1,472 matches
-
neurologice, somatice și sociale pentru individ. Travestismul: adoptarea de către individ a ținutei vestimentare, a modului de conduită și atitudini specifice persoanelor de sex opus, traducând o devianță sexuală. Vagabondaj: incapacitatea unor indivizi de a se putea fixa într-un loc; pulsiunea morbidă, irezistibilă de a pleca și călători permanent fără o direcție anumită și fără un scop precis. Vesanie: concept nosologic ieșit din uz, desemnând psihozele cu evoluție cronică, incurabile. Viol: violență sexuală exercitată asupra unei persoane de sex opus, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
București, 1997. B. Ficeac, Tehnici de manipulare, Editura Nemira, București, 2004. FILENAME \p C:\Carti operare\Tratat de pihopatologie\Tratat de psihopatologie 1 operat.doc PAGE 562 Inconștientul colectiv Eul colectiv actual Anticiparea proiectivă a viitorului Evenimentele trecutului (istoria) Supra-Eul colectiv Inconștientul colectiv (pulsiunile grupului uman) Eul colectiv (grupul social-uman) Perspectiva viitorului ca evoluție Experiența istorică a trecutului Supra-Eul colectiv (idealurile sociale)
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
comunicare (firești pentru un om care a iubit scena), imaginea din oglinda mass-media este șocant de contorsionată și de nedreaptă. Admit că diverși comentatori care s-au înfruptat din privilegiile vechiului regim, obișnuiți să cânte osanale activiștilor "luminați", au naturale pulsiuni poporane și se simt iritați de distincția distantă a celor cu "sânge albastru". De la Revoluția Franceză încoace, gloata dezlănțuită și-a impus supremația circului - deghizată în populism și democrație - în defavoarea fastului construit și opulent ce marca succesiunea familială la tron
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la negocieri, cine știe...). 1 noiembrie 2009 Iubitorii de ecranizări după momente celebre ale istoriei neamului au putut savura săptămâna trecută, în prime time pe toate televiziunile naționale, un vioi remake, în regia îndrăzneață a domnului Crin Antonescu, după învolburatele pulsiuni politice ale anului 1866. "Monstruoasa coaliție", inițiată de liberali, sătulă de excesele unui domnitor chefliu și afemeiat 1 și exasperată de nerecunoașterea internațională, îl smulge pe acesta din așternuturile ibovnicei aruncându-l în exil și, la inspirația divină a Brătianului
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
prin shopping") și idoli de mucava sau celuloid. Cum am realizat că am fost atins și eu, în ciuda unui program rațional pe care mi-l impusesem de la bun început, de mareea toxică și sufocantă a comentariului politic generat de primitivele pulsiuni de mărire ale unei clase politice debile și răuvoitoare, am zis să schimb registrul în această săptămână și să ignor cearta postelectorală care ne arată occidentalilor așa cum suntem: o țară subdezvoltată, coruptă, jonglată de mafioți și condusă de niște canalii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unde civilizația, consumul și toleranța erau obișnuite, una merită amintită pentru valoarea ei paradoxală: contactul cu intelectualul de stânga, de regulă un om titrat, cu o origine burgheză și un venit îndestulător, care, însă, cochetează dezinvolt și vocal, fie cu pulsiunile radicale ale anarhosindicalismelor (dacă e mai pervers), fie, direct, cu comunismul neaoș sovietic și utopic. Spre stupefacția multor tineri intelectuali din Est, aceste personaje bizare, care profită fără sfială de toleranța politică a lumii liberale, democratice, pentru a o submina
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nevoie irepresibilă de șocuri emoționale și de voyeurism, ascunsă ca un viciu inavuabil, dar vie și iritantă, face ca întreg mecanismul de construcție al grilelor și al agendei mass-mediei comerciale să fie articulat pentru a răspunde și hrăni astfel de pulsiuni primare. Construcții mediatice imunde precum România Mare, Atac la persoană, OTV (pentru a pomeni doar pe cele mai vechi și influente), precum și toată pletora de fițuici și produse de nișă construite pe același calapod, ne-au otrăvit spațiul public și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asemănările actualului președinte ales cu "Führer-ul nostru de mucava" din anii '40 nu sunt chiar neesențiale: apeviști, inculți, naturi patibulare, fundamental rasiste, strategi "din cuțite și pahară", de stat major, fără nicio experiență reală a frontului, patrioți de paradă, cu pulsiuni viscerale antidemocratice, dar, mai ales, naturi primitive, cazone, dominatoare, autoritariste, obișnuite să comande și să li se execute fără crâcnire ordinele oricât de absurde sau criminale ar fi acestea. Veți spune: haida-de, că sari calul, nu poți spune despre Băsescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
aproximație masa succesorală a cetățeanului față de aceea a regelui. Problema-cheie aici, desigur, a fost și rămâne în ce măsură domnul Lambrino este îndreptățit la o moștenire regală, ca titlu și ca posesiuni, în contextul în care Carol al II-lea, dominat de pulsiuni corporale devastatoare, a renunțat la tron și a sfidat reglementările Casei Regale fugind cu focoasa vasluiancă Ioana Maria Valentina Lambrino, zisă "Zizi", bunica lui Paul, cu care s-a căsătorit în secret, căsătorie anulată apoi. Nu e aici locul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
inevitabil, în malaxorul opiniei publice. Fără amintirea oțetită a "Duduii", Carol al II-lea, deși un vicios inteligent și manipulator, care nu s-a sfiit să-și detroneze propriul fiu, după ce renunțase la domnie pentru a da curs năvălitoarelor sale pulsiuni organice, ar fi rămas, în ciuda regimului său autoritar, a desființării democrației parlamentare, a catastrofei politice, economice și morale pe care a girat-o, drept, totuși, un om abil care a avut inspirația genială de a-și subordona intelectualii prin prebende
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Pentru autorul de jurnale intime, caracterul secret al scrierii anihilează o parte din presiunea colectivității. Tensiunile, traumele, obsesiile tribului implantează În individ teama de moarte. Abstragerea, izolarea, Într-un cuvânt, recluziunea asigurată de secret anulează ceva din forța inhibitorie a pulsiunilor tribale. Pentru anumite spirite maladive, cuvintele lui M. Mauss pot fi ușor explicate, schimbând doar sensul de acțiune al amenințării morții. Pentru Mauss, „În cazul multor indivizi, moartea e cauzată brutal, elemental... doar pentru că ei știu sau cred (ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
sinuciderii nu e pus În termeni de slăbiciune sau putere. Sinucigașul nu scrie niciodată: „Cred că mă voi omorî”, ci enunță, cu o fermitate mai Întâi a tonului și abia apoi a acțiunii, „Am să mă omor”. La aceste ființe, pulsiunea morții organizează autoritar toate celelalte mișcări ale psihicului ori chiar cele ale fiziologicului. Elegiacul și melancolia se Întâlnesc Întotdeauna În textele sinucigașilor, pentru că Înainte de a fi un act, sinuciderea e o stare. Întinsă pe mai multe zile, șerpuind asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
insuportabile. Urma scrisă Ca fenomen activ, ca stare, sinuciderea este o forță de opoziție. Ea se opune, desigur, vieții, dar se opune, sub forma unui text, și literaturii. Nu doar prin curmarea carierei scriitorului, ci prin Însăși scurtarea duratei jurnalului. Pulsiunile morții, cum le numește psihanaliza, intră În cercul complet al rotației viață-moarte-viață. Sinucigașul este o cutie de rezonanță, un amplificator al mișcărilor de-o imperceptibilă fragilitate ale morții. El trăiește În avans, cu voluptatea iluminatului și cu abandonul de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cel mai neobișnuit este că modelul acesta nu domină prin forță și agresiune și nici măcar prin persistență. El nu e centrat pe un obiect, o Împrejurare sau o acțiune anume, ci, cum o dovedește Baldine Saint Girons, pe o stare: Pulsiunile morții nu vizează un obiect, ci doar o stare, exprimată metaforic prin egalizarea tensiunilor chimice. Totodată, dependența față de obiect pare inevitabilă, datorită faptului că, așa cum spunea Freud la sfârșitul lucrării Dincolo de principiul plăcerii, calea spre regresiunea totală este barată; din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
stare, exprimată metaforic prin egalizarea tensiunilor chimice. Totodată, dependența față de obiect pare inevitabilă, datorită faptului că, așa cum spunea Freud la sfârșitul lucrării Dincolo de principiul plăcerii, calea spre regresiunea totală este barată; din acest motiv, neputând să mai meargă decât Înainte, pulsiunea morții se găsește angajată În manifestarea sa: aceea de stare anorganică 27. Zbaterile aparent fără obiect ale sinucigașului care Își comentează În jurnal dorința de a muri provin, așadar, din succesiunea de mișcări contradictorii și imprevizibile ale psihicului uman. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
16. Prin urmare, Întreaga aglomerație de obiecte, de senzații, de Întâmplări nu aduce nimic nou În raportul fundamental dintre eul de suprafață și eul de adâncime. Conștient de indeterminarea conceptuală și ontologică a acestei situații, jurnalul intim speculează cu tenacitate pulsiunile tensionale dintre cele două euri. Jurnal intim, adică jurnal al relației dintre eul meu biografic și eul meu scriptic. Excrescență a budoarului din secolul al XVIII-lea (loc al izolării, al meditației, al lecturii, dar și al fantasmelor sexuale) intimul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
secunde. Ambiția jurnalului intim este de a reface, de a re-da, de a salva in extremis realitatea primă. E un rol asumat aproape În mod inconștient, extras din datele inițiale care-l fac posibil. Decupaj În real, jurnalul acționează În funcție de pulsiunile conținute de selecția (sau absența selecției) operată la nivelul realității propriu-zise. Cu toate acestea, el cade În plasa ficționalizării, Împrumutând tehnicile prozatorului, constrâns de tensiunea conținută de Întâmplările pe care le narează nu atât cu obiectivitate, cât prin ignorarea subiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu literatura ca formă a existenței. Pe de altă parte, nu pot fi neglijate mecanismele de autoreglare ale autoportretului. Ele se ordonează și dobândesc consistență nu atât În funcție de voința scriitorului (pentru că atunci autoportretele n-ar fi decât banale apologii), cât pulsiuni structurante ale textului de jurnal. Prin urmare, autoportretul este o formă retrospectivă de organizare a textului literar. Scriitorul nu are o putere mai mare asupra lui decât asupra propriei inspirații. El Își deconspiră sensurile pe un interval, relativ cuprinzător, Între
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În procesul trecerii de la realitate la ficțiune, și apoi de la ficțiune la realitate, subzistă doar o vagă percepție a spațiului idealizant. Chiar dacă lupta cu biograficul poate fi percepută În termenii unei bătălii a monștrilor, a unei răfuieli Între tensiunile nerezolvate, pulsiunea jurnalului va fi una scăzută: ea modulează și modelează informul și brutalitatea existenței. Barbara Johnson vedea, ca posibilă metaforă a literaturii biografice, nașterea lui Frankenstein, În romanul lui Mary Shelley. Există, fără Îndoială, un Frankenstein reprimat În toți autorii de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de operă, de literatură nu preexistă textului, ci se ivește deodată cu aceasta 89. Jurnalul, ca orice gen literar, se descoperă pe sine pe măsură ce se scrie: atunci când cuvântul nu mai plutește În derivă, ci se supune unei funcții precise - traducerea pulsiunilor conștiinței. El poate Înceta chiar: să fie ceea ce fusese - un cuvânt -, asumându-și până și riscul paragramaticalizării 90. Acceptând, ca autobiografia, autoportretul, ca amintirile, biografiile, memoriile sau corespondența, un „pact autobiografic”91, jurnalul intim intră În categoria textelor referențiale. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
întreg cere calificare și o considerabilă intuiție psihologică. Testul Luscher complet arată mai mult decât reacțiile unui individ la situațiile existente și comportamentul său în punctul de răspuns efect, acesta indică de asemenea, atitudinea sa condiționată obișnuită, atitudinile sale conștiente, pulsiunile chiar subconștiente în domeniul emoțiilor, voinței, acțiunii și aspirației, impulsurile și trebuințele sale psihice. Cu aceste informații se poate pune nu numai un diagnostic precis și complet ci de asemenea se poate indica cea mai potrivită acțiune terapeutică. O altă
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
bârfă, denunțuri, acuzații lipsite de temei (hărțuire sexuală, viol). Multe din aceste acuzații sunt făcute din dorința de răzbunare sau gelozie. * Mitomania perversă: este o mixtură a vanității cu malignitatea mitomanică. Este izvorâtă din capacitatea și dorința de a satisface pulsiuni perverse, fie ele morale, sexuale sau în contextul toxicomanic. Confabulația este un fenomen compensator al unui deficit mnestic (sindromul Korsakov). Alteori apare sub forma unor povestiri mai mult sau mai puțin stufoase și cu un anumit grad de verosimilitate. Este
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în formele grave de depresie și schizofrenie în demențe (stadiul terminal), în oligofrenie gravă (idiotism). 4.1.9.2. Tulburările calitative ale voinței Predescu (1989)71, pe lângă parabulie, care constă: "într-o insuficiență volițională, însoțită sau determinată de anumite dorințe, pulsiuni și acte parazite" și disbulie care se caracterizează prin dificultatea de a trece la acțiune sau a o termina, mai includ: impulsivitatea și raptusurile anxioase. 1. Actele impulsive-sunt activități psihomotorii cu debut și sfârșit brusc, pe care bolnavul nu le
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
deosebesc trei tipuri de diverticuli: “faringoesofagieni” - în esofagul cervical; “parabronșici”- în esofagul mijlociu și “epifrenici” - în esofagul inferior. După modul în care acționează forța necesară dezvoltării lor, se deosebesc diverticuli de tracțiune (aplicarea forței se face din afara peretelui esofagian), de pulsiune (aplicarea forței se face dinăuntrul lumenului esofagian) și micști, de tracțiune - pulsiune. Epidemiologie. Diverticulii esofagieni sunt prezenți la aproximativ 5% dintre persoanele în vârstă examinate radiologic. Se întâlnesc mai frecvent la vârsta adultă (40-50 ani), ceea ce ar reprezenta un argument
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
mijlociu și “epifrenici” - în esofagul inferior. După modul în care acționează forța necesară dezvoltării lor, se deosebesc diverticuli de tracțiune (aplicarea forței se face din afara peretelui esofagian), de pulsiune (aplicarea forței se face dinăuntrul lumenului esofagian) și micști, de tracțiune - pulsiune. Epidemiologie. Diverticulii esofagieni sunt prezenți la aproximativ 5% dintre persoanele în vârstă examinate radiologic. Se întâlnesc mai frecvent la vârsta adultă (40-50 ani), ceea ce ar reprezenta un argument împotriva originii lor congenitale. Etiopatogeneza. Diverticulii faringo-esofagieni și cei epifrenici sunt diverticuli
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]