1,709 matches
-
Marele Canion. E bine să nu fi murit? Mai bine să nu fi căzut. Prea multe lucruri pe dinăuntru erau rupte. Pentru unii, e adevărat, experiența părea avuție. Nenorocirea, de mare valoare. Oroarea, un noroc. Da. Dar niciodată n-am râvnit la asemenea bogății. După ciorapi, pantofii lui de zece ani. Îi tot repingelea. Destul de buni pentru a merge prin Manhattan. Avea foarte mare grijă de lucrurile lui, Își Împăia costumul cel bun cu hârtie de mătase, punea calapoade În pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că au o ieșire și că puterea intelectuală și iscusința propriei specii deschid drumul. Invitația la călătorie, dorința baudleriană de a scăpa - de a scăpa de circumstanțe omenești - sau dorința de a fi o luntre beată sau un suflet care râvnește să spargă și să deschidă un univers Închis e Încă reală, doar că impulsul nu trebuie să fie pus pe seama oboselii și deșertăciunii vieții și nu trebuie neapărat să fie o călătorie a morții. Necazul este că numai specialiștii antrenați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Orhan Pamuk. A contribuit acel moment la dorința dumneavoastră de a vă întoarce în țară? A fost un moment neașteptat. Nu mă așteptam la o asemenea atenție prezidențială, nu am avut-o niciodată și, drept să vă spun, nu am râvnit-o. Nici nu primisem, de altfel, vreo scrisoare oficială, aflasem doar din presă... La solicitarea doamnei Corina Șuteu, de la Institutul Cultural Român din New York, am propus ca, în locul unei ceremonii fastuoase și convenționale, să avem o întâlnire amicală, în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Ca dar de Crăciun îmi doream uniforma cu tot cu șepcuță, eșarfă, centiron și diagonală. E adevărat că nu-mi amintesc să fi fost din cale-afară de entuziast, să mă fi înghesuit să ajung în tribune ca purtător de steguleț, să fi râvnit vreodată rangul unui conducător de formație împodobit cu fireturi, dar de participat am participat fără să-mi pun vreo întrebare, chiar și atunci când cântatul nesfârșit și sunetul înfundat al tobelor mă plictiseau de moarte. Nu numai uniforma mă atrăgea. Deviza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se va duce lipsă după victoria finală: în domeniul planificării în spațiu, la strămutarea inevitabilă a unor populații străine și, de asemenea, cadre de conducere în economie, în reconstrucția orașelor, în sectorul fiscal, poate chiar și pe terenul atât de râvnit de mine al artei... Apoi m-a întrebat de cunoștințele deja existente. Unchiulețul simpatic din spatele biroului, purtând ochelari fără rame și având un grad de care nu-mi mai aduc aminte - era cumva locotenent? - părea realmente interesat de ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dulce și blând încât iubirea mea de tine a fost precum o boală în care viața mi s-a părut a fi o excepție a irealului... Tu ești doar miezul meu de iluzie unde separ răul de bine unde veșnic râvnesc zdrobită de furtuni doar la numele tău, unde vreau să te știu ideală de-a lungul anilor ai existat singur și nici o dorință nu ți-a dezgolit nopțile pline cu capcanele norilor unde locuiau florile durerii II Viața ta - un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
or dăochiat, te-or dăochiat. — Cum să n-o dăoache, dacă toți spun că e frumoasă, că are cercei frumoși, explică Izaura care numai ce intrase și auzise ce spusese Dedi. — Vezi? Așa vrei să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și catifelate, la care le râvnea demult, o strânge tare în brațe și dintr-o dată i le acoperă cu un lung sărut neașteptat care, stârnește în cei doi cea mai plăcută plăcere. Sub fiorul dragostei inimile lor se încălzesc, făcând-o pe Teofana să cedeze din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
apropiară însă de marginea prăpăstiei și priviră adîncurile oarbe, un fior de groază străbătu pe fiecare. Nimeni nu îndrăzni să spună că vrea să coboare pentru a ajunge la cele două guri de umbră văzute de jos și atît de rîvnite de Bărzăun. Chiar și el, curajosul și neînfricatul de pînă atunci, se trase mai deoparte și dădu din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bate curat în dreptul inimii ei pe aceeași muzică, pe o singură muzică înfricoșătoare (Nu, nu sunt singură. Nu sunt singură deloc). 32. Singuri Și povestea ne spune așa... Că un copil arab, rătăcit în grădina de portocali a regelui, a râvnit la un fruct frumos pârguit, a întins mâna după el, a căzut la pământ lovit de mâna lui, a lui don Rodrigo, él que pirdió España, și de aici blestemul. Dar eu știu altfel. Eu știu că era sclav copilul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
trebuie să facă, spre a-l ajuta să pună mâna pe haine și ghete. Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un clasic, vine și ideea cosmosului subteran în care se află civilizațiile apuse ale Antichității. Cu aerul înțelept și sacru al mayașilor, cei ce îi primesc pe Marduk și Calder în reședința lor fabuloasă dețin secretele timpurilor de dinaintea timpurilor. Metalul râvnit de norlandieni este, în fine, obținut, nu înainte ca Marduk și Calder să o elibereze pe Sylvia din captivitatea în care o plasează suveranul acestui regat misterios. În cele din urmă, utopia lui Jacobs își atinge punctul culminant. Geniul solar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al ostroavelor Antileă” Corto Maltese, marinarul misterios și cinic cu cercel în ureche, este una dintre acele siluete care intră în memoria mitologică a secolului XX. Însuși numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel Maltese Falcon pe care îl râvnesc personajele lui Dashiell Hammett. Este Corto un Sam Spade mediteraneean ? Poate că da, în aceeași măsură în care cinismul său romantic seamănă cu acel aliaj inconfundabil pe care îl transcrie și Raymond Chandler în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primul semn că parcursul lui Molly este destinat să restaureze ordinea naturală, în contra răului ubicuu. Și tot din pântecele principatului se ivește și comoara abandonată în vremea războaielor lui Napoleon. O mină părăsită este sarcofagul ce ocrotește averea la care râvnesc conspiratorii din palatul princiar. Retrezit la viață și la amintiri, Helmut o însoțește pe Molly, în căutarea comorii. Poveste romantică, dar și basm dominat de dilemele modernilor, Molly Manderling culminează, organic cu victo ria binelui pe care Ruritania se întemeiază
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de aici până la a ne mânca unii pe alții nu mai e decât un pas. Nu putem înțelege semnificația unui concept printr-o definiție, ci doar prin situarea noastră în sistemul căruia îi aparține acel concept. Mult timp filosofii au râvnit la statutul de "preoți atei". Odată cu schimbarea ierarhiilor sociale tind către statutul de om de știință. Numai că aici e ca și cum ar dori să-și fie propriul copil. Instituția inițierii și a inițiaților își are una dintre justificări în faptul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
aleșii! Ei sunt chemați să fie lupi, iar voi, oi. De aceea, popor samarinean, lepădă‑te de Învățătura lor!... Deci nu păcătui, ca ei să‑ți amăgească fetele În floare! Deci nu‑ți pizmui aproapele, căci n‑ai la ce râvni! Ei cer totul de la tine, și sufletul, și trupul, și duhul, și gândul, și‑ți dau În schimb făgăduința; pentru supușenia ta de‑acum, pentru ruga ta, pentru tăcerea ta de‑acum, Îți vin cu tot soiul de făgăduințe, făgăduința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
strigă din sate romînești", e inutil, sau de o naivitate prea voită în orice caz: fără ecou și demn de alți poeți ai Ardealului. Mi-e teamă - atât de multe sânt motivele de folclor ro-mînesc la d-l Blaga - că, râvnind la o chimie complectă a poeziei, i-a alterat puritatea. Patriotismul, pentru poeți, constă în a scrie o poezie cât mai puțin coruptibilă, în a lega destinele de viața superioară și puternică a versurilor lor. Cred că porțile țărănești, iile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
transpune În pagină s-au dovedit dezastruoase. O anemie de invenție Îmi Împînzea sintaxa, iar zborurile mele metaforice Îmi aminteau de anunțurile băilor efervescente pentru picioare pe care obișnuiam să le citesc prin stațiile de tramvai. Eu Învinovățeam creionul și rîvneam la stiloul care avea să mă preschimbe Într-un maestru. Tata Îmi urmărea accidentatele progrese cu un amestec de mîndrie și Îngrijorare. — Cum Îți merge cu povestea, Daniel? Nu știu. Bănui că, dacă aș avea stiloul, ar fi cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
că era adevărat, iar eu capitulam, chinuit de imaginea acelui necunoscut cu o existență Îndoielnică, care se complăcea În a mîngîia acest gît de lebădă, și cine mai știe ce altceva, pe cînd mie nu-mi era Îngăduit decît să rîvnesc la așa ceva. Dacă aș fi stat puțin să mă gîndesc, aș fi priceput că devoțiunea mea pentru Clara nu era altceva decît un izvor de suferință. Poate că de aceea o adoram și mai mult, din acea eternă stupizenie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
împace ceea ce azi era de nesuportat. Aștepta ca mizeriile și meschinăriile lui Alex să o obosească și să se hotărască să renunțe la el. Până la urmă nu există altă cale. Deocamdată se purta în afara oricărei demnități. Ea, femeia inaccesibilă, femeia râvnită de atâția bărbați, femeia iubită cândva de soț cu ardoare. Își aducea aminte de mezinul orchestrei, care îi spusese într-o zi: "Vreau să apuc ziua în care te văd și pe tine îngenuncheată de un bărbat". Venise ziua aceea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bogătanii, să nu cumva să-ți ceară careva vreo bucățică! glăsuiră femeile. Parcă sunteți nebuni, nu alta! se plânse jalnic Nicanor. Pepenoaica e o făgăduință, o nadă a norocului pentru cei din Goldana. Nu carnea ei searbădă trebuie să o râvnim, ci semințele-i de aur!... Nesătui, bărbați și femei de la Goldana și de la Kotonoaga tăcură îndărătnici, fiecare pe limba și în gândurile sale. Mângâindu-și gânditor mustața-i ruginie, Iuga replică, fără adresă, dând din umeri: Einmal ist keinmal!10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere, privind la acrobația sacră a celor patru purtători ai Pepenoaicei, care păreau să evite rostogolirea poverii, spre marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de prun, care-i dă o așa de bună aromă Atunci am luat de seamă cum răsare interes în ochii celorlalți și cum pironesc cu privirile bucățica de slănină, care tocmai trecea în partea și în proprietatea lui Enea Căpută, râvnind-o aprig, ca niște copii pofticioși Iar Pamfil Duran a mormăit în barbă ceva, din care s-a deslușit părerea, precum că, mai corect ar fi ca Enea Căpută, odată ce a căpătat ceea ce a căpătat, să rezerve bucata cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Doamna slăbuță, temătoare și neajutorată, mare adoratoare fiind a mirificului landșaft al Munților Violeți, călcă neatentă în gol: astfel, pe neașteptate, se trezi culcată în iarba verde. Rușinată de episodul pe care îl provocase, fără de voia ei, începu să scâncească, râvnind compătimirea generală. Soțul ei salvă situația de la o distorsionată percepție publică, îndemnând-o cu umor pe nevastă-sa care se căznea să se ridice: Ma biche, Cave cadam! Deci, te rog, ia aminte la clasicul avertisment al poporului roman, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și un ceas. Mi-a făgăduit că va încerca să îmi aducă. Nu doream să mor. Dar mi-am analizat viața și alternativele și n-am găsit nici un motiv ca să continui să trăiesc. Deși fizic eram capabil să supraviețuiesc, nu râvneam la existența pe care o duceam de doi ani încoace. I-am scris familiei mele: „Vă iubesc și-mi pare rău de rușinea ce o arunc asupra voastră. Nu vreau să mor, dar nu mai pot trăi în aceste condiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]