2,886 matches
-
Acasa > Poezie > Afectiune > INIMA SPRE TINE BATE Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 2068 din 29 august 2016 Toate Articolele Autorului Garofiță, garofiță, Îți sărut a ta guriță, Și petala ta de floare, Dimineața pe răcoare, Ziua în amiaza mare, Pe căpița de fân cosit, Până dă spre asfințit, Seara când răsare luna, Și s-o ținem așa întruna! Da iubire? Eu la tine mă gândesc, Și din gură așa-ți grăiesc: Ești voioasă, drăgăstoasă, Ai
INIMA SPRE TINE BATE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375410_a_376739]
-
ceasuri, timpul gata să ne scape, funingine de juruințe arse, parfum jilav de rădăcini întoarse, la noi și Dumnezeu stă sub pământ ca în adânci depozite gemând de trupuri care încă nu ne dor, și-n norii care murmură trecutul, răcoarea unui sânge viitor, neizvorâtul, purul, neînceputul. (din volumul POEME DIN OMBRIA, editura eLiteratura, 2016) Referință Bibliografică: PRIMENIRE / Elisabeta Isanos : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2161, Anul VI, 30 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Isanos : Toate Drepturile
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
a nu părăsi curtea casei. Era atât de cald, încât până și frunzele bălăriilor ce năpădiseră curtea se pleoștiseră, părând că ar încearca cu disperare să se lipească măcar pentru o clipă de pământ, în căutarea unui posibil strop de răcoare. Dar pământul crăpase de-atâta fierbințeală. La umbra incredibil de mică a dudului rămuros ce străjuia curtea, câteva găini roșii și pestrițe, cu aripile îndepărtate de corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
foșniră neplăcut pe cimentul terasei, așa că se grăbi să-și ia din găleată apă și așa, stând pe trepte, și-o turnă cu cana peste mâini, peste picioare, apoi mai cu fereală peste genunchi, și bucurându-se de senzația de răcoare pe care o simțea sub tălpi, așteptă încă puțin pe trepte ca să se zvinte înainte de a intra în sfârșit în casă. Pentru o clipă, așteptând să i se obișnuiască ochii cu penumbra holului, își contemplă umbra măruntă desenată peste conturul
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
așa ar putea arăta ilustrația unui volum SF în care ar fi putut fi vorba despre o ființa în pragul unei lumi... o lume de... însă nu apucă să-și ducă până la capăt gândul, căci bâzâitul unei muște ce simțise răcoarea și se grăbea să dea târcoale ca să se strecoare, o făcu să închidă repede, repede, ușa. Iar ar fi certat-o mama că se fâțâie toată ziua pe uși și că din vina ei pătrunseseră nesuferitele. În capătul holului, bufetul
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
cel Groaznic” - citi inscrisul literelor mărunte din josul paginii. Înfiorată, Aurelia privi încă o dată chipurile pietrificate ale celor doi morți, uniți și totodată pe vecie despărțiți, apoi închise cartea și o îndesă cu grabă la loc, pe raft. Era atâta răcoare și liniște în casă... Ușor înfrigurată, se ghemui încercând să-și îmbrățișeze ca de obicei genunchii, dar sezația usturime pentru moment uitată, îi aduse pe față o grimasă. Se ridică dintr-un salt, îndreptându-se spre ușa pe care o
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
am mai putut veni deloc din cauza bădărăniilor acelor elevi adunați de pe toate drumurile. Dacă și în oraș se legau de noi, îți dai seama de ce tratament puteam avea parte aici!... Angela tăcuse brusc înfiorată. Prin rochia ei subțire de mătase răcoarea serii o pătrunsese curând. Valentin își dezbrăcase haina și i-o pusese pe umeri. În semn de recunoștință poate, ea se lipise de pieptul său. Lui Valentin inima pornise să-i bată năvalnic. Oare ce s-ar cuveni să facă
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
râde soarele pe cer Dar el nu știe ce ne doare, La el durerea-i un mister. Crăpată-i glia de arșiță, Se ofilesc legumele. Uscată e frunza de viță, Ne seacă-n râuri apele. Un pic de ploaie,de răcoare, Privind la cer noi așteptăm Azi zăpușeala este mare, Dar resemnați,o suportăm. De la noi Domnul și-a-întors fața Căci infractorii apărăm, Cu legi ei ne sufocă viața, Penalii hoți îi tolerăm. Și în guvern sunt mulți nemernici, Ce țara din
NEAMUL DAC,NU VA PIERI! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371893_a_373222]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Anotimp > MARIA FILIPOIU - POEME AUTUMNALE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului TOAMNA GÂNDURILOR MELE Toamna gândurilor mele cu tristețe și răcoare, du-mi în zbor de rândunele, speranță nemuritoare! Lasă-mi raza bucuriei din câmpiile cu floare! Du-mi tristețea nostalgiei pe tărâm cu flori și soare! Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
prin zile tot mai scurte, plăcerea plimbării curmă. Vântul biciuiește pomii, până cad frunze sângerii. Jalea morții pun în lacrimi galbene, roșii, arămii. Vântul răscolește norii ce-ascund razele de soare. Ploaia să-și pună fiorii în vreme rea și răcoare. Vremea rece ia cu sine, sentimentele plăcute. Și pârjolește destine, de iubirile pierdute. Cerul este ca pământul. Ceața scurtează orizont. Aspru și tăios e vântul, impunător ca un despot. Omul își îneacă necaz în vinul proaspăt fermentat. De soartă să
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
veșmântul tău de nuri! Jarul fer(m)ecatei guri Cheamă, arde și îmbată. Și-n contururi incitante, Pudibonde reliefuri, Feciorelnice fiefuri, Adânciri halucinante. Toate-n tine cufundate, Părul unduind spre brâu, Norocosule Părâu, Toate, ție ți-au fost date! Cu răcoarea lor hulpavă, Pe sâni, brațe și pe pântec Undele îngână cântec Oglindirilor din slavă. Fața apei se'nfioară, În adânc, adânc se trece ... Arde'n vintre apa rece, Dăruirea-ți de fecioară. Ancestrală devenire: Soț, Pârâu, soață, Naiadă, Șoapte, susur
RUG ŢI-E TRUPUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371910_a_373239]
-
mă știe, dar, din când în când, se strecoară afară și plânge; plânge cu lacrimi albastre ca un bătrân albatros într-o colivie. Pe de-a-ntregul, chipul și-l arată doar vara, câteodată; cu degete de aer să-mi fie răcoare, ca o boare mă mângâie pe creștet de parcă-ar vrea să spună: nu-ți fă griji! când se va scurge secunda din urmă vom pleca împreună. Referință Bibliografică: Dualitate / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1435, Anul IV
DUALITATE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371925_a_373254]
-
să știi ce-i trece ăstuia prin cap?” se gândeau ei. Însă lui Șușurel nu-i trecea niciun gând rău prin cap. Își arcui spinarea, pufni de câteva ori, se strecură sub o frunză de brusture și se întinse în răcoarea ei, apoi adormi. Nasul său roz, ca o boabă de zmeură, atrase privirea curioasă a cocoșului. Se apropie. Ținându-și capul când pe o parte, când pe alta, își făcu curaj și-l ciupi. Motănelul sări în sus miorlăind de
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
sacii de la magazie la căruță și îi încărcau în aceasta. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări în răcoarea dimineții. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă careva dintre ei și imediat ce tata a ieșit cu căruța pe poartă, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
hârtoape, Inima îi sparge pieptul Când de casa ei e-aproape. Ea-l așteaptă la fântână Cu un coș de mere coapte, Amândoi apoi, de mână, Se tot duc pe câmp în noapte. Rătăcesc așa-n neștire Sub a cerului răcoare, Își spun vorbe de iubire, Pân’ ce luna-n dealuri moare. După vreme-ndelungată Se întorc, iar ea, sfioasă, Îl mai strânge-n brațe-o dată, Apoi se strecoară-n casă. El, în zori, pe deal gonește, Fericit, pe cal
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și a zbughit-o pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește, iar în urmă încep să se vadă snopii lăsați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele, ar trebui să mai vină o zi, însă spera să reușească. Spre ziuă au căzut câteva picături de umezeală. Noaptea fusese răcoroasă și acum simțea cum
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
un doctor în etate, prieten cu rudele sale și cu părinții lui, știut fiind mai ales că la unchiul Stoica și tușa Ioana, doctorul, prieten cu aceștia, făcea vizite mai dese, să savureze un pahar cu vin bun, scos de la răcoarea beciului adânc, când se întorcea de la dispensar spre casă, că doar stătea la două case depărtare și-i erau în drumul spre casă. Victor cum era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit venind din casă țipetele lui Jeni
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Altfel, zău, se-ngroașă gluma! - Zânei vrei să-i duci inelul? Uite-l, că îl am pe mână! Încă-o zi, și-n tot castelul Ea va fi pe veci stăpână. Însă tu, colea sub glie Vei dormi, că e răcoare... Dor de tine de-o să-i fie, Ți-o aduce-n dar...o floare ... Paloșe își scot din teacă Și se bat cu-nverșunare, Apoi se-odihnesc oleacă Și se bat din nou, mai tare. Însetați, cu guri uscate, Ca
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
opresc tresărind În șoaptele nopții care-i veghează. Se scurge încet timpu-n clepsidră Și zorii-mbujorați revin la viață Pleoapele nopții cu ochii de vidră Se-nchid somnoroase sub atingeri de ceață. În sfârșit pașii se-opresc obosiți Mângâiați de răcoarea dimineții de vară Privesc o fereastră cu ochi chinuiți Dorind o rază dulce de soare s-apară. Referință Bibliografică: INSOMNIE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2056, Anul VI, 17 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana
INSOMNIE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372298_a_373627]
-
păgâno, pe bureți ce-au invadat zăbrelele din turn. Mansarda iar s-a prăbușit sub noi. Nu mai e loc nici chiar pe coridoare. Să ne iubim străino, într-o joi chiar de-i târziu și-n ochi ne e răcoare. Să evadăm prin ochiurile sparte ale ferestrei de cristal lucid. Să ne iubim în paturi intimate lasciv, mai vulnerabili și cupid. Vertebrele sunt ziduri și flămânde, Mai cer o jertfa peste un altar. Să ne iubim atroce și un gâde
GOL de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372360_a_373689]
-
de la ITC erau mobilizați de dimineață, de fiecare dată parcă mai de dimineață, căci trebuia să se ajungă pe traseu, pe bulevard, între stâlpii cu anumite numere stabilite. Acolo se punea lumea pe așteptat. Dacă era soare, iarbă verde și răcoare, era bine. Dar, de multe ori se întâmpla să fie un soare prea puternic, sau să fie frig, iar orele acelea de așteptare erau foarte greu de suportat. Lumea se așeza pe iarbă, unii umblau de colo, colo, discutau unii
AMINTIRI, AMINTIRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372312_a_373641]
-
masa de artiști. Străin printre nisipuri, ce-mbrățișează valul La fiecare pendulare către țărm, Îmbrățișez, la rându-mi, fiecare boare. În șuierul de șarpe al valului adorm Și mă visez statuie de nisip, pe malul Ce briza cheamă noaptea, pe răcoare. Ce dacă sunt străin de tot pe-aici? Mă recunoaște versul; Mă-mbrățișează rima-n chip sărat de Venus. Eu cred în jerfa pură, răscumpărătoare! Surâsul vreunui prunc mi-aruncă-n brațe sensul. Cu pescăruș pe umeri îl fac gelos pe Zeus
STRĂIN LA MERS de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372536_a_373865]
-
un tablou pe care să-l uităm agățat într-un cui pe perete. Eu, în fața ta, goală. Privește-mă! Atinge-mă! Mângâie-mi rotunjimile! Sângerează la colțuri! Pătrunde-mă! Împlinește-mă în sămânță! În ploaie săruturi! În rafale mângâieri! Simți răcoarea oceanului? Vâslește! Corăbier înăuntrul meu. Nu te teme de furtuni, Pe țărmuri vom ajunge numai iubire! În noapte târziu cuibărită în ierburi luna va sorbi roua de pe petale de mac. Iubire, iubire, iubire vor striga stelele. Dar noi nu vom
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Creatie > EMILIA ȚUȚUIANU - JOC Autor: Emilia Țuțuianu Publicat în: Ediția nr. 1521 din 01 martie 2015 Toate Articolele Autorului De mică, am visat să merg pe valul apei înspumat, S-adun în ochi mișcarea lui și reflectarea cerului, Să simt răcoare-i la picioare, Să simt că-ntregul corp mă doare. Și într-o zi... Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro
JOC de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372894_a_374223]