4,523 matches
-
formulări, imagini, păstrate acolo până ce toate particulele susceptibile de a se uni într-o combinație nouă se află laolaltă."278 Sunt idei care accentuează impersonalizarea actului artistic, asemănătoare cu obiectivarea promovată de poeticile clasice, în sensul "dispariției" eului empiric, a purificării discursului de accentele personale. Teoria lui Eliot implică însă aspecte mai complexe vizând procesul creativ în sine, nu numai rezultatul acestuia: "părerea mea este că poetul nu are de exprimat o "personalitate", el este doar un mediu determinat, un mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ci o eliberare de emoție; nu e exprimarea personalității, ci o eliberare de personalitate." Poezia este văzută ca un fel de exorcizare, o fugă de emoție și de propria biografie. Este o manieră de a acredita, până la un punct, ideea purificării prin creației, a unui catharsis care are drept rezultat autonomizarea operei prin desprinderea totală a acesteia de cel care a creat-o, după cum sugera tot Eliot într-o manieră umorist-ironică în articolul Despre poeți și poezie: "Și apoi el (autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o clarificare, o aprofundare în măsura în care inefabilul sentimentelor capătă concretețe. Echivalarea obiectivă a liniilor interioare este considerată necesară de către critic la un dublu nivel al realității personajului și al realității operei. Din punct de vedere al personajului, obiectivarea ar presupune o purificare datorată unei mai bune percepții a sentimentelor Hamlet nu reușește să conștientizeze că sila lui este cauzată de propria-i mamă, depășind-o în același timp, iar această confuzie, imposibilitatea de înțelegere a propriului mecanism interior, îi otrăvește existența. În ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
populare ale lui Eliot, contribuind la impunerea autorului drept una din vocile critice de frunte ale generației sale. Acest procedeu prin care o încărcătură emotivă se organizează într-o situație, succesiune de evenimente sau obiecte, furnizând poetului o eliberare, o purificare, va avea impact și la nivelul conceperii lirismului modern în care emoțiile și senzațiile originare ajung să se desubiectivizeze, căpătând o structură autonomă prin intermediul limbajului poetic.288 Este ceea ce susținea și T. E. Hulme prin îndemnul la constituirea unor imagini
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
directă, concisă și clară a adevărului. Acestea sunt coordonatele în care Pound încadrează o operă de valoare, coordonate ce se dovedesc, încă o dată, reevaluări ale principiilor clasice. Economia de mijloace, la care se referă în final autorul, presupune o anumită purificare a textului de ornamentele gratuite, ducând, totodată, la o concentrare a formei. Această eliminare a balastului lingvistic va fi, într-adevăr, una din principalele caracteristici ale liricii moderne, având însă ca efect nu o clarificare a sensului, ci dimpotrivă o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceea și acest subcapitol nu a dezvoltat decât unele aspecte ale scrierilor lui Ezra Pound privind acea dimensiune neoclasică pe care, deși autorul nu o mărturisește în mod explicit, așa cum o făcea T. S. Eliot, o întâlnim prin aspirațiile către purificarea expresiei, către autenticitatea trăirii artistice, către implicarea activă a tradiției și a modelelor în procesul creației. V.6. G. Călinescu În peisajul literar românesc al secolului al XX-lea, cea mai importantă voce care a promovat neoclasicismul este, desigur, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Revenind la conținutul prelegerii, o altă trăsătură a spiritului clasic este identificată cea referitoare la tendința de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de anonimitate care presupune o depersonalizare, o
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Proprietățile au fost expropriate și s-a trecut la un riguros program de deznaționalizare: interzicerea alfabetului latin, închiderea școlilor laice și confesionale românești, trecerea Bisericii la Patriarhia Moscovei, "anulând un element fundamental al organizării comunitare și al conștiinței naționale"233. Purificarea etnică (dirijată de conducătorul Ucrainei, Nichita Hrușciov) a constat în eliminarea fizică a elementului românesc, prin arestări și deportări, prin impunerea legislației ucrainene etc., încât "Tradiționalul șovinism antiromânesc a primit "o fundamentare de clasă""234. Numai în primele zile au
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
legat de Tractatus aceleași așteptări ca și adversarii lor filozofici. Referindu-se la imaginea pe care o aveau despre Wittgenstein unii membri ai Cercului de la Viena, Karl Menger scria că așteptau mai departe de la acesta „o contribuție la o continuă purificare a filozofiei, pe care doreau să o vadă mișcându-se în direcția unei prezentări tipic matematice, bazate pe introducerea cu grijă a termenilor și pe demarcații riguroaseă“ (Citat după Br. McGuiness, op. cit., p. 188.) 79 În discuțiile despre Tractatus din
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tot atât de departe cât se întinde domeniul de aplicare al instrumentelor de cercetare pe care le oferă noua dezvoltare a logicii. În capitolul intitulat semnificativ „Logica în calitate de esență a filozofiei“, el observă că „orice problemă filozofică, când este supusă analizei și purificării necesare, se dovedește fie că nu este în mod real filozofică, fie că este logică, în sensul în care folosim noi cuvântul“5. Logica oferă acum instrumentele adecvate ale cercetării filozofice, tot așa cum matematica a furnizat metodele de cercetare ale
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o lecție fundamentală pe care ne-a oferit-o știința modernă, anume aceea că numai prin limbaje mai precise vom putea identifica și depăși greșeli și confuzii logice, care sunt, pentru a spune așa, „încorporate“ în limbajul comun. Tocmai prin purificarea logică a limbajului putem accede spre puncte de vedere mai nepartizane, mai obiective, libere de acele înclinații și idei preconcepute pe care Francis Bacon le numea „idoli“. Ne putem astfel ridica deasupra a ceea ce desparte indivizi, grupuri sectare, mari colectivități
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
caută aceste clarificări în direcții opuse. Russell, ca și empiriștii logici, credea că este vorba de confuzii care pot fi înlăturate prin construirea și utilizarea limbajelor formalizate. În gândirea sa târzie, Wittgenstein a urmărit clarificări conceptuale nu prin operații de purificare și rafinare logică a limbajului comun, ci prin examinarea formelor sale mai simple, mai elementare, în care relația expresiilor cu viața oamenilor, cu practicile și instituțiile comunităților devine mai clară, mai transparentă. Orientarea gândirii lui Wittgenstein este, în acest sens
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Vorbele mamei: "Nu zilele trec, Ci zilele noastre!" Natura eternă exorcizează. O ploaie estivală face să întinerească frunza, iarba și "verdele ochilor" poetei. Lacul, Râul, Muntele, Un sat din Ardeal, câte un Colind, câte o întâlnire cu îngeri cheamă la purificare. În câteva cuvinte, fondul liric al Carolinei Ilica are rădăcini în poezia aurorală a vechilor arcadieni; prezidează în viziunile sale consonanțe de profunzime cu Terra mater de unde robustețea surâzătoare și bucuria de a exista. O SPECIE PERENĂ. Mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
gnozei), individul din labirint trece prin încercări totdeauna terorizante; întocmai ca în mitologia elină, iată "Caverna"; Dansul sacru" evocă simbolic pășirea zigzagată prin labirint; "Securea cu două tăișuri" amintește de tărâmul Minotaurului. Antropologii văd în simbolistica labirintului un stimul spre purificare: "mersul și întoarcerea din labirint ar fi simbolul morții și al învierii spirituale"; pe scurt, labirintul duce spre "profunzimile inconștientului", spre "unitatea pierdută a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o "eternă întoarcere". Inițiatul care va
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și culte. Încă din toamna anului 1944, s-a demarat adoptarea unor acte normative de epurare prin care se înființau comisii de verificare a instituțiilor ecleziastice (clericii diferitelor culte erau asimilați funcționarilor, fiind salarizați de la bugetul de stat). Decretul-lege pentru purificarea administrațiilor publice lărgea categoriile de funcționari și salariați care puteau fi îndepărtați din serviciu și stabilea internarea în lagăre speciale a celor culpabili. În lagărul de la Caracal au ajuns, în primăvara anului 1945, și numeroși clerici. Pe de altă parte
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
și b - dosar de lucru. Ofițerii de Securitate se întâlneau cel puțin o dată pe lună cu preoții informatori, pentru a culege informații referitoare la „starea de spirit a populației” . Roland Vasilievici crede că „apariția Legii «Ticu Dumitrescu» este vitală pentru purificarea morală a societății românești [...]”. Mic dicționar de termeni Abandonare - scoatere din rețeaua informativă, închiderea dosarului personal al informatorului. Angajament - documentul în baza căruia informatorul accepta colaborarea cu Securitatea și prin care căpăta nume conspirativ, fiind introdus în rețeaua informativă. Atenționare
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
lui se ivise, așadar, o nouă răspântie, unde, de data aceasta, avea să-și înfrunte propria moarte. De jur împrejur, patru elemente: craterul, stânca, un copac scorburos și mormântul de piatră. Însoțit de fetele lui, se supusese unui ritual al purificării, semănând perfect cu toaleta făcută unui mort. Oedip pășise încă de pe atunci în moarte. În același timp însă, moartea aceasta se plasa și sub semnul fertilității, căci tinerele fete se îndreptaseră spre colina zeiței Demeter, zeița agriculturii și a roadelor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iarăși, că a regăsit „privirea și trupul ei” (omma kai demas). Alcesta nu scoate însă nici o vorbă (ca o statuie?). Heracles va trebui atunci să explice că Alcesta nu va putea vorbi înainte de a se purifica timp de trei zile - purificare cerută de coborârea ei în Infern, de contactul cu lumea zeilor subpământeni -, numai că tăcerea Alcestei are cu totul alte rezonanțe. Tragedia se încheie cu morala corului: el vorbește despre fericirea venită pe neașteptate, despre neprevăzut. Dar nu s-ar
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fac din păcatele mele un merit, răscumpărând greșelile trecutului când nimeni nu se va aștepta la asta”) pare destinată să graveze în însăși ființa lui moștenirea grea a păcatelor părintești. Iată de ce Henric al V-lea aspiră la o îndoită purificare, la o îndoită pocăință. Iar când poruncește ca mormântul lui Richard al II-lea să fie strămutat cu mare ceremonie, lacrimile pe care le varsă sunt de sinceră căință. Ne-am putea aminti aici de Richard al II-lea și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
dar și „frumoasa moarte” săvârșită în plină lumină. Lăptăreasa din Sonata spectrelor împletește tinerețea cu moartea. În făptura ei se aliază albul hrănitor al laptelui și albul funerar. Ea este, rând pe rând, figură vestitoare a morții și simbol al purificării, cum ne-o arată scena fântânii. Personaj cu desăvârșire mut, Lăptăreasa fascinează și terorizează deopotrivă. În spațiul pe care îl traversează, pare a fi incarnarea fantomei acelei tinere fete ce avusese odinioară un rol important în viața bătrânului Hummel: acesta
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
arată că pozițiile extreme sunt nefirești, ele ambiționează să fie pure, unidimensionale și infailibile. Și mai presus de orice, expresiile fundamentaliste asupra mecanismelor reglatoare sunt aumane, obiectuale la modul absolut, au o natură anorganică. Fiind perfecte, instrumentele fundamentaliste invită la purificarea umană de natura sa duală, cerându-i să-și păstreze doar corpul material care să furnizeze energie pentru perpetuum mobile al avuției. În fond, și piața, ca și planul, măsoară cantități și repartizează poziții în mecanica socială. Piața și planul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
bucurăm de clipa de față; să transformăm negativul în ocazie a pozitivității; să evităm viziunea egocentrică asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IVtc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de dorințele, instinctele sau pulsiunile individului, scopul este de fiecare dată același: cunoașterea și stăpânirea propriei ființe. Pentru aceasta, el îndeamnă și la o purificare a plăcerilor: de unele trebuie să te îndepărtezi, să fugi ca de ciumă, altele se manifestă exact în acel moment al operației care constă în a te feri de pasiunile nefaste. De unde o dietetică nu a dorințelor, cum se va
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
absența legilor, a regulilor și a dreptului îi obliga pe oameni să trăiască asemenea unor sălbatici incapabili să gândească în termeni de bine comun. Lucrurile nu s-au afirmat chiar așa de clar, dar filosoful gândește dreptul ca pe o purificare a relațiilor dintre oamnei. Focul, familia, prietenia, limbajul, compasiunea coincid cu apariția orașelor, deci a civilității. Se produce o trecere de la nomadism la sedentaritate. Marte continuă totuși să-și păstreze rolul, deși Venus câștigă teren: astfel, oamenii aleargă după glorie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Nigeriei). Se fac auzite glasuri de politicieni care vorbesc în prezent despre „războiul total” (total war) pe care îl descriu drept rezultanta prevalenței factorului etnic în strategiile interne care ar contribui la apariția acestui fenomen înspăimântător și care ar dori „purificarea etnică”. Pentru acest total war s-ar găsi și ingredientele necesare: populații civile amestecate; apariția unor actori de tip militarist din „non-state”; arii de mari conflicte, ca și diversificarea și înmulțirea tuturor tipurilor de arme în mai toate regiunile de pe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]