KorAP: Find »[drukola/base=puști & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...98 >

2,436 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231

dădea înainte că ea trebuie să fie o prezență constantă în casă, ca să-i asigure confortul psihic lui Jake, care era „traumatizat“ de absența tatălui, asta însemna că fosta soție nu putea sub nici o formă să se angajeze undeva până când puștiul nu împlinea optsprezece ani. Cu alte cuvinte, Belinda avea să stoarcă și ultimul bănuț din contul comun al Fionei și al lui David. De cele mai multe ori, Fiona nu-și dădea voie să se enerveze, decisă fiind să nu-și facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
în casă. Ca de obicei, Julia era glorios de lipsită de delicatețe. Celelalte au arborat expresia îngrijorată care se potrivea mai bine cu anunțul anterior. Unde s-a dus? a întrebat Susan, presupunând din comportamentul Fionei că, într-un final, puștiul apăruse viu și nevătămat. Se certase cu maică-sa și s-a dus acasă la un prieten, unde s-a făcut criță și-a căzut într-un somn alcoolizat pe canapeaua ălora. Exact ceea ce am presupus și eu că s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
cu un deget mare ridicat în sus. Dar Fiona nu părea convinsă. — Ultima dată când l-am văzut, ne-am certat la cuțite pentru că Jessica aproape că s-a înecat din cauza lui. Nu știu de ce, dar nu prea cred că puștiul o să-mi accepte mâna întinsă de prieten. Voi ce ziceți? Ai răbdare, a sfătuit-o Susan. Nu te băga cu forța în sufletul lui. O să mai apară vreo ocazie și atât timp cât ești pregătită psihic pentru chestia asta, ai să poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ocazie. Dar, întâi de toate, trebuie să începem să vorbim din nou unul cu celălalt. Julia a pufnit zgomotos. —Doamne, ce de muncă! Și pentru ce? Ca să porți discuții intime despre formații de rock gotic și leacuri pentru coșuri până când puștiul împlinește optișpe ani și se cară pentru un an prin lume? Nu, mulțumesc. Eu n-aș face așa ceva nici să mă pici cu ceară. Alison a început să râdă. Și-ar fi dorit să poată să exprime gândurile așa de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Pe bune, David, dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las cu Jessica... Mi se că ești demn de milă. Apoi femeia s-a întors către canapeau pe care zăcea Jake. Puștiul butona telecomanda posomorât, schimbând canalele cu viteză, de parcă creierul lui de adolescent nu era capabil să se concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-a murit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
înainte ca tu s-o dai în bară înscriindu-te pe lista celor dispăruți în misiune. —Urraaa! Nu mai pot de fericire. Vocea lui Jake mustea de sarcasm, dar, din păcate, David trecuse în bucătărie și nu mai auzise replica puștiului, iar Fiona și-a dat seama că a-l anihila verbal pe fiul ei vitreg lipsit de șarm nu putea să fie cea mai potrivită tactică cu care să-și înceapă ziua „specială“ petrecută unul în compania celuilalt. — Haide, Jake

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
farfurii uriașe cu friptură și cartofi prăjiți. Băiatul a ridicat din umeri și-a șters o picătură de ketchup care-i căzuse pe tricoul pe care scris „Rim of Scum’s Anal Vapours Tour“. —A fost OK. Asta fusese atitudinea puștiului pe parcursul ultimelor două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
două ore - jucase rolul unui companion obligat, care se târâse în urma ei, îmbrăcat într-un tricou șifonat și o pereche de jeanși sfâșiați, care se sprijineau pe șoldurile lui încă de copil. Datorită șireturilor de la adidași, care atârnau în urma încălțărilor puștiului, pe podea, Shaggy din Scooby Doo era, prin comparație, foarte elegant. Între timp, Fiona se metamorfozase într-un ghid superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe puști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
superactiv, care se dădea peste cap ca să capteze interesul partenerului față de operele expuse. Toate tablourile către care îl târâse pe puști fuseseră „în regulă“, „OK“ sau „nașpa“. Fiona se apropiase cel mai tare de un zâmbet din partea lui Jake atunci când puștiul dăduse cu ochii de dimensiunile farfuriei cu mâncare, pe care o devora acum cu poftă. Fiona se simțea teribil de obosită. Atâta falsă veselie o epuizase. Așa cum nu mai suporta nici să rânjească de zor ca o cretină. Tot ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
abține. Preț de câteva secunde, Jake a continuat să-și îndese mâncare în gură, după care s-a oprit și-a dat totul la vale cu un gât de Cola dietetică, băutura în care, dacă i s-ar fi permis, puștiul s-ar fi și îmbăiat. Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Ce vrei să spui? Fiona a tăcut câteva clipe, gândindu-se la ce-ar trebui să facă în continuare. Știa că nu ea era persoana cea mai indicată ca să-i relateze lui Jake întreaga poveste, dar, pe de altă parte, puștiul avea șaisprezece ani - era destul de mare ca să i se permită să facă sex și, cu siguranță, era destul de mare ca să i se reveleze adevărul despre familie, despre felul în care se încheiase căsnicia părinților lui. În plus, s-a gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
picătura de lichid de pe bărbie. Și ce s-a întâmplat cu mama și cu tatăl Tamarei? De ce nu mai sunt împreună? Pentru că... Fiona nu știa sigur cât de departe ar fi trebuit să meargă, dar i s-a părut că puștiul merita să primească răspunsuri cinstite la toate întrebările. —... omul s-a decis să se întoarcă la mama Tamarei. A! Jake continua să pară nelămurit cu privire la ceea ce tocmai i se spusese, dar măcar încetase să se mai uite urât la Fiona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
un din colțurile întunecate ale salonului. Din fericire, fiică-sa dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza certurilor din ultima vreme și a comportamentului agresiv și dificil al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi fost teamă că dacă se oprește n-o să mai găsească niciodată curajul să spună adevărul. Fiona s-a cutremurat îngrozită. —Jake, nu! Nu se poate! Băiatul n-a scos nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ce-avea să audă. Nu vrei măcar să te gândești? Să nu-i spui lu’ tata? Fiona s-a lăsat să cadă la loc pe pat, cu o expresie de suferință. —Jake, nu-i cinstit. Nu poți să-mi ceri așa ceva. Puștiul nu a răspuns. N-a făcut altceva decât să continue să fixeze cearceaful de pe pat, de parcă viața lui s-ar fi sfârșit. —De asta i-ai spus doctorului să mă sune pe mine? Fiona a lăsat capul în jos, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
seamănă cu Marry Poppins! Dar acum lucrurile au revenit la normal? Alison a ridicat din umeri. Nu. Acum vreo două seri, Sofia i-a permis să se ducă să-i vadă pe băieți, dar i-a spus limpede că dacă puștii mai dau măcar ochii cu mine, atunci ea o să aibă grijă să-i facă foarte dicil accesul la ei. Preț de câteva secunde, masa s-a cufundat în tăcere. Alison se simțea deznădăjduită, iar Fiona se chinuia să găsească un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
florile erau superbe. Da, meniul era un adevărat triumf. Bla, bla, bla. —Doamne, trebuie să beau ceva, a șoptit Julia în urechea lui James după ce îndurase monologul unei femei care-i povestise ce copil-minune e fiul ei de patru luni. Puștiul probabil că era ca orice alt bebeluș, da’ ea vorbea de parcă progenitura l-ar cita pe nenorocitul ăla de Chaucer cuvânt cu cuvânt. Ajungând la masa cu numărul treizeci și cinci, Julia s-a aplecat fericită asupra frapierei și și-a turnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
ochii și-a văzut un tânăr - probabil c-avea în jur de douăzeci de ani - care era susținut de câțiva trecători. —Ăla e șoferul, i-a explicat fizioterapeutul care-i urmărise privirea. Amărâtul! A tras de volan ca să evite un puști pe bicicletă și-n loc a lovit-o pe prietena ta. E șocat. Fiona și-a coborât fața lângă urechea lui Susan. —Susan? Eu sunt, Fiona. Mă auzi? Din nou, nici un răspuns. Dacă mă auzi, ține-te tare. Te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
șofer sau biata șoferiță? E bine? Nick a surâs. —Tipic pentru tine. Îți faci griji pentru alții, în vreme ce tu stai întinsă într-un pat de spital. Da, bărbatul de la volan e bine. Se pare că a încercat să evite un puști căzut de pe bicicletă, așa că n-a fost vina lui. Bărbatul a arătat cu capul în direcția ușii. — Asistentele mi-au spus c-a sunat în fiecare zi ca să afle cum te simți. Se simte îngrozitor de vinovat. —Ei, n-ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai era necesar. —Știu. Fiona s-a forțat să zâmbească, fiindcă nu-i purta pică băiatului. Iar eu mă bucur foarte tare că mi-ai spus, a intervenit David ciufulind părul puștiului cu afecțiune. Preț de o clipă, o clipă minunată, Fiona a crezut că totul o să fie în regulă, că vraja cea rea avea să se risipească. —Mami? Jessica o trăgea de haină. —Bina1. Da, iubito, bine. Îți aduce mami imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
brațul canapelei. —Eu și Fiona avem nevoie să fim singuri în seara asta. —Am înțeles. Jake și-a îngustat ochii suspicios. Nu s-a întâmplat nimic rău, nu-i așa? N-are legătură cu ceea ce-am pățit eu, nu? Puștiul s-a uitat implorator către Fiona, dar David i-a luat-o înainte. — Nu fii prostuț! Sigur că nu s-a întâmplat nimic rău. Trebuie doar să discutăm niște lucruri, dar asta e tot. Fiona a văzut că bărbatul își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Fiona s-a dus la ceainicul electric. Fiind deja plin cu apă, femeia n-a făcut decât să apese pe butonul de pornire. —Te înțeleg perfect. Cineva a dat o afurisită de petrecere în josul străzii, iar zgomotul a fost infernal. Puștiul a clătinat din cap. Nu, nu din cauza asta n-am putut să dorm. M-am tot gândit la tine și la tata. Fiona s-a așezat lângă el la masă, luând un ziar de pe scaun și dându-i drumul direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Susan. Mi se pare că ar fi putut foarte ușor s-o ia pe-o pantă greșită. —Știu. Fiona s-a aplecat în față și-a bătut în lemnul mesei pentru noroc. Iar David mi-a spus că zilele trecute puștiul s-a certat și cu maică-sa din cauza mea. Se pare că vaca aia bătrână a zis ceva nasol despre mine, iar Jake a sărit să mă apere. Și eu m-am crucit când am aflat! — Tipa știe de faza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

că nu trebuiau să mai înainteze dacă el nu le dădea voie și nu-i primea ca oaspeți. Primul lucru pe care l-a observat a fost cenușiul murdar al uniformelor pline de sudoare și de praf, agresivitatea metalică a puștilor și mitralierelor și mirosul crud al cizmelor și curelelor. Apoi privirea i-a căzut, uimită, asupra bărbatului înalt cu jaique albastru și turbanul în dezordine. îl recunoscuse pe Mubarrak-ben-Sad, imohag ce făcea parte din „Poporul Lăncii“, unul dintre cei mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa cum înfige pulpele antilopei în vergeaua vechii lui puști, pregătindu-se să le prăjească, încet, la foc mic. Cauți de lucru în sud? — Caut o caravană. — Nu e vremea caravanelor acum. Ultimele au trecut acum o lună. — A mea mă așteaptă, veni enigmatic răspunsul și, văzând că sergentul îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]