8,125 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ÎN PRAG DE IARNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN PRAG DE IARNĂ Ce păcat că dă ninsoarea, E pustie rău grădina! Unde-i frunza, unde-i floarea? Ce se-ntâmplă-a cui e vina? De ce se-nnegrește zarea? Spuneți-mi, care-i pricina? Cât aș vrea să văd o floare, Ori o gâză care zboară, O lăcustă care sare
ÎN PRAG DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382918_a_384247]
-
urmă. Acest „duh nou”, arogant, este radical diferit de spiritualitatea smereniei asceto-chenotice pe care se nevoiră să ne învețe de câteva mii de ani profeții și sfinții. Duhul vremurilor pare a fi același care l-a ispitit pe Iisus în pustie. • Ura, mândria, idolatria și celelte vicii și forțe negative care sălășluesc în întunericul inconștientului individual și colectiv sunt stimulate și controlate în mare măsură de puterile nevăzute ale spiritului ispitelor. Acest spirit mercurial („Mercurius duplex”) are doua fețe, o față
DESPRE DUHUL SFÂNT de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382899_a_384228]
-
ochii triști, înrourați De-al anilor șireag... El se oprea din când în când Privind în depărtare De parcă auzea ceva: O vece, o chemare... Iar când prin dreptul lui trecea Un alt drumeț, târziu, O întrebare se-nălța Din sufletul pustiu: "N-ai întâlnit pe drumul tău O, călător grăbit Un înger dulce și gingaș Ce-odată am iubit? Avea doi ochi ca de smarald Și păr de abanos Și haine albe, mătăsoase Pe trupul mlădios... Surâsul ei...o mândră floare
CĂUTÂND-O PE EA ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382933_a_384262]
-
ce va rămâne veșnic subscris pe-acest pământ. Tăișului din coasă nu-i pasă, are-un gând și-așa ne ducem toții...ca frunza: Rând pe rând. Vis Legat la ochi am rătăcit în munți Pe o cărare-ngustă și pustie Și tălpile-mi gemeau de carne vie Din frunze moarte-mi făcea vântul punți. Dar am alunecat pe-o creangă udă Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău Am adormit un timp atât de rău Nici n-am simțit
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
LUMINĂ EȘTI TU... Și nu mai știu dacă visul s-a risipit la porțile dimineții ori dimineața mea s-a rătăcit în vis și de-atunci, ca un abis mi-e viața fără Tine, cum noaptea fără Lună mi-e pustiu și sorii toți îmi par cu gheare și cu dinți - flămânzii - ce-mi sfâșie, mărunt, mantia de liniște a singurătății, risipind-o prin cuvinte și iluzii pierdute într-o lume în care gerul nepăsării este singurul anotimp. Referință Bibliografică: DINCOLO DE
DINCOLO DE LUMINĂ EȘTI TU... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383005_a_384334]
-
1793 din 28 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O, în patria mea sunt speranțe divine Cântă-n ele visuri cu prea multe suspine, În suflete sunt munții de iubiri, de povești, Neliniștile-ncearcă gânduri mânăstirești... Umbrele, pe noi, ne-așteaptă-n porțile pustii Cu duioșia, de-atunci, din zilele-aurii. Prin odăile vechi amintirea iar trece Cu lacrima prelinsă pe podeaua rece, Împodobită fiind cu dorul violet... Pune clipa durere și în ea și în suflet! Din mari depărtări se aud rugile-n șoapte
PATRIA MEA de LIA RUSE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383010_a_384339]
-
vag ironică, niciodată rece, crudă sau distantă. Cadrul este divers: un târg de provincie, zugrăvit, cu umor și duioșie acidă (Aura singurătății; Nadir, la ospățul melomanilor etc.), un cartier din Capitală (Logodnă la mezanin), o localitate rurală (Scrisori din memoria pustiei; Amiază, în simfonia cicorii), un oraș suedez (Hobby-ul anticarului Jason), un salon de spital (Celălalt Ioan) etc. Fabula, așadar, are incontestabile merite, dar, străbătând-o, atenția unui cititor avizat se va îndrepta, pe nesimțite, spre ansamblu, spre structura de
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
Clădind povești în taină, N-am fost la școli pentru-a-nvăța Misterele iubirii... Un amănunt sau altceva Ce-i scris în legea firii, Îndrăgostit- iubesc, o știu, Mi-e gândul doar la tine, De nu te văd mă simt pustiu, Pierdut, n-am viață-n mine, Un ceas de pleci, stau lângă foc Cu-o ceașcă de cafea Și nu am somn privesc un joc De umbre pe-o perdea, În mine curge-al tău izvor Nisipu-mi răscolește, Nu-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
nseamnăCând două inimi își vorbescClădind povești în taină,N-am fost la școli pentru-a-nvățaMisterele iubirii...Un amănunt sau altcevaCe-i scris în legea firii,Îndrăgostit- iubesc, o știu,Mi-e gândul doar la tine,De nu te văd mă simt pustiu,Pierdut, n-am viață-n mine,Un ceas de pleci, stau lângă focCu-o ceașcă de cafeași nu am somn privesc un jocDe umbre pe-o perdea,În mine curge-al tău izvorNisipu-mi răscolește,Nu-i timp de lacrima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
în viață, porni spre acea adresă ce nici el nu își explica cum de-i rămăsese atât de bine imprimată în memorie. Mergea greoi însă ajunse într-un târziu la adresă se opri în fața casei, totul pe acea stradă era pustiu nici un trecător, nici macar un câine, din hornurile caselor ieșea fum iar după luminile de la geamuri se vedea că oamenii erau în case la gura sobei. Privi stelele ce străluceau pălind a ger, stând în fața porții cumpănii puțin încă odată dacă
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
cu plante acest necaz și soartă, Dar nici n-ajung prea bine, și-aud cum o secure Lovește-n trunchi, și carnea, în mine, i-o simt moartă. Parcă dormim adesea pe-un abator de vise, Și-o cioară din pustie tot croncăne pe viață... De ce miroase-a febră cînd geamuri sînt deschise? De ce simțim din suflet urcînd un fel de greață? Nu sîntem noi copiii năpăstuiți cu anii? Nu sîntem salahorii istoriei și-ai clipei? Un singur fel de plată
SÎNT O RANĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383070_a_384399]
-
nouă speranță-n mai bine. Și tună și tună din nori de durere când viața mai bună devine-adiere. Și plânge și plânge în mine destinul în timp ce în sânge-îmi sporește seninul. Și-adie și-adie o dulce răcoare în lumea-mi pustie ce-a viață tresare. Și totul e pace ce dulce răsună de-o vreme încoace când ninge, când tună. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și totul e pace / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie
ŞI TOTUL E PACE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383073_a_384402]
-
azi ca și ieri: aproape după fiecare colț de casă, aproape la fiecare intersecție apărea taică-miu, parcă era nebun, avea ochii dilatați, era îmbrăcat în niște haine străine, care îi cădeau prost. E drept că orașul era mai mult pustiu, dar el părea că se ascunde de cineva, că e urmărit, avea ochii dilatați, se trăgea pe după colțurile de zid ale imobilelor, mă fluiera și pe urmă îmi vorbea tainic, uitîndu-se în dreapta și în stînga (nu l-ați cunoscut pe
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
și spătarul la scaunul cel gol. Îmi curg prin vene lent clepsidre înfundate, E-un timp ce nu se-ntoarce, rănit pe-un țărm târziu, Se sparg bucăți întregi din clipele blocate Pe-o stradă a speranței, într-un decor pustiu. Mi-e trupul un izvor cu râu ce curge-n lavă, Renaști în carnea mea încinsă de văpăi, Distanța n-a schimbat iubirea mea bolnavă De tremurul sălbatic, născut în ochii tăi. Mai am un singur țel și poate-apoi să
ULTIMUL RONDEL de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383108_a_384437]
-
vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.” (Viitorul metafizicii) Din câți s-au învrednicit să-L caute pe Dumnezeu doar puțini L-am găsit, dar nu în această lume ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile ... Citește mai mult • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.” (Viitorul metafizicii)• Din câți s-au învrednicit să-L caute pe Dumnezeu doar puțini L-am găsit, dar nu în această lume ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile ... XXV. MIREASA LUI IISUS, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. S-a
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
cu o roza. Era AMURG DE TOAMNĂ, Un AMURG VIOLET, DE-AȘ FI ARTIST eu l-aș fi pus, Decor pentru BALET. DIN URMĂ, DORMITÂND, ÎN DUPĂ AMIAZĂ CALDĂ PĂLIND, venea poetul Scriind POEMA ÎN OGLINDĂ. CA MINE, SINGUR stă PUSTIU, Un....,,el’ zicând:NU TE-AM VOIT! Uitându-se -ndelung,și-apoi , Tot întrebând: TU AI MURIT? Am inceput atunci să-i spun PIANO, O POVESTE, ÎN STIL SIMPLU și cam RAR UN SONET...ȘI CE...TĂCERE este! Și ce
GEORGE BACOVIA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383120_a_384449]
-
până și umbrele nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe țeava de eșapament, supărată că era biciuită cu șfichiul pedalei de accelerație. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
a unei inimi rătăcită în clipe furateminute trecute în adierea unui timp relativviața... iluzie optică într-un univers paralel ...Camelia Constantiniunie 2016... XXXI. O STRADĂ, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. ... pe o stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile o stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge pe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșit un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ... Citește mai mult ... pe o stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniileo stradă fără adresă, fără
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge pe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșit un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ... Citește mai mult ... pe o stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniileo stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinațiedoar mintea ta poate să stabilească traseulte uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimicprivești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezătorîn
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
înainte și pășești șovăielnic, neîncrezătorîn buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurilete plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugareridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile ceruluipe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se ștergepe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșitun călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ...... XXXII. ENIGMA (2), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. Asfințitul soarelui era un tablou ireal în
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
lin păstori, Turme spre somn si uitare... Fusele torc Veșnic, pe-a vieții cărare. Sub Bursucău, Satul petrece sorocul... Mândri, " rusenii", Împărățesc holda, locul. Mureșul sfânt, Curge spre ceruri de stele... La cimitir, Dorm amintirile mele. Sufletul meu, Încărunțește-n pustie... E Dumnezeu, " Rusan " din veci, pe vecie. .................................... LA RUȘII-MUNȚI La Rușii-Munți se toarce veșnicia... Stă Bursucău-n mâini cu-n fus de timp... Dumnezeiescul Scaun stă de veghe, La firul vieții-n fiece-anotimp. La Rușii-Munți e mai albastru cerul... Strălucitoare stele
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385330_a_386659]
-
Să-ți fie prieten drag și Tată!Iubire, nu judecător!... XI. TRISTEȚI ȘI ZBORURI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Era târziu,...în nopți ce dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
dor, Când geana tremura de lacrimi, Iar sufletul, pustiu fior, Se-nveșmânta în fum și-n patimi. M-am adăpat dintr-un izvor Căuș de fiere și otravă; Am adunat și în ulcior, Durerea morții, spini și pleavă. Pe drum pustiu, bătut de vânt, Însingurat, cu grea-povară, Călcam tăcut,...cu pasul frânt, Sperând să aflu primăvara. Să-mi crească iarăși ghiocei! Brândușele să mă răsfețe! Să zboare albii porumbei, Să-mi șteargă lacrimi și tristețe! Să vină ploaia, cald-descânt, Stropi vii
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]