8,957 matches
-
dintre zi și noapte îmi părea cu totul extraordinar. Ceea ce Mircea Nedelciu chiar era. Ei bine, dacă ar fi să-mi doresc să beau împreună cu cineva cafeaua de dimineață, în clipa asta m-aș gândi la Danilo Ki�. Da, marele prozator sârbo-maghiaro-evreo-muntenegrin. L-am citit prima oară pe la sfârșitul anilor '80. Era o carte adusă prin "contrabandă" din Iugoslavia, de către prietenul Simeon Lăzăreanu, Criptă pentru Boris Davidovici. O carte-șoc, care mi-a deschis în față un întreg univers nu atât cultural
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
ca de altfel a atîtor altor scrieri din volum, mustește de obsesiile epocii. Mai întîi, o observație pe care orice cititor atent al lui Eliade a făcut-o singur: din cele trei chipuri pe care le arată publicului interbelic - eruditul, prozatorul și eseistul - cel mai viu și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
și mai convingător e cel de-al treilea. Eruditul Eliade e prolix, sufocant și plicticos. Îl urmărești cu resemnarea celui care privește un convoi de înmormîntare: savantlîcuri defilînd inerte din nevoia de a satisface exigențele rafinate ale domeniului. În schimb, prozatorul Eliade e scremut și nefiresc: o voință de a scrie frumos îi subminează efectul estetic, Eliade părînd un scrimeur care vrea să facă balet fără să aibă constituția necesară: o natură sentimentală cu predispoziții histrionice, adică tot ce este mai
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
sistem mai pot fi recunoscute. Aparatul regimul deținea monopolul revizuirilor ideologice, cu nefaste urmări estetice. Vom cunoaște și scriitori tolerați ideologico-estetic? Cât a fost cenzurat autorul Moromeților, I, după ce primise o mare încredere "politică" și literară? A fost un alt prozator de succes - care s-a destăinut în esență și detaliu privitor la relația volumelor sale cu cenzura comunistă - un romancier, singurul (după o manșetă publicitară pe un roman al său publicat în SUA), anticomunist sub comunism? La lectura acestei noi
Imposibila de-cenzurare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8467_a_9792]
-
scriitorul a făcut eforturi ca, în primele două volume, arta să depășească teza. Cronica de familie rezistă ca și cronică a monstruozităților, iar bestiarul ia proporțiile bâlciului manierist. Intenționalitatea este depășită de reușita estetică, și se poate chiar afirma că prozatorul posedă una dintre cele mai puternice imaginații caricaturale din literatura română. Deformarea tendențioasă a schemei istoriei este - așa cum vom demonstra - reglată în jurul unor momente neesențiale ale firului epic, înăbușită prin numeroasele episoade din epoca interbelicului și, atunci când formează însuși axul
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
familie o reprezintă metafora cabinetului oglinzilor. Fie că le-a trăit realmente, fie că le-a inventat retrospectiv, scriitorul a perceput violent anumite imagini sau stări, pe care le recompune apoi ca ficțiuni personale. Ele trebuie privite însă cu prudență, prozatorul măsluin-du-și uneori propria imagine și culpă. În tinerețe, vizitase un muzeu vienez și, intrat în Camera Oglinzilor, rămăsese profund surprins văzându-se reflectat într-o multitudine de ipostaze. Lățită, lungită, comprimată, fără cap sau fără picioare, imaginea sa nu era
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
care apare scrierea reprezintă un teritoriu derutant, populat și el de oglinzi deformatoare. Pornind de la acestea, prin detalii și detalii ale detaliilor, se pot reconstitui anumite fenomene subterane care premerg publicării romanului, dar și unele particularități ale personalității sinuoase a prozatorului. Geo Șerban evocă, într-un rând, presiunea psihologică exercitată asupra scriitorului de către cenzură: "Am proaspete în minte supliciile repetate la care Petru Dumitriu trebuia să se supună în cabinetul directorului editurii, unde manuscrisul ajungea să fie forfecat, filă cu filă
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
o farmacie. Un prim pas, adică, în acțiunea lor de "stricare a jucăriei". Unul dintre personaje îi sugerează că Lena, nimfomană și morfinomană, ar fi murit într-un exces de excitare a simțurilor și "ar fi îngropată sub o dușumea". Prozatorul e pasionat de investigarea dinamicii secretului și de explorarea straturilor nebănuite ale realității, iar în Adolescenții avem cele mai elocvente pasaje în care se prezintă poezia orașului tentacular. Fragmentele se pot citi și în cheie ironică, dat fiind conținutul scrierii
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
neștiute de cosmografi, pe cei care voiau să umple locurile goale din tabelele corpurilor chimice simple, sau petele albe însemnate pe hărțile cu terra incognita". În concluzie, abordarea unei asemenea tematici, raportată la contextul perioadei, e imposibilă; intenția și curajul prozatorului de a o face derutează. Un roman proiectat pentru a putea fi citit în mai multe epoci În conceperea romanului 6, scriitorul se sprijină, în principal, pe două pârghii care să confere validitate ideologică scrierii: orientează fluxul temporal după o
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
puțin transparente la autori precum Bulgakov, Joyce, Borges, Dali, dar și, în notă delicat-ironică, la un ceremonial clasic al povestirii, caracterizează aceste romane-șaradă în care nu poți fi niciodată sigur că ai înțeles exact tot ce a vrut să transmită prozatorul. Romanele lui Nichita Danilov îl pun pe cititor în ipostaza vizitatorului inocent, picat într-o galerie de artă abstractă. Admiră formele, este fascinat de combinațiile de culori, intuiește o parte dintre mesajele încifrate, dar niciodată nu este pe deplin convins
Delirul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8494_a_9819]
-
Matei Călinescu și principalele volume ce o jalonează, Ștefan Borbély insistă asupra eseurilor teoretice și a cărților ce analizează din perspective noi autori precum Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran sau Matei Caragiale, dar trece cu vederea talentul excepțional de prozator și poet al profesorului de la Bloomington. Tot ce a scris Matei Călinescu, de la studii erudite la memorialistică, poartă marca acestui talent care te face să-l citești cu participare, să comunici firesc cu autorul, care-ți vorbește parcă ție anume
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
-i instrumenteze și o rapidă campanie de promovare. Nu era momentul. Aceasta este cea mai sinceră, mai înțeleaptă și mai obiectivă afirmație pe care o putem formula în legătură cu variația cotei de receptare pe care a înregistrat-o, în timp, imaginea prozatorului Petru Cimpoeșu. Mă feresc de o nesfârșită explicație teoretică a acestei aserțiuni, explicație plictisitoare și pentru cititori, și - cu atât mai mult - pentru mine. Chiar și așa, eu vorba nu mi-o iau înapoi. Ce e de înțeles, se va
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
Ion Simuț Andrei Bodiu, poet, prozator și cri-tic bine cunoscut, decanul Facultății de Litere din Brașov, a creat un eve-ni-ment al vieții universitare românești: Colocviul Național Universitar de Literatură Română Contemporană, aflat în acest an la a patra ediție. Consemnându-l publicistic, îmi fac datoria de
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
studenților. Această dimensiune s-a materializat prin publicarea, mai ales în ultimii ani, a unui număr impresionant de cărți aparținând autorilor tineri brașoveni. S-au format, de-a lungul anilor, la Brașov: poetul și dramaturgul Dumitru Crudu, criticul literar și prozatorul Iulian Ciocan, criticul literar Nicoleta Cliveț, criticul și istoricul literar Adrian Lăcătuș, poetul și criticul literar Mihai Oprea, prozatorii Dan }ăranu și Mihail Tomulescu, prozatoarele Ștefania Mihalache, Adriana Bărbat, Ina Crudu, Cristina Podoreanu, Katalin Szilagy, Anca Andriescu, Cătălina Stoica, Mihaela
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
aparținând autorilor tineri brașoveni. S-au format, de-a lungul anilor, la Brașov: poetul și dramaturgul Dumitru Crudu, criticul literar și prozatorul Iulian Ciocan, criticul literar Nicoleta Cliveț, criticul și istoricul literar Adrian Lăcătuș, poetul și criticul literar Mihai Oprea, prozatorii Dan }ăranu și Mihail Tomulescu, prozatoarele Ștefania Mihalache, Adriana Bărbat, Ina Crudu, Cristina Podoreanu, Katalin Szilagy, Anca Andriescu, Cătălina Stoica, Mihaela Bîja, criticii literari Georgeta Moarcăs și Evelina Oprea. Considerăm astfel că Brașovul a reușit și va reuși să fie
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
secvențe de un comic halucinant, la o mănăstire cu călugări pantagruelici, desfrânați, și rutina, cu toate acestea, nezdruncinată a existenței în socialismul cazanier... Romanul total, aglutinant și sintetizator, este formula de debut - în mod cert câștigătoare - a celui mai puternic prozator pe spații ample apărut la noi după o târzie, îndelung așteptată Revoluție.
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
legile electronicii - comutabil. Se deschide doar celor care știu să-l folosească. De pildă acelora care vor trăi, nu peste multă vreme, surpriza regăsirii personalității versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul ticluit cu neverosimilă știință a amănuntului de prozatorul Ion Iovan. Fin cunoscător al perioadei, Mircea Anghelescu îl lasă, bunăoară, deoparte pe un romantic minor - complet minor - ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). Mă întreb de ce, având în vedere că biografia acestuia, asezonată de prieteni după tiparul câtorva traduceri la modă
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
autor care nu a reușit să debuteze editorial înainte de Revoluție, iar când a făcut-o, în 1993, n-a prea mai avut pe cine să impresioneze. N-a prea mai fost cine să-l citească și să-l analizeze, deși prozatorul primise Premiul Uniunii Scriitorilor pentru un prim și splendid roman: Sonata pentru acordeon. Deficitul de imagine al acestui romancier pursânge (nici mai mult, dar nici mai puțin decât atât) este cu siguranță remediabil, dar el a avut drept cauze carențele
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
Aldulescu. Gurile rele, de serviciile cărora niciodată nu ne putem lipsi, i-au și lipit scriitorului "nouăzecist" o etichetă: un autor cu vână, dar scriind numai din talent și din "redarea" numeroaselor experiențe de viață prin care a trecut. Un prozator fără cultură, fără cap teoretic, fără manieră, care boxează la nesfârșit între corzile romanelor sale, fugărindu-și dintr-un colț în altul personajele. Nu găsim la el pic de intertextualitate, deși biografism ar fi: și încă din abundență. Mi se
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
auditiv, ca în proza comportamentistă. Apar însă și infiltrări în interiorul conștiinței lor, flash-uri ce luminează deodată gânduri profunde, lacunar exprimate, sentimente încă ascunse, obsesii care îi macină pe sub aparența de băieți duri, de Ferentari. Vezi, pare că ne avertizează prozatorul, folosindu-se cu subtilitate de ubicuitățile ori alternările naratoriale; gândește-te numai, întărește el, vorbind atât cu lectorul relaxat, cât și cu personajul istovit de "ocna de viață". Ai zice, revine vocea supraconștiinței, căutând aproximări și echivalări cât mai adecvate
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
creează propria sa imagine. În cazul de față, romanul lui Márquez are ceva cu totul special, o capcană în care un regizor neinspirat poate cădea cu ușurință: romanul evoluează pe un pattern mult îndrăgit și el, sud-american, cel al telenovelei. Prozatorul se plimbă abil pe meandrele siropoase ale genului, ai sentimentul că dă satisfacție potențialului de pasiune și ușurătate care fac kitschul melodios al telenovelei și îți scapă printre degete. Ușurință de a manevra registrele și nu ușurătate, în romanul său
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
de succes, recunoscut - fără ezitări notabile - de exigentul mediu cultural francez. Ba ca autor al unei însingurări bine programate, ba ca optzecist impur și dur, ieșit din tiparele reductive ale propriei generații. Nu prea știm însă cum să procedăm cu prozatorul Vișniec. Și, aș adăuga, cu omul de radio, cu comentatorul de la RFI. Cu atât mai mult cu cât de curând Editura Cartea Românească și-a asumat meritoriu reeditarea singularului său roman, Cafeneaua Pas-Parol. Singular până acum, de vreme ce - chiar accidentală fiind
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
chipul de piatră al domnitorului Vasile Lupu, mai scurtând o pană de struț de la căciula de astrahan, mai limpezind trăsăturile bărbii, mai descrețind fruntea. Pasajul e extraordinar, dar gestul în sine vi se pare convingător? Vi se pare adecvat? Un prozator foarte bun se ascunde în spatele unui dramaturg încă și mai bun. Nu cred să mă înșel și nici să deformez, dureros, adevărul.
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
indirect, autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un roman-frescă (Mircea Zaciu), așa cum ne apar și memoriile unor nescriitori, ca V. Argetoianu, a căror publicare după 1989 a stârnit o adevărată senzație. El descrie scene și evocă evenimente, ca un prozator, narațiunea e fluentă, verbul nu o dată expresiv. Bun observator și psiholog fin, crează o tipologie variată (personajul tragic, timidul, arivistul, diplomatul rece sau cel plin de ură, femeia pasională). în portretistică, C. Argetoianu amestecă maliția cu disprețul, având înclinație spre
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
copii îngrămădiți care țipă, se zbat în brațele mamelor înnebunite, alături de bătrâni ce trag de niște hățuri de sfoară și biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite..." Nu presimțim, oare, în acest pasaj descriptiv de o mare densitate, pana unui prozator? Sigur, valoarea documentară a memoriilor lui Constantin Argetoianu, Ion Ioanid și ale Mariei Cantacuzino-Enescu este incontestabilă. Dar ele nu se pot confunda în totul cu istoria, oricât de important i-ar fi rolul. Cum sper că s-a văzut, are
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]