilin și I. Oprișan. La fel, într-o și mai mare măsură, e cazul edițiilor Mircea Eliade, aduse la lumină, ca într-o necontenită avalanșă de neobositul Mircea Handoca (Viața nouă - foarte bine
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
mai ușor să faci literatură de tip confesiv, să poți construi chiar, un roman al eu-lui auctorial și să fie și reușit, dar este infinit mai greu să creezi o lume total diferită de propria biografie, Florina Ilis scrie o proză a cărei performanță stă în abilitatea autoarei de a construi un roman în interiorul unui monolog de factură joyceană. În Coborîrea de pe cruce personajele trăiesc împătimite de artă sau de credința în divinitate, ceea ce le îngreunează inserția în real, făcînd din
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
în public mai larg, Emilia Prisacaru și Eugen Constantin, remarcabil prin opțiunea lui de profundă cordialitate a manifestării din partea cenaclului literar Sburătorul. La fel și Felix Lupu care, din sfiiciune, deși autor al unui volum de versuri și poeme în proză, el fiind exponent al artelor plastice, a apelat la vocea tinerei actrițe, Rodica Lazăr, de la Teatrul Bulandra, ambii originari din Onești. Tot ca dezbatere și nu ca simplă expunere, s-a derulat întâlnirea în „universul călinescian” din Galeriile Fundației, pe
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
jumătate o pastișă după Cărtărescu. Nu știm dacă intenționat, spre a fi postmodern cu voie, sau fără voie, și cu atât mai rău. Aproape din fiecare poem al lui Alexandru Potcoavă respiră Dublu CD sau Dragostea, ale lui Mircea Cărtărescu. Proza, ironia și umorul sunt copiate nonșalant. Iată: “Treceai singură pe strada mea/ și fluierau steluțele după tine/ mă grăbeam să te ajung din urmă/ dar nenorocitele alea de blocuri/ se tot îndeseau înaintea mea/ de parcă ți-ai fi aruncat în
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
astuzia culturală de mare clasă) este sporită de harul receptării. Conștiința, "urechea imensă prin care trec întîmplări, păcate, crime sau remușcări, vești bune sau "otrăvite, transformă lumea într-un simbolic Confesional. Un suflet se descarcă, un altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi ori arhivari care transformă în numele autorului, al memoriei și al bunului simț estetic faptele esențiale ale unei epoci în "esențe de întîmplări. Pus, nu o dată în linie cu alți prozatori care
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers ironic sînt frecvente în prozele lui C. Țoiu, conferindu-le un aer de familie complice în interior și diferențial în exterior.
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Dina Hrenciuc Românul a trecut de la poezie la proză De câte ori trebuie să completez un formular tipizat, mi se spune (sau aud eu ecouri) următorul lucru: Hai, scrie poezia! Dintre toate expresiile de argou, sau familiare, față de aceasta tresar. Poate că am reușit să cunosc destui poeți, ca să-mi fac
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
Interesant e că a rămas o undă, un parfum, o volbură semnificativă pentru ceea ce românul, care până nu de mult era poet, înțelege să fie azi. Adică ochi și urechi. S-ar zice că românul a trecut de la poezie la proză, ba s-a și specializat în scenarii s.f., polițiste și de aventură. El "scrie pe luminare/ pentru neuitare". Poetul e cel care traversează strada pe roșu. E cel care trebuie să umple spațiul dintre cifre fiscale cu cuvinte. Dar "Nu
Vremea proverbelor by Dina Hrenciuc () [Corola-journal/Imaginative/13773_a_15098]
-
bucățica de pantheon / roasă dimineața pe stomacul gol”; și încă: “noroiul mi-a ajuns până la gât / nu mai pot să mă agăț de stele // mușcam din poezie / ca dintr-o turtă dulce”... O viziune insolită propune poeta în volumul de proză poetică și versuri Piața cerului, subintitulat ironic “Jurnal de bucătărie”, din 1986. Spațiu prin excelență prozaic, bucătăria devine aici un loc de confluență și interferență a vocilor - ale realității imediate și ale literaturii, într-o perspectivă degajat ludică la suprafață
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
e asemuit “corecturii”, “suflecarea mâinilor” e urmată de “așteptarea și surpriza unei fraze noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile semnate de Nora Iuga mai ales din ultima perioadă - cea acoperită
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
pretinde, la modul teribilist, să comită prin aceasta un act de „sinucidere literară." Or, îți trebuie, înainte de toate, o reputație literară considerabilă pe care să o poți ulterior ... „sinucide." Scrise sub semnul nevrozei și al atmosferei deprimante a Bercenilor bucureșteni, prozele cuprinse în acest volum urmăresc întâmplări mărunte, relatate minimalist în toate detaliile lor sordide, truculente, de un „realism" adesea urmuzian. Asemenea avangardiștilor de odinioară, punctul forte al lui Jean-Lorin Sterian îl constituie nu atât producția literară în sine, cât secvențele
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
seducătoare dintre titlurile scoase pe prima pagină. Cu un asemenea bagaj de sensibilitate și de inteligență, cărțile Ioanei Pârvulescu sînt adevărate performanțe de cultură și de expresivitate. Întoarcerea în Bucureștiul interbelic este, fără îndoială, un roman cu totul special, o proză de evocare și de idei în care un oraș întreg se reflectă pe sine ca într-o oglindă parabolică, apoi se așterne la picioarele Ioanei și toarce molcom, ca un motan uriaș. Păcat, însă, că Ioana Pârvulescu, ale cărei daruri
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, pe Perpessicius, Vladimir Streinu. Între ei autorul Bietului Ioanide se distingea prin spectacolul personalității sale. Chiar dacă nu toate diagnozele se dovediseră exacte și chiar dacă nu avea antenă pentru avangardă, nefiind nici receptiv la o secțiune a prozei moderne (Joyce, Proust, Kafka), el fiind rezervat în consemnarea tragicului tot ce așternea pe hârtie însemna un regal de inteligență, de intuiție, și de ingeniozitate a exprimării. S-au gravat în memoria studenților și în general a publicului cititor splendide
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
vechi. Am amintit construcțiile solide din domeniul romanului ( Enigma Otiliei și Bietul Ioanide), radiografii ale unor mentalități, cu tipuri unitare, privite și prin prisma caricaturizării, a comicului sarcastic. Ce am înfățișat până aici a fost edificiul impresionant în critică, în proză, care a căzut apoi jertfă tăvălugului. Odată pornită acțiunea de subjugare a creației, nimic nu mai era exceptat în interiorul sistemului, toți trebuiau să se alinieze politicii de îndoctrinare. Cine îndrăznea să protesteze se trezea lovit fără cruțare, înjosit, anihilat. Unor
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
la Dragalina (1962-’63), student al Facultății de Limbi Slave din București (1963-’64) și apoi din nou pedagog la Piatra Albă (1964-’65), în fine, licențiat al Facultății de Filosofie din București (1972), el rămîne autorul celor mai grotești proze cu muncitori din istoria literaturii române. Puse cap la cap, principalele surse bio-bibliografice (Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, ediția a doua, București, Albatros, 1977; Mircea Iorgulescu - Scriitori tineri contemporani, București, Eminescu, 1978; Virgil Ierunca, - "Un nou scriitor contestatar
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
București, Compania, 2003) indică faptul că, de activitatea "prozatorului și reporterului" Monciu-Sudinski, s-au interesat deopotrivă critica literară și Securitatea, intelectualii care s-au opus regimului Ceaușescu și turnătorii care îi "fișau" pe indezirabilii acestuia. După topirea tirajului cărții de proze de debut, Monciu-Sudinski se reprofilează pe alcătuirea de "reportaje" (pe care, de fapt, le mimează într-o ficțiune biografistă ce derutează atît cenzura, cît și critica literară a vremii), grupate în două volume: Caractere (1973, Premiul UTC) și Biografii comune
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]