29,239 matches
-
Simona Tache V-a venit vreodată să ucideți pe cineva care râde? Mie, da, recunosc. Țin minte că am fost, acum câțiva ani, la un spectacol de stand-up și, timp de vreo oră, în loc să-l urmăresc, n-am făcut altceva decât să mă gândesc dacă rentează s-o lichidez pe o tipă
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
către neant, lăsând în urmă un drăguțel și scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos, oameni care râd neutru, oameni care râd urât și oameni care râd insuportabil. Asta era dintr-o categorie care nu s-a inventat încă. Am mai întâlnit, după aia, un singur om din categoria asta: un bărbat. Cred că
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
urmă un drăguțel și scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos, oameni care râd neutru, oameni care râd urât și oameni care râd insuportabil. Asta era dintr-o categorie care nu s-a inventat încă. Am mai întâlnit, după aia, un singur om din categoria asta: un bărbat. Cred că, dacă s-ar produce
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
scurt foc de artificii. Puf... puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos, oameni care râd neutru, oameni care râd urât și oameni care râd insuportabil. Asta era dintr-o categorie care nu s-a inventat încă. Am mai întâlnit, după aia, un singur om din categoria asta: un bărbat. Cred că, dacă s-ar produce aparate d-alea de
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
puf... uite-așa era în creierul meu. Ca la jocul ăla, Minesweeper. Râs, explozie, foc de artificii, neant, râs, explozie, foc de artificii, neant... Există oameni care râd frumos, oameni care râd neutru, oameni care râd urât și oameni care râd insuportabil. Asta era dintr-o categorie care nu s-a inventat încă. Am mai întâlnit, după aia, un singur om din categoria asta: un bărbat. Cred că, dacă s-ar produce aparate d-alea de alungat câinii, cu râsul fetei
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
de benzină, adresă de mail, legitimație și cardurile de acces în Casa Albă, și bombița fonică. Să te ții după aia negocieri: “Mă lași, frate, să-mi pun trupele la tine sau apăs pe butonaș?”, Mai dai niște petrol sau râdem un pic împreună?”, “Osamo, ia zi, pisoiaș, te predai sau îți pune tati la telefon niște chicoteli mișto, de-a dreptul molipsitoare?”. Sper să nu citească vreodată acest text cei doi oameni de care vorbesc. Dacă-l citesc, se prind
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
Dacă-l citesc, se prind că despre ei e vorba și devin conștienți de potențialul râsului lor, ar putea ajunge să controleze lumea. Ba chiar și pe extratereștrii. Ar deveni stăpânii Universului! Doamne, apără-ne! Voi ați întâlnit oameni care râd insuportabil? Cât de mult contează felul în care râde un om pentru propriul lui destin?
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
vorba și devin conștienți de potențialul râsului lor, ar putea ajunge să controleze lumea. Ba chiar și pe extratereștrii. Ar deveni stăpânii Universului! Doamne, apără-ne! Voi ați întâlnit oameni care râd insuportabil? Cât de mult contează felul în care râde un om pentru propriul lui destin?
Râsul ca instrument de tortură by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20139_a_21464]
-
Ba chiar ar fi bine să te afirmi, să ieși cumva în față. Ai putea să mergi numai în “pasul ștrengarului”, toata luna decembrie, ai putea sa afișezi un zâmbet retard, niște ochi mari, transfigurați de entuziasm, ai putea să râzi că prostul de unul singur pe stradă, să încerci să prinzi cu mâna norii și beculetele atârnate de stâlpi, ai putea să iei în brațe toți pietonii și să-i treci stradă în pași de vals. Fă toate astea în timp ce
De Craciun, tragem pe nas bucurie si ne injectam cozonaci in vene by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20173_a_21498]
-
plâns și medicul curant te cheamă să încerci să o liniștești, atunci lași rapoartele la o parte și cererile de sponsorizare și te duci în secție, încercând să aplici ce ai învățat la școală... De multe ori, realizezi că realitatea „râde” de școlile și facultățile tale, ceri ajutorul unui coleg (de exemplu asistentul social), și, în echipă cu el, discuți cu familia, până când începe să se întrezărească o mică stare de echilibru. Pe voluntari încerc „să-i prind” prin oraș, pentru că
“Da, sunt de acord să mergem împreună în lupta asta!” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20198_a_21523]
-
vreo două ore din cele cinci ore și jumătate de operație. Îmi aduc aminte că am vorbit cu Dr. Anca Vișan în limba română, engleză și franceză. Știu că la început mi-a pus tot felul de întrebări. Apoi am râs, am povestit, le-am dat și o rețetă de lasagna, sugestii de make-up etc. Dr. Vișan m-a ținut de mână pe tot parcursul operației, ceea a fost fantastic, și mă liniștea. La un moment dat, chiar am râs copios
“Am dat o rețetă de lasagna în timpul operației pe creier” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20197_a_21522]
-
am râs, am povestit, le-am dat și o rețetă de lasagna, sugestii de make-up etc. Dr. Vișan m-a ținut de mână pe tot parcursul operației, ceea a fost fantastic, și mă liniștea. La un moment dat, chiar am râs copios pentru că mă întrebase și Dr. Crăciun ceva, și i-am spus că îi răspund doar dacă mă ține de mână, dar nu putea că avea mănuși. Ne-am distrat, ziceai că suntem la o petrecere, doar că eu eram
“Am dat o rețetă de lasagna în timpul operației pe creier” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20197_a_21522]
-
din dorința de a adresa un mesaj cât se poate de puternic și de expresiv cetățenilor care consideră trotuarul un fel de toaletă publică a cățeilor personali, am scris un text intitulat Scrisoare deschisă căcatului de pe trotuar. Mulți cititori au râs, alții au fost însă profund ofensați de faptul că am folosit cuvântul “căcat”. “Se putea scrie și în cuvinte frumoase”, au spus, supărați foc. “Nu, nu se putea, am spus eu. Unele lucruri nu se pot transmite decât în cuvinte
Desființăm glumele sau ne relaxăm? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20222_a_21547]
-
prețuri mari sau produse de proastă calitate la prețuri mici. Dar, pentru a crea produse de calitate la prețuri mici, trebuie să folosești metode inovative și eficiente din punct de vedere al costurilor.” Fabulos, nu? Nici nu știi dacă să râzi sau să plângi. Eu aș înlocui, în catalogul ăla, sintagma “prețurile mici” cu “prețurile mici, dar mai mari cu 50% decât în Suedia și cu 70% decât în Marea Britanie”. Unde ori nu au crescut costurile de producție și transport, ori
IKEA face mișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20238_a_21563]
-
sunt în continuare îndeplinite. În cazul de față, este vorba despre standardele europene E9N 12521:2009, EN 14749, EN 14730. Nu am făcut în niciun fel rabat la calitatea și funcționalitatea produsului”. Iar nu știu dacă să plâng sau să râd. Și încă nu am reușit să mă prind de cine face mișto IKEA România. De noi sau de ea însăși?
IKEA face mișto by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20238_a_21563]
-
mai liber aici am trăit. Cele mai importante, mai trainice, mai zguduitoare și mai definitive lecții aici le-am învățat. Am crescut și am înțeles în cei 6 ani de Cațavencu mai mult decât în tot restul existenței mele. Am râs cât pentru 7 vieți (am și plâns cât pentru vreo 2) și sper că voi râde în continuare cât mai mult posibil, indiferent dacă o voi face dinăuntru, ca muncitor, sau din afara revistei, ca cititor. Asta îmi place cel mai
20 de ani de râs, urmează următorii 20 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20329_a_21654]
-
aici le-am învățat. Am crescut și am înțeles în cei 6 ani de Cațavencu mai mult decât în tot restul existenței mele. Am râs cât pentru 7 vieți (am și plâns cât pentru vreo 2) și sper că voi râde în continuare cât mai mult posibil, indiferent dacă o voi face dinăuntru, ca muncitor, sau din afara revistei, ca cititor. Asta îmi place cel mai mult și asta știu cel mai bine să fac: să râd. Atâta timp cât o să se poată asta
20 de ani de râs, urmează următorii 20 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20329_a_21654]
-
2) și sper că voi râde în continuare cât mai mult posibil, indiferent dacă o voi face dinăuntru, ca muncitor, sau din afara revistei, ca cititor. Asta îmi place cel mai mult și asta știu cel mai bine să fac: să râd. Atâta timp cât o să se poată asta, e OK. Și pentru mine, și pentru voi, compatrioții mei, mai inteligenți decât compatrioții altora. A spus-o și domnul Ion Iliescu, una dintre marile victime ale revistei (chiar cea mai mare, aș zice), la
20 de ani de râs, urmează următorii 20 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20329_a_21654]
-
mai inteligenți decât compatrioții altora. A spus-o și domnul Ion Iliescu, una dintre marile victime ale revistei (chiar cea mai mare, aș zice), la un moment dat: “Cațavencu să dispară? Nimeni nu poate lua poporului român dreptul de a rîde“. Am vrut să scriu două vorbe și să trimit la editorialul lui Doru Bușcu, dar m-am trezit spunând mai multe. Aș putea să mai scriu încă două zile, aș avea ce. Mă opresc însă, nu vreau să vă plictisesc
20 de ani de râs, urmează următorii 20 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20329_a_21654]
-
venit un pluton de militari, înarmați cu pistoale mitralieră. Un cadru le-a spus militarilor să armeze și să ochească, ordin pe care militarii l-au executat, trăgând spre ei însă fără glonț pe țeavă. Plutonul de militari a plecat râzând de cei reținuți, dintre care o parte leșinaseră. În după-amiaza aceleiași zile, O.C. a fost transferat la Centrul de Primire Minori din București din strada Aron Florian, unde de asemenea a fost bătut. A fost eliberat în seara aceleiași
13-15 iunie – Poveşti şi mărturii cutremurătoare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20343_a_21668]
-
să facem bășcălie de absolut orice în țara asta? Este inadmisibil să facem bășcălie de orice, așa n-o să ajungem nicăieri, să vă fie rușine. Loredana”; “Foarte prost articol, nu mai intru niciodată pe acest site”, “Așa, și? Trebuia să râd la acest articol?”, “ Deși sunt 100% de acord cu mesajul textului, cred că autorul este un frustrat. Dați-l afară, nu vă mai cumpăr niciodată” (deși el n-a cumpărat nimic, a citit gratis pe net). Etc. etc. etc. Observați
Prostul de internet by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20331_a_21656]
-
săptămână, mai întâi aș plânge puțin. Nu prea mult, fiindcă nu mi-ar permite timpul. Apoi, m-aș vedea cu toți oamenii pe care îi iubesc, să îmi iau “la revedere” și să-i rog să nu fie triști. Aș râde cu ei. Ne-am aminti momente frumoase și ne-am promite că ne vom reîntâlni cândva. OK, probabil că am și plânge un pic, dar nu prea mult, pentru că nu ne-ar permite timpul. Dacă aș mai avea de trăit
Dacă aţi mai avea de trăit doar o săptămână? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20355_a_21680]
-
Simona Tache În ultima vreme, mă tot lovesc de sfânta indignare a unora dintre cititori față de ideea de publicitate pe blog. “Nu vin să citesc advertoriale, vin pentru ironia ta, vin ca să râd”, mi s-a spus. “Îmi înșeli încrederea, mi-ai lăsat impresia că suntem prieteni, ca apoi să mă manipulezi cu reclame”, am fost admonestată, pe Facebook, de către un cetățean căruia faptul că fusese acceptat în lista de “Friends” îi lăsase
Nu sunt Sclava Isaura sau despre publicitatea pe bloguri by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20317_a_21642]
-
ori pe zi, pentru a-l hrăni. 33 de luni de exerciții fizice chinuitoare. Luni de zile în care nu a văzut. Luni de zile în care nu a auzit. La 2 ani și 10 luni Sebastian vede, aude, zâmbește, râde, gandureste, ne recunoaște, se bucură, are jucării, melodii, povești și reclame preferate, dar nu mănâncă singur, nu stă în fund, nu merge, nu poate folosi mânuțele să se joace cu jucăriile, nu poate să ne spună ce-și dorește sau
O poveste pe care ați prefera să n-o aflați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20280_a_21605]
-
și multe altele. Unele dintre acestea trebuie să le comandam din străinătate. Toate echipamentele, medicația și recuperarea intensivă sunt absolut necesare că Sebastian să facă noi progrese. Sebastian a pornit de la incapacitatea de a vedea, de a auzi, de a râde sau a plânge. Astăzi le face pe toate acestea. Ne dorim ca următorul pas să fie acela de a mânca singur. Pentru acest lucru Sebastian trebuie să meargă în străinătate, în centre specializate în recuperarea suptului și înghițitului. Solidaritate umană
O poveste pe care ați prefera să n-o aflați by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20280_a_21605]