1,819 matches
-
îndreptă spre mine. Fața lui era o sferă roșie, fără trăsături. Era îmbrăcat în aceleași haine ca atunci când l-am văzut prima oară în ziua aceea de Halloween în biroul meu de la facultate, inclusiv puloverul cu un vultur pe el. Puloverul pe care îl purtam și eu când eram de vârsta lui. Din capota îndoită a Range Rover-ului ieșea fum. Nu mă puteam mișca. Întregul meu trup zvâcnea de durere. Piciorul îmi era îmbibat în sânge. Continua să țâșnească prin găurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fratele Olivier Thomas Venard, tânărul său corespondent de la Școala Biblică. Ei tocmai au publicat o carte captivantă, Dor de Israel, puțin gustată și rău primită de cei cărora li se adresa în mod prioritar. Grav bolnav, gazda ne primește în pulover și papuci, ghemuit în fotoliul său, cu o luminiță jucăușă în ochii pe jumătate închiși. Una din prietenele sale israeliene, specialistă în Sfântul Toma, ea însăși filosof disident, veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Este vorba de Ion Iliescu, ”modestul” membru al Frontului Salvării Naționale, care a citit lista în sediul Televiziunii Române Libere, cu nouă conducere provizorie a țării, pronunțându-și numele în final, devenind primul în ierarhie. Apoi, lacheul lui, tânărul cu un pulover la baza gâtului, școlit la Toulouse, datorită originii tatălui său, Walter Neulander, alias Valter Roman. Lui Petre Roman i-a revenit funcția de prim ministru. Al treilea cavaler al "democrației românești” a fost Gelu Voican Voiculescu, persoana cu un trecut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe omul ahtiat de putere, care va apărea ca un meteor în ziua de 22 decembrie 1989 în Studioul 4 al Televiziunii Române Libere, anunțând fuga Dictatorului. Întotdeauna, în studiourile Televiziunii naționale, Ion Iliescu va avea în stânga sa, pe tânărul cu pulover colorat, Petre Roman, viitorul prim ministru al României, fiu de colonel de securitate și luptător în brigăzile comuniste din Spania. În anii '80, circula un banc foarte bun, referitor la trei personalități comuniste. Lenin era numit ”balșoi titan”, Stalin era
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
atracția tuturor copiilor. Nenumărate cupluri se plimbă în răcoarea serii, toți îmbrăcați cu o anumită eleganță și decență. Admir bărbații ce merg drept, cu privirea înainte, cu o noblețe tipic spaniolă, cu pantaloni la dungă sau casual, cămașă și un pulover aruncat cumva peste umăr, la braț cu soțiile sau iubitele lor. Așa se - lasă seara și mă retrag la han unde la ora 22.30 se dă stingerea. Catedrala din Burgos Hontanas, 30 iulie Deșteptarea în hanul de patru etaje
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
activitate al domnului Ion Iliescu și al altor persoanelor de încredere ale noii administrații. Aceștia începuseră să se instaleze în birourile foste ale Comitetului Național de Știință și Tehnologie și chiar în unele ale Ministerului Afacerilor Externe. Spre exemplu, purtătorul puloverului la Televiziunea Română, profesorul de la Institutul Politehnic, despre care aflasem prin "surse" că era ginerele unui fost ambasador al României și care, probabil, visase să ocupe fotoliul socrului său, a preferat să se instaleze în zona fostă a ministerului. Sau, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
A.E. și devenise imediat nu numai "profetul viitorului României", ci și supradirectorul de cadre, cel puțin pentru Ministerul Afacerilor Externe, în perioada de cotitură. Guvernul Petre Roman, când s-a constituit, avea legitimitate în rândul populației României prin vestitul pulover, afișat la televiziune încă din ziua când se proclama sfârșitul comunismului în România, comunism adus de armatele sovietice, tocmai de tatăl său, dar la vremea respectivă românul oprimat decenii de dominația sovietică nu cunoștea, sau nu își mai amintea acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Nu am nici un merit pentru asta, scriu ceea ce simt, mai bine-zis scriu ceea ce îmi este dictat...! Nu se scrie poezie cum ți-ai alege un model de pulover, nu? Fiecare scrie, adică transcrie, ceea ce îi iese din abisurile de necontrolat ale ființei. Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Mi-a dat... revelația. A simți mai mult și a putea să spui, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înfășurat-o lui Măric după gât și l-a tras astfel pe ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover peste o cămașă. Așa că fata de pe ring trăgea de zor de puloverul lui Măric, și cu chiu cu vai reuși să îl dea jos. Apoi veni rândul cămășii, care o descheia nasture după nasture, în ritmul muzicii. Ne-am distrat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover peste o cămașă. Așa că fata de pe ring trăgea de zor de puloverul lui Măric, și cu chiu cu vai reuși să îl dea jos. Apoi veni rândul cămășii, care o descheia nasture după nasture, în ritmul muzicii. Ne-am distrat teribil pentru că Măric avea sub cămașă un maieu, lipit de corp, care
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
și au făcut percheziție, au căutat peste tot, au răsturnat totul... tata nu credea totuși că va fi arestat. Către dimineața zilei următoare, agenții au sigilat biroul tatei și au plecat. L-au luat cu ei și pe tata, fără pulover, fără nici o haină mai groasă. După câteva zile au venit cu niște camioane și au încărcat tot: cărți, tablouri, icoane și mobilele din bibliotecă, spune Gabriela, fiica lui V. Voiculescu într-un interviu publicat în Lumea magazin nr.4, 1997
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de dormit, mai aproape de toaletă, poate să aibă nevoie de ea. După o noapte de călătorie cu trenul, V. Voiculescu era acasă, în strada Dr. Staicovici nr. 34, București. „La ieșirea din închisoare, spune Gabriela, tata era îmbrăcat cu un pulover cârpit cu niște petice de pătură și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și în picioare avea un fel de burlane de lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine și încălțări”. Acasă, toți l-au așteptat, că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la Medgidia, dulceață de varză, compot de varză, prăjituri cu vărzică. Nici nu-ți dădeai seama că mâncai numai varză. Din cauza dragostei, desigur. Ca un făcut, noua bibliotecară avea o coafură înfoiată, ca o varză à la Bărăgan. Și un pulover verde-violaceu tricotat în casă care amintea șocant de o grădină cu varză. Deoarece nu avea și o listă cu întâlniri pe pupitru, m-am simțit dator să o invit după program la o plimbare în Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Cișmigiu. Uneori, bărbaților le e milă de fetele urâțele și le oferă o prăjitură din cavalerism. Iar unii chiar se însoară cu ele, dacă prăjitura e proaspătă. „Nu trebuie să te superi că te refuz − mi-a spus bibliotecara cu pulover verde-violaceu tricotat în casă −, dar mă mărit.“ Mai mult ușurat decât mirat, am întrebat-o cu cine. „Cum cu cine − mi-a răspuns ea mai mult mirată decât ușurată −, cu un cititor, bineînțeles. De unii mi-e milă, că-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat sub o țeavă ruginită. Când m-am întors, femeia-samovar încă mai stătea la geam. M-am întins în pat și-am numărat iar și iar dungile de pe spatele puloverului ei - de fiecare dată erau douăzeci și unu în cap -, până ce femeia a intrat în compartiment și s-a dezbrăcat. M-am întors cu fața la perete și când, după un timp, am privit-o iarăși, tocmai trăgea pe ea, peste un neglijeu bleu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o societate egalitară", scrie marele arhitect austriac Adolf Loos la întoarcerea din călătoria întreprinsă în America. Mă uit în jurul meu, pe stradă. Aici, în Occident, uneori mi-e sete de diferență. Aș vrea să văd un bătrân îmbrăcat cu un pulover de lână, tricotat manual. Imposibil. Ceea ce putea fi the perfect job s-a transformat într-o poveste foarte urâtă. Sau cum am descoperit eu faptul că adevăratul capitalism nu face cadouri. Am găsit la biroul de plasare al Universității un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pentru o banală declarație de impozit. Poate că-i cam mult spus, dar asum... Ador felul în care se prezintă colegul meu de serviciu, chelnerul Mamadou. Este mic, negru, dinții albi surâzători, merge legănat, poartă gulerul cămășii alb-gălbui pe deasupra unui pulover tip militar, uzat de atâta întrebuințare. Mitraliază cuvintele repede, cu un accent imposibil: "Je suis Mamado' et je viens de Guinée Conakry". Nu mai rezist și îl întreb odată ce este Conakry-ul ăsta, la care el îmi răspunde la fel de mitraliat ca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aceeași limbă, aveau același mod de a se îmbrăca, pașapoartele fuseseră oricum arse la frontieră. În acea vreme eram student la Institutul European și îmi aduc aminte cum pudica televiziune elvețiană se abătea de la norme arătând kossovari care-și ridicau puloverele în cap pentru a-și exhiba zgârieturile proaspete de pe abdomen, spunând că au fost torturați de sârbi. În fine, anii au trecut, mulți dintre foștii refugiați și-au făcut un rost, au devenit cetățeni elvețieni etc. Cartierul în care locuiesc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
proba de căpetenie a acuzării era următoarea: soția lui K. mărturisește - spre indignarea multora, convinși că astfel ea și-a „înfundat” decisiv omul - că în noaptea aceea socotită a crimei Joseph venise târziu acasă și-i ceruse să-i spele puloverul și cămașa. Ea a refuzat și atunci bărbatul s-a dus să-și spele singur lucrurile. Aha, strigă, bineînțeles, triumfal acuzarea, ce vreți mai mult? Chiar soția declară că în noaptea crimei acuzatul vrea să șteargă urmele crimei, așa cum am
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
acuzarea, ce vreți mai mult? Chiar soția declară că în noaptea crimei acuzatul vrea să șteargă urmele crimei, așa cum am văzut în toate filmele, așa cum am citit în toate cărțile, așa cum știm din toate procesele. Se face expertiza cămășii și puloverului - nu se găsește nimic. Expertul susține că urmele de sânge într-adevăr pot dispărea dacă sunt spălate cu apă rece sau călduță. Apa caldă, dimpotrivă, nu curăță urma, ci fixează proteinele. Se ajunge astfel la proteine și la întrebarea capitală
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
om să ceară expertiza? De ce faptele cele mai pașnice pot intra în dosarul unui proces în care ți se joacă viața? „Nu e nimic anormal în ce a făcut soțul meu...” - zice ea, și jurații o cred, căci nu orice pulover spălat în noaptea unei crime e plin de sânge, nu toate cămășile ne acuză, mai sunt oameni pentru care apa - caldă sau rece - e apă și nimic altceva. În sfârșit, nu toate soțiile ce mărturisesc că au refuzat să spele
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu cizmele mi s-a împlinit mult mai târziu... În general, eram cam toate îmbrăcate la același nivel, întrucât era o vreme săracă pentru toți. De pildă, cumpăram pachete cu deșeuri de lână de la o prăvălie, le înnodam și lucram pulovere, unele dintre noi și contracost. De multe ori, colegele împrumutau una de la alta o bluză ori o rochie mai nouă sau mai frumoasă (pe atunci nu se purtau pantaloni). Eu nu mi-am cumpărat nimic, întrucât hainele erau făcute de
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nenumărate conversații despre copii, borșuri și zarzavaturi. Fragi cu smântână și mămăligă. Gem de prune cu smântână și mămăligă. Dar și scaunele de bucătărie cu gaură, o parte a mecanismului cu care toată familia depăna lână, deșirând fuste, veste și pulovere vechi și torsul mașinii de cusut „de picior“, care ne transforma în fiecare an garderoba. Bucățile de pânză albastră, decolorate, prinse în cuiuțe la geamuri în toropeala verilor moldovenești. Soba construită cândva, pe la jumătatea anilor ’80, cu cahle luate de la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pat. Christina e mai rău, i s-au colorat și câteva degete de la mâna dreaptă, pe care nu poate să poarte mănușă când scrie - are și asta o piele mai sensibilă. Și dobitocu’ de dirig nu ne lasă nici măcar cu pulover pe noi! La alte clase îi lasă și cu paltoanele, numai noi tre’ să fim regulamentari... Mă și gândeam ce mișto ar fi să mă vadă Șerban cu pijamaua aia oribilă din molton, cu fața pătată de Juvenal și varză
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]