3,386 matches
-
Ca să nu pomenesc de faptul că de familia noastră Îl leagă nu puține lucruri. De pildă, străbunicii mei - oameni cu o oarecare stare - i-au fost nași părinților lui, tușa Tinca și moș Florea, poreclit Cucu (pasăre zbanghie, nestatornică și pusă numai pe iubiri vinovate). Eu pe moș Florea Cucu nu l-am prins În viață, dar poveștile despre veselia lui sunt vii Încă, iar de pe urma sămânței pe care el a răspândit-o nu numai pe ogorul său se nasc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ea, orice s-ar fi Întâmplat, unde ar fi văzut cu ochii. Aveau cu adevărat să se Întoarcă, Însă n-o mai găsiseră. Nici unuia dintre ei nu-i picară sub ochi ziarele județene care descriau pe larg moartea mustăciosului turc - pusă pe seama unor ucigași din rețeaua traficanților de bijuterii din aur -, al cărui cadavru fusese găsit, mutilat de animale, Într-o crescătorie de porci intrată În faliment. Printre hârțoagele pe care le răscoliseră cei ce anchetaseră dispariția lui Foiște și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cu câteva momente în urmă spuse-se că nu părăsise niciodată Sagius II. Și chiar dacă primise informațiile de la altcineva tot apăruseră destule semne de întrebare care să-l facă circumspect. Cu toate asigurările date de Poha, câteva lucruri simple trebuiau puse cap la cap și lămurite înainte de a mai oferi orice fel de informații acestuia. Se putea ca tînărul să nu fie nimic mai mult decât ceea ce pretinse-se că este. Sau dimpotrivă. Se putea ca sub aparențe să se ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nu ca hagi Lohan, care șade în spatele casei cu dugheană și șopron șindilit și „cerșindu el dreptate (lui Io Costandin Mihail Cehan Racoviță voievod) că i s-ar mai cade lui să cumpere decâtu Lohan”. Așa se face că boierii puși să judece lucrurile găsesc: „că mai încape Ovanes să cumpere decâtu Lohan. Și s-au giudecatu să-i întoarcă Ovanes banii lui Lohan...Dreptu aceea, după giudecată și așezare lor, să aibă a stăpâni Ovanes această casă cu dugheană cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
spre continua desfătare a stomacului proprietate personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin preajmă, omul se simțea suficient de patriot, ca să nu crâcnească la unele chestii care nu-i plăceau pe atunci. Dar s-au dus acele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
am mers ca să predau la Liceul Procopiu, mulți elevi de acolo știau deja că eu fac programare practică și nu cunosc doar teorie, ca majoritatea covârșitoare a profesorilor de informatică și de aceea printre primele întrebări pe care mi leau pus, a fost dacă o să-i învăț să facă viruși. Această dorință a lor era firească, fiindcă voiau să posede acea capacitate omenească, de a simți că sunt mai puternici decât alții. A avea posibilitatea de a folosi un virus bine
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
vor fi luat orice din lucrurile mănăstirii (Bârnova)... precum și asupra celora ce vor ști sau vor fi văzutu sau vor fi simțitu cât de puțin... de nu vor mărturisi adevărul”. Nu-i drept, fiule, dar altă cale... nu găseau cei puși să vegheze asupra bunurilor mănăstirii. Mai de-a dreptul spus, e mai ușor să apelezi la blesteme decât să ai grijă de bunurile mănăstirii... Curios lucru, părinte. Nu te pot contrazice, fiindcă la 17 iunie 1782 patriarhul trece la fapte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
apoi au fost călugăriți. Așa s-a întâmplat și cu „Pavăl săponariul”, care la 18 aprilie 1747 (7255) „împreună cu ficiorii” întocmește un zapis prin care dăruiește mănăstirii Sfântul Ioan Zlataust „o livadă cu pomăt și-n capul livezii este vie pusă tânără... la Vacota... pentru ce (că) m-au călugărit pe mine, fiind bătrân, cu voie ficiorilor mei și a tot neamul”. Încă un loc de casă nu strică sfintei mănăstiri, chiar dacă se află „în Cacaina”. Este vorba de zapisul din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
scrisese toate aberațiile alea. îmi aminteam vag că hotărâsem că „Nu mai suport“ avea să fie titlul unui poem despre un hoț care fura din magazine și care era pe cale să se îndrepte. Eram oripilată. Era extrem de șocant să fiu pusă față în față cu un lucru pe care-l făcusem atunci când fusesem drogată. M-am holbat la mâzgăliturile acelea care arătau ca o pânză de păianjen. Nu seamănă deloc cu scrisul meu. Probabil c-abia fusesem în stare să țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de ce? l-am întrebat nevenindu-mi să cred că discutam așa ceva. Pentru că nu ești omul care credeam eu că ești. Pentru că am luat droguri duminică noaptea? mi-am luat eu inima-n dinți și-am pus întrebarea care nu trebuia pusă. —Duminică noaptea? a lătrat Luke izbucnind în hohote de râs. De ce să ne oprim la noaptea de duminică? Dar, într-adevăr, problema e abuzul de droguri, a continuat el. Obiceiul ăsta al tău e grav și ai nevoie de ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se simțeau storși de puteri după numai zece minute petrecute în compania ei. La cursul de yoga, atunci când stătea în lotus, reușea să iradieze energie, iar străduințele sale de la orele de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite, pentru care fiecare idee nouă era vestitoarea zorilor unei etape noi și invers. Ideile cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sau crezând - în mod eronat - că i se spusese să ridice mai zdravăn, macaragiul ridică mai departe. Apoi, cum funia se tensionă, se auzi un pârâit înfricoșător și în clipa următoare capul de ciment al lui Judy, cu peruca Evei pusă ca o bască, arătă ca și cum era pe cale să împlinească profeția inspectorului Flint - că va fi decapitată. însă, după cum au decurs lucrurile, inspectorul n-avea de ce să-și facă griji. Judy era făcută dintr-un material mai solid decât s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sau mental. Nu era retardată, nu avea semne de autism, nimic organic care să o împiedice să interacționeze cu cei din jur. Te privea drept în ochi, înțelegea tot ce-i spuneai și zâmbea des și afectuos, cât doi copii puși laolaltă. Atunci ce-avea? Suferise cine știe ce traumă teribilă, care îi distrusese capacitatea de exprimare? Sau, din motive încă neînțelese, decisese să facă un jurământ de tăcere, impunându-și un mutism voluntar pentru a-și pune la încercare voința și curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu cana de ceai îndulcit cu miere. Licoarea care trebuia să mă liniștească nu mă scăpa de viziunile dantești de peste o oră, două, de corpurile fabuloase prinse într-un Totentanz, care pe lumina aprinsă se vădeau a fi cămașa mea pusă strâmb pe umeraș sau șosetele albe aruncate în mijlocul covorului cu dezinvoltura unor lebede... Dincolo de partea ei prozaică, de corpurile străine care-mi circulă liber pe faringe, provocându-mi o greață nervoasă, gripa îmi dădea, după stingerea tuturor luminilor din casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
repartizată” în vreun post îndepărtat. Am învățat deja stilul de pedeapsă din cadrul Partidului Comunist. Acționez înainte ca Biroul Politic să pună mâna pe mine. Trebuie să-l oblig pe iubitul meu să depună efort pentru plăcerea lui. Dragostea noastră trebuie pusă la încercare. Fata îi lasă lui Mao o scrisoare în care-i spune că reputația și cariera lui sunt tot ceea ce contează pentru ea. Președintele încearcă să-și țină firea, dar încet-încet tensiunea lui începe să se vadă - îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
duhorile internatului! Ai accepta chiar și ghinionul lui Anton la partidele de poker jucate până la ziuă, cu condiția ca la sfârșitul orelor să te aștepte mereu, vizavi de școală, trăsura cu coșul tras, Înăuntru micuța Riri, cu blana albă, pufoasă pusă doar peste ciorapii negri cu jartiere Înflorate, ronțăind, răbdătoare, alunele trase În cea mai fină ciocolată. — ...Amicului Anton Îi datorez decizia să Îmi iau viața În mâini și să renunț la seminar! Atunci când a obținut, prin relațiile tatălui, firește, iertarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și m-au așteptat, de ce să mă aștepte, dacă nici nu ne mai văzuserămpână atunci? Așa că, de fiecare dată când eram Împreună, Îmi revenea suspiciunea, oare cine să fie toți ăștia? Or fi Într-adevăr rudele mele sau niște străini, puși să joace acest rol? mă Întrebam. Și nici până la sfârșit nu m-am lămurit... Nu se uită la Christa, În timp ce vorbește, se uită mereu drept Înainte. Îl agasează ceva de când a ieșit din sala de concert, Îi displace ceva... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Da vină, măi, odată! Că te-aștept cu masa-pusăăăă! Și arată iar spre jos-față. Știu: Gheorghiță e omul ei, băiatul lui Maxim, prins de Cedare „dincolo” - nu contează că nu-i aviator, să vie degrab’, că-i așteptat cu masa pusă jos. - Istalan’ ’i de-a’ lor!, anunță Maxim. Da’ mai du-ti-n chizda mă-ti, ciolovecule!, ’nghițâ-ț-ai stèua di pi coadî! Fumeile chirăie, chiuie - de râs. Ileana - văd bine de tot - Își arată dinapoiurile dezgolite; alb-alb, geamăn. Mama coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În felul lui, Încâlcit, ocolit (și bine Înnodat) teoria sacului și a pălăriei, credea că pro-ble-ma există numai la el, la Mana - eventual În satele de primprejur. Câțiva ani mai târziu, tata avea să descopere aceeași „problemă” În Ardeal - altfel pusă. - Credeam, zice tata, că cel mai greu, la țară, ca educator e să le convingi pe fete, pe femei șă-și... arate picioarele - vorbesc numai și numai de sport. Dacă le explicai o dată, de două ori, mergea. Era destul să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la lumină și la căldură, ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru’. Aprindea țăharca, trăgea din ea, trăgea din brăcace. Îi știam măsura: un litru și jumătate; Moș Iacob avea altă măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe calidor. Cânt aici. Colind de-aici. Colind, tremurat, din calidor, cu ochii la bradul Înalt cât școala (adus de depaaarte, de la munte, unde el e mare-n grad - sau: mare-n brad), la Pomul ’podobit, sticlind din toate globurile puse, sus, de tata, din toate stelele, puse ceva mai sus de Bunul Dumnezeu, arzând din toate lumânărelele potrivite de mama și acum pâlpâind În vânt, luminând Înalt cât lumea locul din mijlocul curții noastre-a-școlii, cuprinzând toate arderile de până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o iau mai târziu la dreapta. Am Înaintat, deci, evitând să privesc În direcția soldaților. După câțiva pași, n-aveam să-i mai văd, n-aveau să mă mai vadă. — Stai! Ce să fac? Să mă opresc? La prima Întrebare pusă, aveau să descopere că de-abia vorbeam persana, să-mi ceară actele și mă aresteze. Să fug? Nu le-ar fi fost greu să mă prindă, aș fi reacționat ca un vinovat, n-aș fi putut nici măcar să invoc buna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îndreptat vasul spre curent. — Pune undița În lăcașul de pe scaun, și n-o să mai fie atît de grea, i-am spus. Și scoate-i piedica, să-i lași loc de manevră cînd mușcă. Dacă mușcă și te prinde cu piedica pusă, te aruncă de pe punte. Zilnic trebuia să-i spun aceleași lucruri, dar nu mă deranja. Din cincizeci de clienți nu prinzi decît unul care să știe cum să pescuiască. Și chiar atunci cînd știu, tot sînt aiuriți de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman și niște poeme. — Of, bietu’ de tine. — Nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
whisky goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de rafturi, și chiar În fața mesei o gravură din secolul al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]