1,913 matches
-
oprit-o punându-i mâna pe braț. — Are douăzeci și trei de ani și e din Indonezia. Insula Bali, satul Ubud. Am ajuns acolo cam la un an după ce am publicat Deziluzia, m-am dus cu un grup de europeni putred de bogați la vila tatălui unuia, unde am chefuit o lună. Toate bune și frumoase până când unul dintre ei a luat o supradoză, iar în ziua următoare al Qaeda a aruncat în aer clubul ăla de noapte din Bali. Leigh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre largul mării, suprastructura lui albă plutind ca un castel peste cîmpurile fantomatice. Un miros putred se ridică dinspre una dintre misionare. Soțul ei ședea lîngă ea pe podea, sprijinindu-se de picioarele doctorului Ransome. Voind să vadă cargoul, Jim se ridică pe acoperișul cabinei șoferului. Șezînd acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe În noapte, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
face față celor japoneze. Oare aici, printre movilele funerare, așteptau avioanele americane Înainte de a decola În imaginația lui? Totuși, șoferul japonez văzuse și el stabilizatoarele. El aruncă jos țigara și strigă la paznic, care sărise din camion și Încerca scîndurile putrede ale podului. — Lunghua... Lunghua...! Motorul porni și la răspîntie șoferul o luă spre est, Îndreptîndu-se spre aeroportul Îndepărtat. — Mergem la aeroportul Lunghua, doctore Ransome, Îi strigă Jim printre genunchi. Medicul zăcea pe podea lîngă Basie și tatăl olandezei, urmărindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păr din jurul gurii tremurau ca niște antene În miniatură avertizînd asupra izbucnirii de furie ce avea să vină. Trebuia să-și pregătească izbucnirea, dar bombeurile strălucitoare ale pantofilor lui Jim Îi abătură atenția. Ca toți soldații japonezi, sergentul purta bocanci putrezi, prin care Îi ieșeau degetele mari ca niște uriașe degete mari de la mînă. — Băiete... Făcu o pauză În fața lui Jim și Îi dădu În cap cu lista pentru apel, scoțînd un nor de praf alb. Știa de la soldatul Kimura că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
soldați japonezi tineri, uitați de război, păzeau amplasamentul cu saci de nisip lîngă podul de lemn. Fețele lor erau la fel de trase ca și cele ale prizonierilor, ai căror saboți se tîrau peste scîndurile crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei o mie opt sute de prizonieri se așezară pe mal, ocupînd iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele de cricket. Ca niște spectatori somnoroși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să doarmă după-amiază. Jim urcă treptele, auzind limpede un murmur slab În clădire. CÎnd Împinse ușile un nor de muște Îl Învălui. Înnebunite de lumină, umpleau holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un dezertor din Guomindang ședeau pe șasiul mașinii și beau vin. Jim urcă panta albă ca talcul. Ploaia spălase o parte a terasamentului, iar el se tîrÎ pe sub șinele ruginite și traversele putrede. Mai multe bucăți de șină fuseseră Înlocuite de curînd, probabil de trupele comuniste, care făcuseră din oraș baza lor. Platforma fabricii de ceramică, linia de cale ferată și rezerva de cărămizi de la vechile cuptoare și coșuri, precum și apropierea de aeroportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aer. Zilele lor de festin trecuseră. Un bărbat cu părul roșu, Într-o uniformă americană, cu o mască verde chirurgicală pe față, le gonea. În mînă avea un insecticid. — Doctore Ransome...! Jim scuipă sînge din gură și alergă pe treptele putrede. — Ai venit Înapoi, doctore Ransome! E-n regulă, toată lumea vine Înapoi! Mă duc să o iau pe doamna Vincent...! Trecu pe lîngă doctorul Ransome În Întuneric, dar mîinile medicului Îl apucară de umeri. — Stai, Jim... M-am gîndit că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ție Îți trebuie gândacul verde cu orice preț și toți trei, căci vă ajută și fata din Venezuela, (se conturează o fericită colaborare româno-venezueleană), scormoniți cazanele de gunoi aflate În curtea interioară a căminului până noaptea târziu, sub o ploaie putredă de toamnă, dar nici urmă de gândac. Să mai ai Încredere În colegi, să le mai Împrumuți ceva, dacă nu sunt În stare să păstreze un amărât de gândac. Un amărât de gândac chitinos și verde pe deasupra. Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
om peste răsuflare de animal, urlet disperat de iubire. Precum odinioară, Rodrigo de Triana, urcat pe catarg, zărind țărmul, descoperind America. Iepurele, și el un iepure acolo, Într-o țară a Făgăduinței. Iubit de un copil. „La pasarelă scândurile e putrede”. Toate acestea se Întâmplă la Casa Scriitorilor. Unde scriitorii se odihnesc și, după ce se odihnesc, scriu. Unul din ei scrie că: „Moartea-și plimbă iar trăsura / prin turcitul București / care și-a-ntrecut măsura / În fasoane hărăpești /... Visita Interioram Terae... Departe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu moștenise tuburile „viclene“ ale mamei ei și ale mătușii Sylvia. Când afacerea cu haine de nou-născut și bebeluși a Început să meargă bine, a găsit-o parcă. Stella, una dintre verișoarele mamei ei- căsătorită cu un dealer de artă putred de bogat - auzi despre standul lui Ruby prin rețeaua de bârfă familială. Întâmplarea făcea că Stella Își căuta o nouă potențială investiție pentru portofoliul ei de bussiness și se oferi să pună nouăzeci la sută din suma necesară deschiderii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
etnic aducea bani buni afacerii, asta n-ar opri-o să fiarbă de furie că Ruby a făcut astea fără acordul ei și ar cere ca lucrurile să fie scoase din magazin imediat. Ar insista că Ruby gonește clientela cea putred de bogată și cea cu stil a la Les Sprogs, Încurajând În schimb niște prieteni flușturateci ai mediului Înconjurător, salvatori ai stratului de ozon etc. Și următorul ei argument ar fi, fără doar și poate, că, din moment ce aceștia din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la degetul cel mic dieticieni, antrenori personali și artiști make-up. Chanel tot se holba la poză. —Dar guru-ul ei pe unde e? N-o vezi În nici o poză fără unul după ea. Claudia nu era doar actriță de la Hollywood, putred de bogată și mamă a lui Avocado, o fetiță de doi ani, ci și o căutătoare a adevărului și a iluminării spirituale declarată. — Probabil că-i prin zonă, punându-și picături În ochiul minții. Chanel râse atât de tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
aici la cumpărături s-ar interesa de ce nu Închidem magazinul și pentru ele. Motivul pentru care pentru nu Închidem magazinul este că nici una din celelalte nu câștigă 20 de milioane de dolari pentru un rol Într-un film. Femeia e putred de bogată, pentru numele lui Dumnezeu. Nu ne putem permite să nu facem asta. Ca de-obicei, Stella făcu exact cum voia ea și Ruby fu de acord să-i scrie scrisoarea. Când Stella Închise, Chanel Își deja pusese paltonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
faci să mă simt de nouăzeci de ani. Phil Își ceru iertare și se Întoarse spre Ruby: —Știi, am căutat pe Internet și am găsit remediile astea naturale care previn anemia și hipertensiunea... —Și care au toate gust de scoarță putredă, ridică Ronnie tonul. Nu mai fi Îngrijorat, tăticule. St. Luke e una dintre cele mai bune maternități din lume. Mama e foarte bine Îngrijită acolo. — Știu, dar tot Îmi fac griji. Nu știi niciodată ce se poate Întâmpla. Ronnie, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
putea să Întreb oare ce fel de dovezi? Ruby observă că Jill părea Încremenită și aproape că gâfâia cu spasme. —Dovezi care să ateste că tu și Jill sunteți implicați În găsirea de mame surogat pentru a purta copii femeilor putred de bogate care nu vor să-și strice siluetele când sunt Însărcinate. Hardacre Își băgă mâinile În buzunare și a Început să râdă zgomotos. În viața mea n-am mai auzit așa o balivernă. Spitalul ăsta și toți doctorii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Învoiești, toți beneficiem de pe urma chestiei ăsteia și reputația spitalului e salvată. Ce zici? Ruby Își strânsese pumnii de furie. —Zic nu. Făcu o pauză. —Dar spune-mi de ce te-ai băgat Într-o așa afacere murdară? Ești oricum un om putred de bogat. N-aveai nevoie de banii aceia. El a refuzat să spună orice, și fața Îi era schimonosită Îngrozitor, aproape scrâșnindu-și dinții de furie. Ah, dar chiar asta e problema, spuse Jill pe o voce stridentă. Chiar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
după conversația cu Stella, Ruby s-a Întors la Chanel și i-a zis: — Nici nu s-a clintit. —Hai, mă, n-o lăsa să te descurajeze așa. Ne descurcăm noi. Vorbesc eu cu Craig. Unii dintre clienții lui sunt putred de bogați. Poate povestea ta poate să-i facă să scuipe măcar câteva miișoare. N-ai de unde să știi ce se poate Întâmpla. Da, chiar n-ai, zâmbi ea. Chanel și Fi insistară ca Ruby să-și ia vacanță weekendul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și am căzut peste o grămadă de cârpe: un om care doarme pe jos. Își scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tata, înalt, energic, învăluit în fum de țigară și în glume răsuflate. Ce face clic de 999 de ori și clac doar o singură dată? Un miriapod cu un picior de lemn. Se iubesc? Fac dragoste în această anexă secretă putredă și lipsită de intimitate? Îi aud țipând unul la altul. — Nu vând haina! —Bine, o să mâncăm blană de iepure iarna asta. Tu vrei banii doar ca să îi arunci pe țigările tale. —Tu îi vrei ca să îți cumperi mai multe haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îl întreb, dar nu o fac, pentru că am nevoie să cred că are dreptate. Cu toate acestea, Anne și cu mine continuăm să urcăm scările spre mansardă, unde stăm pe întuneric și inhalăm mirosul primilor muguri de primăvară și aburii putrezi ce se ridică dinspre canalul din fața casei și ne ținem strâns în brațe. Dacă Dumnezeu o va lăsa să trăiască, spune ea la adăpostul nopții, va realiza mult mai multe decât mama ei și își va face glasul auzit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar încă mai știam drumul. Pe vremea aceea, când treceam pe lângă clădire, iuțeam de obicei pasul. Am găsit un loc de parcare puțin mai jos pe stradă. Ploaia se transformase în ceață. Se ridica de pe asfalt, ducând cu ea mirosul putred de canal. Un bărbat plimba un câine cu trei picioare. Doi băieți se stropeau într-o băltoacă. O femeie, înfofolită într-o pelerină și cu un batic pe cap, îi ocoli. Nici unul nu se uită la mine. Ușile întorceau fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de melancolie tipică ajunului de sâmbătă, delicată, mișcătoare. De parcă Ierusalimul Încetase să mai fie un oraș și redevenise un vis urât. Ploaia se oprise. Aerul era umed, Îmbibat de apă, iar Fima simți În nări un iz amărui de frunze putrede. Își aminti cum odată, În copilărie, Într-o seară exact ca asta, la intrarea sâmbetei, se plimba cu bicicleta În susul și În josul străzii pustii. Trecând pe lângă casă, ridicase privirea și Își văzuse părinții pe terasă. Stăteau drepți și rigizi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
măsurându-mă disprețuitor, cu mâna întinsă, arătându-mi astfel pe pânza șevaletului, frumusețea, tinerețea și iubirea, încremenite, pentru mulți ani înaintea uitării. Prin ușa clopotniței, care nu se închidea niciodată din pricina balamalelor mâncate de rugină, coborâsem câte două trepte, scara putredă de lemn. - Ramses, vreau să mor! interveni frățiorul dinlăuntrul meu, cuprins de un acces sentimental, dulceag și răsuflat. - Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]