4,114 matches
-
sunt descrise în cartea de față și nu apărarea acestor oameni de stat e ținta dării noastre de seamă. O fac ei înșiși mai bine decât noi. De ce dar toate întîrzierile, toată neclaritatea, tot șiretlicul, toată simularea de a pipăi pulsul puterilor? De ce? Pentru că - afirmă categoric d. Kogălniceanu - ministerul din Viena păstrează scrisori autografe ale d-lui Boerescu, prin care acesta acceptă Comisiunea Mixtă, scrisori pe cari nu le publică, pentru că nepublicarea [î]i rapoartă mai mult decât publicarea. Partea a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ce nu-i convin și le renegă. D. Ioan Brătianu nu afirmă nimic și nu negă nimic; d-sa n-are nici o idee a guvernului său în cestiunile cele mai vitale și mai arzătoare chiar; ci pipăie în întunerec când pulsul unuia, când al altuia; nu om de sistem, nu reprezentant de partid, nu șef al unui guvern liberal, ci cancelar, prezident de republică, suveran care alege între opiniile supușilor lui, făcîndu-i pe ei responsabili de ele, iar el rămânând de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zi. — E ca o Mașină a Timpului, i se adresă ea lui Brian, fără să fie în stare să explice ce voise să spună. Dindărătul ușilor de bronz bătute în ținte, care ascund izvorul, răzbea un zgomot sacadat, ca un puls uriaș și întreaga clădire părea să vibreze. În aceste ape învățase Gabriel să înoate. Și totuși, de fiecare dată îi trezeau o emoție plăcut vinovată, de anticipare. Când intrai în bazinul cald te străbătea un delicios fior de plăcere, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
procesul adaptării la condițiile mediului familial, la o stare de mai mare instabilitate și expansiune. Copilul devine mai autoritar, mișcările lui sunt mai sigure, dar și mai brutale și mai stângace în unele situații. La patru ani are loc un puls în creștere. Această vârstă de aur a copilăriei, vârsta de explorare, fără griji și reticențe. La patru ani, deși momentele de opoziție față de cerințele în creștere ale adultului sunt numeroase, se desfășoară procesul formării a noi și numeroase însușiri psihice
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
doctor Felix Sima! Sună foarte frumos. Vreau s-ajungi un doctor mare, dar mare. Însă, apropo, Felix, fiindcă zici că te faci doctor, îmi bate inima grozav câteodată și-mi zvâcnesc vinele. Crezi că am ceva la inimă?... Ia-mi pulsul! Și Otilia îi întinse o mână. Felix îi luă mașinal mâna rece și subțire, în care nu băteau decât ușor vasele sanguine, și apoi îi dădu drumul încet, fără nici un verdict. - Am uitat, zise râzând Otilia, că încă nu te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la toți, dezolat și cu un zâmbet amar în colțul gurii - efect al unei lecturi întîmplătoare de cărți de chiromanție -, că el n-avea să trăiască mult, fiindcă linia vieții îi era scurtă și n-avea decât un inel în jurul pulsului. A fost de trebuință ca Aglae și Aurica să-i arate că și ele aveau liniile în chestiune foarte rău conformate și că totuși trăiau. Încrederea lui Titi în chiromanție fu zdruncinată și buna dispoziție reveni. Dacă Titi era afabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
calmant foarte bun, insinuă doctorul! - E vârsta, firește, comentă sinistru Stănică. Examineazăși inima, Vasiliad. - Se-nțelege, se-nțelege. Vasiliad ordonă lui moș Costache să-și oprească respirația și-și puse urechea pe pieptul lui, în vreme ce cu mâna dreaptă îi lua pulsul. - Oarecare oboseală, decretă el, nesolicitat, evident,îngroșarea vaselor. Sunteți cam sanguin, cam rumen la față. Trebuie să vă feriți de accidente. Mâncare mai puțină. Doctorul se pregătea să continue examenul și în direcția nutriției, însă moș Costache începu să reziste
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răsuflând încet. Pieptul, descoperit, îi lăsa afară o perie de tuleie, un picior gol, vânos ieșea din plapumă. Doctorul îl luă cu amândouă brațele și-l așeză bine pe pernă, îi desfăcu pleoapele și-i privi ochii, apoi îi luă pulsul. În timp ce număra mintal, întrebă: - Cum i-a venit? - S-a sculat de la masă și s-a dus să se culce, și atunci acăzut jos. Eu nu l-am văzut. A mâncat prea mult. Mănâncă prea mult, domnule doctor. Cineva mi-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fure cineva! În curând sosiră Stănică, Olimpia și cu doctorul Vasiliad, și odaia se umplu de inși. Atmosfera era înăbușitoare, fiindcă un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consultă pe bolnav cu superficialitate, îi luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat de curiozitate, Stănică. - Deocamdată n-am ce să zic. Să stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aglaei: - Dulce instrument e vioara! decise Aglae, pianul nu l-amputut suferi niciodată. În aceste împrejurări, Weissmann pică în casă în căutarea lui Felix, care nu era acolo. Îndatoritor ca întotdeauna și sociabil, studentul se interesă de sănătatea bătrânului, îi luă pulsul, se prefăcu a-l consulta și a rămâne foarte mulțumit. Moș Costache îl privea cu mare stimă, ascultîndu-l ca pe un oracol: - Ți-țiu dietă strictă, zise el, nici de fumat nu mai fumez. Aurica se grăbi să ofere un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mofturi. - Sunteți cam palidă, observă studentul, ar trebui să faceți o serie de injecții cu cacodilat sau cu stricnină. Vă surmenați, sau aveți nemulțumiri de origine sentimentală? Aurica lăsă capul în jos, cu exces de modestie. - Ia să-ți vedem pulsul, domnișoară! Hm! slab, abiaperceptibil! Anemie mare. Știu eu ce-ar trebui să faceți! - Ce? întrebă avidă Aurica, cu mâna rămasă încă în mînalui Weissmann. -Amor! zise Weissmann, cu cinismul lui profesional, amor practicat intensiv, ca o gimnastică sanitară, ca o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Dacă un vierme e capabil de neliniște metafizică, și el îi tulbură somnul. Gândul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morții. El nu îmblînzește deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea când își căuta pulsul prin teroarea nimicului.... Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năștea după Cristos, ar fi fost un sfânt. - Admirația
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care înlocuiește iubirea directă, legală și obligatorie a genului uman. Nu se poate concepe forță fără boală. Nu în zadar oamenii cei mai primejdioși sânt acei a căror sănătate e atinsă. Istoria e mânată de oameni care-și pipăie necontenit pulsul. Elementele care definesc boala: excesul conștiinței; paroxism de individuație; transparență organică; luciditate crudă, energie proporțională "pierderii"; respirație în paradox; religiozitate vegetativă, reflexă; orgoliu visceral; vanitate rănită a cărnii; intoleranță; delicatețe de înger și bestialitate de călău. Un Dumnezeu care cerșește
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
târâi sfârșituri de ev în fiorul vertical al zorilor! Ce menire ciudată au acei ce înmuguresc toamna, care au pierdut anotimpurile vieții într-o anapoda eternă a clipelor! De ce-ți mai întorci ochii spre soare, când rădăcinile tale hrănesc pulsul morții? Cu câtă furie și-ndurerare o să te azvârli în abisul divin! Nici o margine de cuget și nici o zare a lumii nu vor mai opri tăvălirea deznădejdii pe pustiul lui Dumnezeu și nici un rai nu va mai înflori pe năpăstuirea lor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune ad-hoc în proză a versurilor lui Horatius. Râd cu toții, amuzați. Umorul lui Claudius, ca și mitocănia sa sunt pe cât de bine-cunoscute, pe atât de imprevizibile. — Am ve... venit să simt pulsul vieții literare, glumește în con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o amabilitate care nu prevestește nimic bun: — To... tocmai lucrez la o apologie a lui Ci... Cicero împotriva cărții lui Ga... Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă invită să mă prezint unui doctor bărbat. Plec singur în bulevardul Dacia la profesorul Dr. Pavel, care mă supune unui sever examen. Într-un colț, sunt invitat să execut o serie de aplecări. Mă așează apoi pe o canapea. Pulsul il aveți cam mărit. De asemeni ficatul e cam bombat. Mă gandesc că nu voi eșua în traversarea oceanului din cauza ficatului și atunci caut să-i explic că nu simt ceva la ficat și că de abia am luat masa
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
gândești tu, ci te ajută pe tine să gândești pentru el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lătrat ascuțit, și văzu că era un cîine. Praful se rotea În continuare, făcîndu-i pe toți să tușească. În jur plutea acea atmosferă ciudată, dezorientată pe care Kay o observase mereu În asemenea locuri. Aerul părea Încărcat parcă de un puls rapid - de parcă ar fi sunat În continuare și ar fi vibrat fizic - de parcă atomii din care era compusă casa, grădina și oamenii chiar ar fi fost smulși din țîțÎni, și acum Încercau Încă să se așeze la locurile lor. Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar putea să nu adoarmă o oră sau chiar mai mult. O să stea să asculte respirația liniștită a lui Helen prin Întuneric. S-ar putea s-o ia pe Helen de Încheietura mîinii și să-i simtă miraculosul ticăit al pulsului. Era extraordinar cum În Închisoare reușea să se mențină liniștea la această oră a nopții; era fantastic, dacă te gîndeai la numărul de oameni care stăteau acolo - numai În localul În care era Duncan se aflau trei sute - și toți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că doar ofițerii. Îi auzeai cum treceau: Înainte și Înapoi la fiecare oră, ca figurinele dintr-un ceas străvechi. Aveau pantofi moi, dar făceau să sune culoarul din metal: un sunet rece, care te Îngheța, urmat de o bătaie, ca pulsul sîngelui Înghețat. În timpul zilei nu-i prea auzeai, poate că era prea multă gălăgie atunci; lui Duncan i se părea că fac parte din atmosfera nopții, de parcă ar fi fost creați de nemișcare și Întuneric. Aștepta să-l surprindă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
le spuneți că sînt doamna Harrison. Pentru că, În caz că văd și-și dau seama, nu-i nimic rău ca o femeie măritată să facă așa ceva, nu-i așa? Nu-ți face griji, Îi zise Kay ținînd-o de Încheietura mîinii și luîndu-i pulsul. — Nu cheamă poliția cînd e vorba de femei măritate, nu-i așa? — Aiurezi. Să cheme poliția? Dar de ce ar face-o? — Încalcă legea, nu-i așa? zise Viv. — Să fii bolnav? Nu Încă, zise Kay zîmbind. — Adică să scapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bolnavă. — Așa? — Bineînțeles. Acum, nu uita de celelalte. Ia-mă de umeri. Ține-te strîns. Bravo. Viv se simți ridicată. Imediat fu purtată prin aerul rece. CÎnd Kay o ținu de mînă ultima dată, descoperi că abia Îi mai simțea pulsul. Nu mai putea nici măcar să vorbească, să spună la revedere. Închise ochii. Tocmai o duceau În holul spitalului cînd Alarma Începu să sune. Helen auzi sirenele din apartamentul Juliei din Mecklenburgh Square. Aproape imediat urmară trosnituri și bufnituri. Se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
țigara cu Helen, lăsînd-o să și-o pună Între buze și s-o Îndepărteze după ce trăgea un fum. După ce termină de fumat, Închise ochii. Helen Îi studia pieptul și stomacul care se ridicau și coborau În ritmul respirației, și zvîcnetul pulsului la baza gîtului. Se auzi o bubuitură slabă a unei explozii depărtate, un ropot de mitraliere și poate zgomot de avioane. Vecinul polonez al Juliei, de la etajul superior, patrula neliniștit prin Încăpere; Helen Îi urmărea traversarea Înainte și Înapoi luîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui Duncan se Îndreptă spre el, prinse mînerul mai ferm cu ambele mîini, ridică lama și-l lipi de gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas involuntar spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă Duncan nervos. — O s-o fac imediat, zise Alec, iar pleoapele Îi tresăriră. — Cum ți se pare? — OK. — Ți-e frică? — Puțin, răspunse Alec. Dar ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu ochii lui strălucitori și roșii. Cel mai urît lucru ar fi să te afli acolo de unul singur, nu crezi? zise el cu simplitate. — Da, spuse Duncan, dînd din cap aprobator. Da, ar fi groaznic. Alec Își trase sufletul. Pulsul Îi crescuse, aproape sărind În lamă. Dar cînd vorbi, i se adresă ca din Întîmplare, Încît Duncan crezu că glumea, și aproape că izbucni În rîs. — Pe curînd, Duncan. Își Încordă mîna, ridică ambele coate de parcă era pe cale să Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]