1,541 matches
-
făcând dragoste „pe furate”. Erau fericiți și împliniți când erau împreună. De sărbători a nins molcom, cu fulgi mari, astfel că s-a așternut un strat considerabil de zăpadă. Nu a fost nici ger iar stratul de nea a rămas pufos. Frusina și George s-au copilărit, jucându-se cu bulgări și au făcut chiar un om de zăpadă destul de mare, în grădină. S-au amuzat când l-au terminat pentru că i-au făcut și o mustață din tăciunii din sobă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
omorât pe nefericiții aceia doi cântându-le? zice. Astăzi poartă un costum galben, dar părul îi e tot roz și umflat. Are pantofi galbeni, dar la gât îi atârnă tot lanțuri și medalioane de aur. Obrajii-i sunt roz și pufoși de atâta pudră. Nu mi-a luat prea mult până să aflu că soții Stuart erau cei care cumpăraseră casa de pe Exeter Drive. O splendidă casă de patrimoniu, cu șapte dormitoare și întregul parter lambrisat cu cireș. O casă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
al XIX-lea, aduse din Eurasia în lâna oilor - scaieți rusești. Muștarul marocan a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus, lumânărica lânoasă. Copacii negri și noduroși pe lângă care am trecut adineauri sunt Robinia pseudoacacia, acacia neagră. Planta verde-închis cu flori galbene e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-n aghiazmă dincolo de mine, curcubeul și-a schimbat culorile, apusul a devenit răsărit, mâine e Ajunul Crăciunului, nicio stea nu se aprinde pe sufletul iernii... cerneala a invadat cerul nespus de cenușiu, îngerii sorb rime, se lăfăie apoi pe zăpada pufoasă acoperindu-mi gândurile-petale de vis ofilite. Zăpezi, numai zăpezi, în cer, pe pământ și în viață un vers aleargă spre Pomul de Iarnă încărcat cu ninsori, începe Colindul, aproape de zori. Colindul vieții Niciun cuvânt. Clopotul bate la ora exactă, în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
istoria ca pe o explozie a artificiilor ce înroșește zăpada prezentului, obosită, fac confuzie între ani, între războaie, între domnitori, nu mai înțeleg de ce pacea a devenit repede un groaznic măcel în timp ce copii își strigă părinții, alergând desculț pe zăpada pufoasă. Zăpada speranței Fulgul mi-a bătut în geamul înghețat, eu adormisem, pe o frunză de măr, pe care am uitat-o în marea de vise, pasărea duce în zbor fulgul de ieri, de azi și de mâine ce albește Bradul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
zi pe picioare cu buze molatice întorc viața în el uite-mă sunt viu se bucură îl aud sunt cu tine până la sfârșitul veacului de taină te recunosc după vorbele mele după cum mă placi cu teama de apropiere acel aer pufos înaintează pași de inimă dornică sunt femeia care te-a făcut să te simți bărbat femeia ta în toate felurile te recunosc după faptele mele acel trecător stăteam pe buza fântânii mă gândeam de ce se supără oamenii între ei soarele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
El mereu mă miaună Să-i plătesc vreo daună. Cățeii nu îl latră Că stă-ntins colo, pe vatră. Eu grijă mare am de el Că micuțul motănel, E pisoiul ce-l dorești Pentru că e din povești. Pufoșilă Pufoșilă e pufos Și este cățel gelos Pe pisica ce stătea Pe patul din camera mea El mereu îmi repeta Hei, domniță nu uita Că eu exist în casa ta Și nu mă mai neglija! Pisica tot mieuna Și parcă-n ciudă îi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Teofana-Lavinia Căpșuna Ce aș vrea eu o căpșună S-o mănânc, că-i tare bună Și cu zahăr e gustos Fructul nostru cel frumos. Roșie, la cap verzuie Nu seamănă c-o gutuie Este mică și frumoasă, Dar gutuia e pufoasă. Are niște mici gropițe Unde sunt și sâmburei. Îi găsești într-o căpșună Și-n dulceața lui Matei. În pădurea mea Toamna-i în pădurea mea, Totul mă uimește Și de-aici nu pot pleca. Vino și privește! Frunzele cad
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am schimbat Cu ghiozdanul am plecat. La școală am învățat Profesorii i-am apreciat Colegii i-am cunoscut Și mi-a plăcut foarte mult. Iarna A venit iarna geroasă C-o zăpad-atât de groasă Pe drumul de lângă casă Zăpada cea pufoasă. A venit cu bucurie Cu Crăciunul ce-o să vie A venit cu Moș Crăciun Ca s-aducă-un an mai bun. Moș Crăciun cu daruri multe A sosit cu bucurie La fetițe și băieți Printre munți, printre nămeți. Moș Nicolae mai harnic
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lume minunată cu zmei, zâne, feți-frumoși, plină de taine și mistere, de necunoscut și cu întrebări ce așteaptă răspunsuri corespunzătoare, în care se naște curiozitatea și nerăbdarea de a o exploata. Amintirile despre copilărie se așează lin asemeni fulgilor albi, pufoși și gingași peste viața noastră. Copilăria începe din prima clipă a vieții, cu primul scâncet, primul gângurit, prima jucărie. Este un tărâm magic care începe brusc și fără să ne dăm seama și tot așa se și termină. Este singura
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
munții Pițamus și Suncoși și am mâncat, în vârf, din munte câte o lazania. În alta zi am ieșit la plimbare și am văzut că cineva se ascundea în tufiș. Era un iepuraș cu un picior rupt. Era slab și pufos. I-am dat o felie de lazania. Se simțea mult mai bine. I-am bandajat piciorul. El a spus: Mulțumesc, că m-ai ajutat! Cu plăcere! Cum te cheamă? a întrebat Garfield. Urechilă! Dar pe voi cum vă cheamă? Întreabă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai rămas doar pete de culori. Adusă ntr-o cameră cu mobilă îngrămădită, pădurea mea nebună e-o simplă imagine fără viață. Mă ridic cu greu în pat, apuc tabloul și-l cobor. Locul lui nu e aici. Pășesc pe covorul pufos nici rece, nici proaspăt, deloc asemănător mușchiului din pădurea mea nebună. Ajung cu pași înceți la geam, îl deschid și răcoarea dimineții îmi înfioară trupul încă încălzit. Tremur. Mi-e rece, dar parcă încep să trăiesc. Din bucătărie, răzbate aceeași
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apoi se aprind treptat și alte lumini, scena e la fel de luminată ca mai înainte. În mijlocul scenei stă Pulcheria cu floarea-soarelui în mână. Deasupra ei survolează o albină ce ezită între a se așeza pe floare sau pe umărul rotund și pufos al Pulcheriei. Din fundal se aude vocea rezonerului...) Oare ce-o să aleagă albina, floarea sau fata? Albina știe că floarea nu-i mai poate oferi prea mult polen la ora asta, iar fata, la fel de galbenă ca floarea, ar atrage-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în pădurile Makonde, unde-și petrecea imperturbabilă anotimpul ploios, în coliba ei de stuf, papură și nuiele. Ea nu dorea să trăiască printre oameni, în civilizație, în paturi moi și pufoase, cu bananele mici și verzi, cum îi plăceau ei, la discreție și înconjurată de camere video, casetofoane și microfoane. O plictiseau, de asemenea, istoriile ce se puneau pe seama Babel-ului lingvistic ce se desfășura în capul ei. Nu că oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca ale copiilor când se adună și se joacă împreună. Ultima ninsoare. Moș Crăciun Ultima dată când i-am văzut era iarnă. Fenomenul zăpezii în acel ținut cald era privit ca un miracol. Și în acea zi ningea cu fulgi pufoși și uriași cât pumnul. Ningea molatec, perfect vertical și greutatea fulgilor îți lăsa senzația că cerul coboară tot mai jos, peste tine și te strivește. De jos, din vale, pădurea părea o negură ce căpăta încet contururi albe. Terasa, luminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înainte de toate, un neîntrecut cunoscător al naturii animale, un conducător drept și înțelept. El a fost primul care s-a apropiat de Lupino atunci, în străfundurile pădurii. Arătarea zburlită era unul de-al lor: un puiuț rotund și cu blana pufoasă, un lup aflat în pericol. Era un mister cum pătrunsese gîgîlicea aceea pe teritoriul haitei lui Arus; să fi fost membrii familiei lui Lupino pe undeva, prin zonă, și marele conducător să nu fi prins de veste? Greu de crezut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu toții, și, știindu-mă, să slăvească învățătura care mă făcuse mai bun, văzându-mă pe mine închinați-vă Domnului-Dumnezeului meu. Soare sălbatic! răsare, și deșertul își schimbă fața, nu mai are culoarea ciclamelor de munte, de munții mei, și zăpada pufoasă și moale, nu, e de un galben murdar, e ora cenușie dinaintea marii revărsări de lumină. Nimic, nimic, cât vezi cu ochii în zare, în fața mea, acolo unde podișul se pierde într-un cerc de culori suave. Îndărătul meu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
soarele ușor mă incită să merg pe plaja aurită... Vrăjită de-a mării-mbrățișare mă pierd printre valuri de zare, m-amestec cu apa azurie ce-mi sărută pielea cafenie și stânsă-n brațe cu putere plutesc de atâta plăcere... Valuri pufoase dansează în ritmul vântului valsează, se pierd apoi-mprăștiate de țărmuri-mbrățișate, sărutate cu putere de a malurilor tăcere... Iar soarele mângaie ușor cu degete de bronz strălucitor, chipuri fascinate de zare ce capătă-ncet culoare și cu sufletul plin de iubire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cheeseburger însoțit de cartofi pai și de o băutură cum ar fi un milkshake sau o cola dulce. Un cheeseburger combină două tipuri diferite de proteine concentrate - carnea și brânza. În plus, acestea sunt consumate împreună cu o chiflă mare și pufoasă făcută din făină rafinată - amidon pur. Apoi, avem o pungă mare de cartofi bine prăjiți, care adaugă mesei și mai mult amidon, ce devine și mai gras din cauza prăjirii în ulei stătut. În cele din urmă, acest amestec este udat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar mai ales cu câte un pupic lipicios pus după ureche. Rămase câteva clipe lungit În rigolă, adulmecând zăpada pufoasă. Se ridică și porni Înainte cu mâinile În buzunarele adânci ale pantalonilor săi gri, pensați, din lână tip „Covasna”. Umbla descheiat la palton oricât de friguroasă ar fi fost vremea. Nu-i displăcea căldura, nici când era În exces. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spiritul unei tradiții sănătoase care spune că nu e bine să lași pasărea din mână. Ațipi cu mâinile Înfundate În buzunarele adânci ale jachetei bej, pure laine, cu glugă tivită cu vulpe polară. Sub jachetă simțea căldura protectoare a shetlandului pufos, luat direct pe piele, destul de larg ca să ascundă rotunjimea sânilor și delicatețea taliei. O treziră muzica și glasul bunicii pe care tocmai o visa: Cu o fire ca a ta rămâi nemăritată. Își trecu degetele prin păr. Zâmbi stingherită. Spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea și altfel. Simțea că se afla În fața unor persoane cu care ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi de piele aranjate în jurul meselor scunde canapele, un șemineu de piatră imens, carpete orientale multicolore, plasate în diferite unghiuri, pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
altuia vestea cea bună, făcând semn spre silueta îmbrăcată în negru și șușotind pe seama ei. În fundul sălii am găsit un separeu vărgat, plin cu marinari adunați în jurul unei carafe. A fost de ajuns să mă uit o dată la fețele lor pufoase ca să mă lămuresc că sunt minori. Mi-am scos insigna și le-am zis: — Roiu’, dacă nu vreți să chem într-un minut paza de coastă. Cei trei tinerei au șters-o ca din pușcă, lăsând în urmă carafa. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine pufoasă de grâu. Compot de gutui, smochine fierte cu dude, curmale proaspete. Măsline, se înțelege. Și de băut, vin îndulcit, trei feluri de bere și apă de orz. Iacob era așa de obosit, că aproape a ratat masa pregătită cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]