1,494 matches
-
întrunire este autorizată de Kommandantură excluzând aceste chestiuni. Vom relua convor birea după pacea generală.“( În ediția I, 1937, schimbul de replici e mai scurt: „D-na Darvari, mă apo strofă, atacând pe Brătieni și războiul“, p. 328. ) Răspunsul meu, râsetele doamnelor și aprobarea lor îi măriră violența: „Vasăzică ești mulțumită? Eu mă retrag din această societate. Descurcați-vă singure“. Întorcându-se către cele două tovarășe, le făcu semn s-o urmeze și, foarte înțepată, ieși din sală singură, căci ele
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ciripit vesel. Vrei să ne jucăm împreună? Încerca din nou brăduțul. Nu-i răspunse nimeni, pentru că păsărica deja zburase mai departe. Nu cred c-o să-mi găsesc vreodată un prieten de joacă, spuse trist micul brad. Deodată, se auziră niște râsete vesele. Privind atent în jur, brăduțul zări doi copii împreună cu tatăl lor. Uite ce brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Ziepfl Dragoș, care este un foarte bun portretist, m-a văzut, fiind în vizită pe la sectorul de naivi, și l-a pufnit râsul, văzându-mă în postura asta, care părea, și poate este și acuma, o postură caraghioasă. Eu, la râsetele lui am replicat, care e problema lui, dacă eu pictez mai bine așa, pot să stau și cu picioarele în sus, dacă așa mă simt bine. Poate părea caraghios așa ceva, dar pentru mine era ceva normal, și de multe ori
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
despre piesele sale noi, se lamenta prefăcut că nu știa cum să-și stăpâ nească personajele. Eu vreau să le țin pe linie, spunea el, dar ele, personajele, de cum le scap din ochi, o iau la dreapta. În sală rumoare, râsete, iar Eftimiu către adunare, cu o mirare imensă pe față: eu nu știu la ce vă gândiți voi, dar faptul e fapt, cum nu sunt atent,personajele mele o iau la dreapta. O glumă nevinovată, construită și ea tot cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aveam în liceu un coleg care mă fascina. Mă facinează și acum. Șăfu era un personaj atât de excentric, încât era extrem de greu să încropești niște sentimente coerente vizavi de el. O apariție de un asemenea calibru atrăgea permanent priviri. Râsete, rumoare. Dar și o idee de respect atrăgea. Ți-era frică de el. Atât de ciudat, încât nici nu știai de unde să-l iei. Sentimente amestecate, confuze. Așa trebuie spus cel mai bine. Dacă-l priveai din avion, n-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după atâția ani, ale acelor nopți de singurătate În fața imenselor răspun deri: mă-ntor ceam spre poștă, pe aceeași uliță În care, la aceeași casă, sin gura luminată, chefuia În fiecare noapte o lume Înne bunită după zaiafeturi, cu cântece și râsete stridente de femei, ca Într-o biserică a despuiaților. Așa au fost salvate totuși, până la una, cele 32 de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ofensive pe atunci. Alta, atât de tânără și de suavă, mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ne deranjează (la capitolul ăsta, mama a avut dreptate: adulții rămân în casă de Anul Nou), iar noi am devenit stăpânii absoluți ai orășelului, ai orășelului ce seamănă astăzi cu însuși paradisul, un paradis de un alb imaculat, plin de râsetele și de chiotele noastre fără griji. Observ că am prostul obicei să cam deviez de la subiect, să cam bat câmpii: e cazul să revin... Bun, prin urmare, ne dăm cu sania pornind dintr-un capăt și ajungând în celălalt capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Holender, aflat la prezidiul select al Conferinței de presă. Întreba dacă la viitoarea ediție din 2014 Ioan Holender va fi din nou Directorul Artistic al manifestării? Răspunsul a venit prompt ca o nedumerire... Pe mine mă întrebi? În aplauzele și râsetele celor prezenți, răspunsul a rămas suspendat și ministrul Daniel Barbu a conchis că nu vom căuta un al doilea Holender. A doua remarcă era atribuirea meritelor aceluiași statornic prieten Ioan Holender, precum că are marea calitate de a fi reușit
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se Întorcea la Valparaíso. ESTA VEZ, FRACASO De data asta, dezastru Acum Îl văd limpede pe căpitanul beat, ca toți ofițerii lui, și pe proprietarul vasului acostat, cu mustața lui mare, cu gesturile lor necioplite, consecințe ale vinului prost. Și rîsetele lor zgomotoase cînd Își povesteau odiseea noastră. „Auzi, ăștia sînt tigri, acum sigur sînt pe vasul tău, o să-i descoperi cînd ieși În larg.“ Căpitanul probabil că lăsase să-i scape această propoziție, sau ceva asemănător, către prietenul și colegul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-l poate înțelege pe cel gol). M-am tot gândit ce interpretare să dau acestui fapt de viață: două fetițe de 10-12 ani, în atelierul de olărit. Le aduc din depozit vasele de lut pe care urmează să le picteze. Râsete, chicoteli. Extrem de "mature" pentru frageda lor vârstă. După ce mămicile blonde și pline de fitness, respirând bunăstare, se retrag să bea un ceai, mă întreabă la modul glumeț-serios, dar extrem de feminin, dacă nu aș dori să fac "sex" cu ele două
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bărbuța albă și djelaba de convertit la Islamul radical prepară niște ouă bătute într-o oală înaltă de cel puțin 10 litri, cam cum sunt cele de supă. Evident că după coacere nu reușesc să le scoată la suprafață, în râsetele celor din jur. Dialoghează între ei cu o voce înaltă, dând tot timpul impresia că se ceartă. Amicul canadian David coace într-un nor de fum un hamburger gras, pe care a uitat însă să-l decongeleze înainte de operațiune. Iar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
socialiste“, România liberă, 23 iunie 1989) CAZIMIR Otilia Otilia Cazimir nu râde galben (nota V. I.) „Și așa cum te-am visat, cutezătoare Ți-ai prins în pletele de aur ca pe o floare O purpurie delicată stea, Și râzi cu râset de lumină, țara mea.“ („Ziua Republicii“, Gazeta literară, 1 ianuarie 1960) CĂLIN Liviu „Îndemnurile și aprecierile tovarășului secretar general al partidului privind misiunea nobilă a făurarilor de cultură amplifică în fiecare dintre noi sentimentul patriotic, credința de nestrămutat în destinul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu se mai înțelegea nimic din melodie. Ce era hărmă laia asta ? învățătoarea le ținea și ea hangul. — De ce te zbați așa ? îl întrebă cînd gălăgia se mai potoli. — Așa se dirijează. I-auziți, copii, așa se dirijează ! și iarăși rîsete. Dănuț nu mai înțelegea nimic. Hai, ăștia, ce știau ei ?, însă ea, ea mai văzuse așa ceva, doar era om mare... — De unde ți-a venit prostia asta ? Așa dirijez eu ? — Dumneavoastră nu dirijați cum trebuie, bîigui el. învățătoarea se uită iarăși
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
știa de ce, dar în echipa lui se adunau de fiecare dată cei mai proști. Adver sarii erau mereu foarte rapizi, cu per spicacitate, zîmbitori și normal că învățătoarea îi plăcea mai mult pe ei. Ai lui erau blegi și stîrneau rîsetele celorlalți. Cînd păreau și ei în zile mai bune, se trezea cîte unul care se ridica în picioare cu mîna la nas și zicea : „Tovarășea, iar pute de la Cavadia !“. După ce că erau bătuți în cap, se mai și pîrau între ei
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pentru astfel de momente, și eu m-am conformat). Acolo, desigur, dă-i cu sărutările ! și, în timp ce ne sărutam noi mai cu foc, realizez într-un moment de respiro că pe hol era o foială de nedescris. Uși trîntite, vociferări, rîsete și, din cînd în cînd, vocea dirigului, care mai ieșea (dirigul, nu vocea) și punea lucrurile la punct. Dă-i încolo ! Ușa e închisă, lumina e stinsă - să nu ne repe reze inamicul -, noi sîntem aici împreună, ei acolo. Iar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
călătorească în picioare tot drumul pe culoarul trenului, pentru a nu auzi prostiile noastre, pe care le debitam una după alta, de parcă ar fi fost traversele de la linia ferată. O atmosferă destul de veselă cu tot felul de chiote și râsete la care a participat și controlorul, numindu-l într- un sfârșit „Compartimentul veseliei”. După ce am trecut de Pașcani, una dintre cele două surori ne-a mărturisit că, la urcarea în tren, în momentul în care s-a lovit de privirile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vernisaj ne-am îndreptat cu toții spre locul unde avea să se țină masa festivă. Bucuria reîntâlnirii a transformat totul într-o scenă a veseliei în care diferitele povestiri sau amintiri depănate de către un coleg luau sfârșit cu un ropot de râsete puternice ce îți umpleau sufletul de o stare de bucurie pe care ai fi vrut să o păstrezi mai mult timp. Întreaga petrecere continua la fel, ca de obicei, ca și în ceilalți ani la hotel. Devenise o tradiție ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
iubita lor, logodnicul/logodnica lor și despre faptul că vor să se căsătorească. Și maturii vor fi mulțumiți. Ia te uită, dragă, la ce le stă gândul! Zici că sunt oameni mari, nu alta! Și dă-i cu aplauze și râsete, inițiate de animatorii de public din platou, dar sincere la cei care urmăresc de pe canapea, la televizor. Copilul a învățat bine lecția de acasă („Vezi, mamă, să nu uiți să spui despre iubita aia a ta, cu care vrei să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Vlădeanu, spune directorul. Fac, tovarășe director, îi răspund. Carmol și aspirine. Tot secretul sănătății, tovarășe Vlădeanu, va sta în mîna care-o să vă facă frecția, spune prim-secretarul. Aveți grijă să fie caldă... În interfon se aud mai multe rîsete. Succes pe mai departe! La revedere! spune prim-secretarul. Mulțumim! La revedere!, îi spunem în același glas eu și Vlad. În interfon se aude cum pleacă o parte din cei care au stat în sala dispecerului central. Maistrul Cornea schimbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Tutankamon de la Cairo înmiresmează camera și se înclină în fața unei fotografii cu tine... Mi s-a spus la telefon că au mai fost în oraș și alte bucurii: brazi pentru cei mici, chipuri complice și apropiate, flecăreli, zâmbete intime și râsete de copii pătrunzând și luminând inima părinților. Nu e greu să mi le închipui; n aș avea decât să mă aplec asupra fântânii albastre a amintirilor noastre comune, ca să mă consolez. Aș putea s-o fac, dar mă tem de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ar fi fost fotografia aia idioată de grup, nimeni n-ar fi știut niciodată că nu venise. — Doamnă Bloomwood! Bună ziua! Iată-l pe Luke, apropiindu-se cu pași mari de ușă. Slavă Cerului. — Luke! Mami scoate un tril ușurat de râsete în cascadă. Ai venit și tu! Graham, a venit și Luke! — Normal că a venit și el! zice tata, dându-și ochii peste cap. Unde să fie, dacă nu aici? Pe lună? — Ce mai faceți, doamnă Bloomwood? zice Luke zâmbitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă tot gândesc la nunta asta și... De ce m-o fi apucat tremuriciul în halul ăsta? — A, da? Graham, dă te rog televizorul ăla mai încet. Mi-a trecut așa prin cap o idee... așa, ca o posibilitate... Emit un râset strident. Mă gândeam că am putea face nunta aici, în America! — În America? Se lasă o tăcere lungă. Cum adică în America? Era doar un gând! Din moment ce Luke și cu mine acum locuim aici... — Becky, locuiești acolo de un an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
nouă” de atunci avea corector angajat, totuși se mai strecurau și greșeli de care presa de astăzi (de la orice nivel) este plină Însă atentul cerber al cuvintelor tipărite, Îi mai ardea și el o reajustare a literelor probabil de teama râsetelor malițioase ale „dușmanilor de clasă” care mai colcăiau pe ici-pe acolo, da’ nu se manifestau așa tare decât, poate, numai sub forma bancurilor cu Bulă. Iată ce a găsit, când luase la refec ziarul cu numărul 225: „În loc de Partidul comunist
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de pe acest zaț. 2. P. ext. Planșetă folosită pentru strângerea, păstrarea și transportul materialului cules, Înainte de a fi paginat”. Cum și acestea, mai ales corectate de cenzori, puteau ajunge În mârșavele mâini ale imperialiștilor anglo-americani și-atunci să te ții râsete pe ei cu ținere de burtă și de alte alea mai porcoase, vigilentul partid comunist român le hărăzise o soartă specială: distrugerea prin ardere. Dar, treaba nu se făcea oricum ci numai cu Întocmirea unui proces verbal semnat de Chip
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]