1,831 matches
-
adorabilă la spate, era un dandy mod1. Extrem de critic la adresa Îmbrăcămintei altora. Până și Angela trebuia să se supună la inspecții de West Point. O dată, când considerase că nu e Îmbrăcată cum trebuie, o abandonase În stradă. Traversase. Cămăși, pantofi, pulovere făcute la comandă soseau neîntrerupt de la Londra și Milano. Puteai pune muzică sacră atunci cînd se tundea (nu, „se stila!“), spunea Angela. Mergea la un grec pe East 56th Street. Da, Sammler știa multe despre Wharton Horricker. Hrana specială. Horricker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de foarte aproape Împușcase un om pe care-l dezarmase. Îl făcuse să-și azvârle carabina. La o parte. La vreo doi metri În zăpadă. Aterizase culcată și se afundase. Sammler Îi ordonase omului să-și scoată haina. Apoi tunica. Puloverul, bocancii. După aceea, Îi spusese lui Sammler cu voce Înceată: „Nicht schiessen“. Se rugase să-i cruțe viața. Roșcovan, cu o bărbie mare acoperită de tuleie arămii, de-abia sufla. Era alb. Violet sub ochi. Sammler văzuse țărâna deja presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau sute de cadavre. Mirosul era ca de carton ud. Hainele morților, maro-verzui, pulovere, tunici, cămăși, erau Întinse de umflare, de gaze, de fluide. Brațe, picioare, gigantice umflate, prăjindu-se la soare. Câinii mâncau prăjeală de om. În tranșee, trupurile se sprijineau de parapete. Câinii veneau șovăitori, târâș. Locuitorii fugiseră din taberele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
venea de la Rotterdam, dăruise toate hainele de iarnă, una câte una, oricui dorea să le primească. Paltonul ei gri fusese primul pe care-l oferise cu mare bucurie unei mămici libaneze cu cinci copii de Îndată ce trecuseră de Aden, de trei pulovere se descotorosise În Oceanul Indian În favoarea unor marinari indonezieni. Când ajunsese la Jakarta, valiza ei era aproape goală. Cumpărase câteva bluze de pânză croite după moda locală, care-i aminteau de hainele copilăriei, ieftine, lesne de purtat și nu prea elegante
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
își uzase băiatul de la cuple țoalele lui de lucru în subteran. Din cap până-n picioare, am avut voie să mă echipez cum se cuvine. Până și chiloți și două cămăși de schimb a scos priorul din ladă, în plus un pulover croșetat din resturi policrome de lână, care avea să-mi mai țină multă vreme de cald. Și, pe deasupra, pater Fulgentius mi-a mai băgat pe gât și o cravată cu puncte roșii pe fond albastru: „Pentru duminica“, așa cum a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de sârmă în vârf. Nu fără o asemănare cu surorile medicale și cu medicii stagiari, ei așteptau vizita medicului-șef; atunci apărea, îmbrăcat în alb, cu excepția beretei, Mages. În pantalonii mei de dril pescuiți din lada de donații și în puloverul strident, pestriț, din resturi de lână, eu mă simțeam mai prejos. Și pentru că fiul simțea atât de vizibil lipsa acelei piese vestimentare a breslei, mama - mândră de, cum zicea ea, „proaspătul ei academician“ - îi croise un halat alb ca zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
începeam câte o poveste pe care o lungeam câte trei, patru zile. De multe ori, mă opream pur și simplu din povestit și tăceam câte o oră sau două. Ea nu mă întreba nimic. Stătea cuibărită la pieptul meu în puloverul ăla prea mare pentru ea, cel mai probabil al lui J.P., și privea nicăieri. Nu, m-am răzgândit, eu priveam nicăieri, nu ea. Ea privea cel mai des cerul si socotea stelele căzătoare. Sau poate totuși invers. Puteam să continuu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să-ți mai povestesc și mâine... Îmi cer scuze. M-ați așteptat mult? Doar vreo douăzeci de minute... — Nu, deloc, acum am ajuns și eu. E incredibil cât de cretin pot să sun câteodată. E mai tânără decât mă așteptam. Pulover negru, lălâu. Exces de rimel. Păr tuns asimetric, așa cum se poartă acum. Nu-i stă bine. Sâni mici. Parcă. Unghii scurte, pătrate, nedate cu lac. Îngrijite, totuși. Uite că iar m-am uitat... — Aveați dreptate. Nu semănați. — Poftim? — Cu fratele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
neverosimil, așa că vom închide (cu neîncredere, e adevă rat) ochii și, în schimb, vom lăsa briza să ne ciupească de obraji, așa ca pe Alexandre, căruia tocmai i s-a ridicat părul pe ceafă de frig, motiv pentru care gulerul puloverului bej îl acoperă până la jumătatea urechii atunci când, previzibil, cinematografic și, vai!, atât de clișeistic, Ivan trece chiar prin spatele lui, dându-i indicații prețioase unui Evgheni înghețat de-a binelea, posesor al unor sinusuri aflate într-un perma nent contratimp
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în fotoliu, David a cedat tentației. Apa de la duș țârâie cald. Crăpături neliniștitoare în faianță, ca niște vinișoare în care pulsează, cumva, umbra lui. Patul lui Alex. Alex care nu mai e alx. E Alex de când erau mici și purta puloverul ăla gri, pe gât, și cobora câte două trepte. Amintirea fulgerătoare a vinișoarelor care brăzdau faianța în baia pe care o împărțiseră toți patru, atunci, demult, când locuiau împreună. Abțibilduri scorojite pe pereți. Flashback no. y. Salteaua cumplit de tare
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
folosite în orașele bombardate. Totuși, cred că tatăl meu încă iese pe ușă în fiecare dimineață și parcurge cele cîteva sute de metri pînă la remiză pentru ca să supravegheze și să întrețină jalnicul rest al parcului. Îmi imaginez cum el, cu pulover pe sub uniformă, cîrpă de curățat și carnețel în mînă, își face rondul, iar pașii lui răsună singuratic în adăpostul întunecos. N-aș face așa ceva niciodată. Osteneală în van, ritual fără rost. Cel puțin, așa mi s-a părut pînă în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se mai pot găsi unele pe altele, în care apa devine gheață și nu mai curge. Un rîu înghețat nu mai e rîu. Era o sîmbătă crudă de octombrie. Purtam cămașa nouă, cu dunga albastră la înălțimea pieptului, cu un pulover obișnuit de lînă, deasupra, pantaloni scurți de lînă și încălțasem pantofii albaștri de tenis, de asemenea, noi. Un grup de băieți, cam zece dintre noi, ne adunaserăm pe debarcader. Băieții își schimbaseră hainele în vestiar, eu traversasem podul gata echipat
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nimic decît lipsa de control asupra propriilor noastre corpuri și lipsa de coordonare a acestora cu celelalte. Din cînd în cînd, cîte un val înalt pătrundea în barcă. Picioarele mi se udaseră de tot în pantofii mei noi de tenis, puloverul se îmbibase cu apă, iar apa împroșcată peste mîinile mele făcea să-mi fie și mai greu să împiedic lemnul să-mi fugă dintre degete. Simțeam cum nesiguranța în propriile-mi puteri începea să sape și am încercat să înăbuș
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
deja cu tricouri, eșarfe și șepci cu însemnele partidului. Stănică ne prezintă șefulețului de partid, un tip de vreo patruzeci de ani, îmbrăcat cu bluejeans, cu tricoul cu însemnele partidului, cu eșarfă și nelipsita șapcă. Îmbrăcăm și noi tricourile peste puloverele noastre, primim eșarfele și șepcile, apoi steaguri ale partidului, niște bannere cu îndemnuri la vot pentru candidații propuși. Grupul nostru este așezat în frunte. Plecăm spre centru, unde trebuie să facem joncțiunea cu alte grupuri venite din alte părți ale
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
alb. CEA MAI CALDĂ MÂNGÂIERE Gândurile lui Slavko Klanic nu au fost niciodată împărtășite. De altfel și lui îi plăcea să țină în el, vorbea atât de puțin, încât nimeni nu-și aducea aminte de vocea lui, ci doar de puloverul său roșu-închis. Oamenii de la bloc își dădeau coate când îl vedeau apărând în colțul străzii, ascuns după firele de lână împletite. El trecea cu privirea în pământ fără să salute, ca nu cumva să deranjeze cu vorbele lui false, mirosind
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
închise brusc în curent. Slavko locuia singur. Mai singur decât el nu mai era nimeni. Trecu pe lângă masa cu mileu și se trânti peste cuvertura ce acoperea canapeaua. Arcurile ieșite împingeau însă în sus cuvertura ca niște dealuri. Își scoase puloverul și îl întinse lângă el în canapea ca și cum ar fi fost o ființă. Se cuibări lângă mâneca dreaptă, pe care o așezase în așa fel încât să-i acopere creștetul. Iar mâneca se mișcă ușor și îi mângâie părul așa cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca și cum și-ar fi dat cu parfum. Sub brațul ei Slavko se simțea ocrotit și în siguranță. Știa că putea să viseze, iar bunica nu o să plece de lângă el, izul naftalinei o ținea acolo, așa că își puse capul pe pieptul puloverului ca să-i simtă mai bine bătăile inimii. Între cutele puloverului bătea însă inima Kristinei, așa cum bătuse atunci când își strecurase o mână sub sutienul ei ca să-i mângâie mai bine sânul. În palmele lui reci, sânul ei se retrase și lăsă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Slavko se simțea ocrotit și în siguranță. Știa că putea să viseze, iar bunica nu o să plece de lângă el, izul naftalinei o ținea acolo, așa că își puse capul pe pieptul puloverului ca să-i simtă mai bine bătăile inimii. Între cutele puloverului bătea însă inima Kristinei, așa cum bătuse atunci când își strecurase o mână sub sutienul ei ca să-i mângâie mai bine sânul. În palmele lui reci, sânul ei se retrase și lăsă locul inimii calde să pulseze. Nimeni nu mai mângâiase inima
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vadă mizeria de sub ele. Până la urmă tot a durut-o și inima ei s-a chircit de durere și s-a făcut mică și de atunci Slavko nu a mai știut nimic de ea. Se încălzi și aproape adormi lângă puloverul lui roșu, când mâneca stângă se întinse spre fața lui ca să-i mângâie cicatricea adâncită în obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
adâncită în obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
blocurile care explodează atunci când plouă cu stele din cer, sau de soarele care apune vânăt de sânge, ca apoi toată noaptea să sângereze și să răsară a doua zi dimineața galben și palid și fără viață. Așteptă să vadă dacă puloverul nu cumva respiră. În clipa aceea avea nevoie de șuieratul liniștit al unei ființe care doarme alături. Știa că, dacă vrea cu tot dinadinsul, se poate, dar nu-l rugă pe Dumnezeu să-i îndeplinească dorința, nu pentru că acesta nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Știa că, dacă vrea cu tot dinadinsul, se poate, dar nu-l rugă pe Dumnezeu să-i îndeplinească dorința, nu pentru că acesta nu ar fi în stare să facă asta, dar el nu mai era sigur. Închise ochii și cuprinse puloverul în mâini, sub el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu mai era sigur. Închise ochii și cuprinse puloverul în mâini, sub el nu era decât viața lui care și ținea respirația. Simți bucata lipicioasă de vată de zahăr din mijloc și i se făcu poftă. Se ridică brusc. Îmbrăcă puloverul și ieși alergând pe scări. Mali vinde astăzi la intrarea în metrou. O luă într-acolo. În goană depăși rastelul cu biciclete și berăria, apoi stația de autobuz și chioșcul cu ziare. De pe frunte transpirația îi curgea spre tâmple; o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se înmuiau și se topeau ca și vata de zahăr. Scările de lângă el coborau spre peron, iar lui nu-i venea să pășească. În jurul brațelor sale, mânecile se strânseră tare, apoi și mai tare, în cea mai caldă îmbrățișare a puloverului său, înroșit de atâta sânge ce s-a scurs de sub el. ÎN CEALALTĂ PARTE A LUMII, URȘII PANDA SE DAU ÎN LEAGĂN Părea destul de greu să-ți dai seama de la bun început, dar asemănarea era izbitoare. Aveau aceeași statură, același
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]