301,101 matches
-
cealaltă va redeveni gerco-catolică. Dar când am fost eu pe teren, toată lumea striga, era o adevărată bătălie între cele două părți ale populației, pentru a permite recuperarea uneia dintre ecele două biserici de către greco-catolici, în timp ce ceilalți creștini ortodocși voiau să rămână ortodocși. Ierarhia religioasă însăși, Patriarhia ortodoxă, mitropoliții, fuseseră numiți sub control comunist. Și, așa cum se știe încă, mulți români s-au întrebat dacă era legitim ca ierarhia ortodoxă să rămână neschimbată și dacă, dimpotrivă, nu era nevoie ca o nouă
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
două biserici de către greco-catolici, în timp ce ceilalți creștini ortodocși voiau să rămână ortodocși. Ierarhia religioasă însăși, Patriarhia ortodoxă, mitropoliții, fuseseră numiți sub control comunist. Și, așa cum se știe încă, mulți români s-au întrebat dacă era legitim ca ierarhia ortodoxă să rămână neschimbată și dacă, dimpotrivă, nu era nevoie ca o nouă ierarhie să fie instalată. Iată încă o sursă de conflict. Iar acest conflict, după câte știu, nu e rezolvat în chip fundamental. Adaug la acestea faptul că însăși mișcarea monastică
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
schimbă, explodează, se extinde radioul, discul, televiziunea, ansamblul elementelor vieții culturale vechi e complet transformat. Se poate spune, deci, că această civilizație intră în muzeu. Cum priviți acest fenomen de "muzeificare" a ceea altădată fusese foarte viu și care mai rămâne astfel doar fragmentar în comportamente, ritualuri etc. E ceva care trebuie acceptat, vă întristează asemenea fenomene? Nu sunt deloc trist și nu am nici un fel de nostalgie, nici pentru Franța, nici pentru România. Fiindcă este vorba de lucruri inevitabile, și
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
neadaptați instituțiilor academice tradiționale, cursurile lor sînt interesante, dar pe alocuri redundante și nepăsătoare față de programa academică. În adolescență, mai ales în adolescența post-comunistă, toată lumea citește Cuvînt împreună despre rostirea românească sau Sentimentul românesc al ființei și tinerii mai sensibili rămîn marcați de asocierile neașteptate, îi obsedează apoi etimologii spectaculoase și în ei crește o mîndrie națională și bucuria unică de a avea o limbă în care există sinele și sinea. Modelul intelectualului de acest tip este la noi incontestabil Constantin
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
interbelică. Andrei Cornea este la fel de erudit, la fel de dezinvolt în mînuirea limbilor vechi, inventiv în povești etimologice, dar niciodată inventiv pînă la frivolitate așa cum este Noica. El judecă lumea de azi cu pilde din lumea veche, dar în tot acest proces rămîne un contemporan al nostru plin de umor. Andrei Cornea și-a adunat de curînd într-o carte articolele apărute în Observator cultural în rubrica Cuvintelnic fără frontiere. Că aceste articole cîștigă prin adunarea în volum mi se pare un lucru
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
a pierdut liniile tari, dacă nu ne bîntuie din nou stafiile fără trup și pretențiile fără fundament. Numai cuvinte de laudă pentru aceste moralități lingvistice, ludice, aparent gratuite ale învățatului Andrei Cornea. Sînt un model de reacție intelectuală la istorie. Rămîne însă de văzut care e publicul apt să asimileze un asemenea tip de discurs. S-ar putea ca lejeritatea să fie simțită doar de către cititorii cu o oarecare aplecare spre asemenea tip de jocuri intelectuale. Tot ce se poate spune
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
clișeele, exploatează proza vieții reciclînd-o prin deriziune, fără a renunța la materia cotidianului (modelul lor neașteptat: Caragiale!), Nora Iuga se plasează în sfera unui imaginar ludic, levitînd în gratuitatea acestuia. Tangentele d-sale definitorii sînt suprarealismul și onirismul. Dacă optzeciștii rămîn, blazați și sarcastici, în zona existențialului curent, poeta "caută ceea ce n-a văzut niciodată", cum spune Eluard, în Donner a voir. Țintă să o constituie insolitul. Acesta se activeaza prin sine, amalgamînd referințele cele mai diverse cu o ușurință, cu
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
-un pat cu baldachin/ sînt mutat în biroul de-alături" (șam și vacă). Că și: "am plecat în oraș/ să-mi cumpăr bretele/ e ziua mea/ fac șaizeci de ani/ anul trecut pe chomolungma/ încă mă întîlneam cu hilary/ (au rămas două mîini la mine-n fotoliu/ nu înțeleg cine le-a uitat acolo)/ de la servici am primit în dar/ un cocos pentru cocoașă mea/ poate-mi arată cineva/ cum să cînt la el/ n-am a ma plînge/ sînt un
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
Țărnea "adunat pe-o carte"îi va opri azi să o mai deschidă și să-i citească versurile. Având "mai mult talent decât tărie morală"și cedând "cu voioșie tuturor tentațiilor", e conștient E. Negrici că G. Țărnea "ar putea rămâne în conștiința istoricilor literari drept autorul de plugușoare de pe vremuri". (p. 7) Și asta, în ciuda abilităților artistice reale ale poetului și al unui farmec inerent al lirismului inspirat de sentimentul iubirii care, crede criticul, ar putea face din poezia lui
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
depășesc întotdeauna așteptările iar uneori sunt chiar lamentabile: "Am iubit cu grijă/ am pierdut comori/ nu te iartă clipa/ când ți-e dat să mori"(Balada călătorului) sau "Pe ce să-ți jur, iubito, că mi-e soare/ privirea ta rămasă-n gândul meu/ Și, câtă vreme liniștea mă doare,/ De sub zăpezi am să te strig mereu."( Scrisoare - 10) și încă: "E atâta ură/ Strânsă între noi,/ Sunt atâtea ziduri,/ Sunt atâtea ploi."( Cântec de dragoste). Sensibilitatea și instrumentul romantic, muzicalitatea
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
Strânsă între noi,/ Sunt atâtea ziduri,/ Sunt atâtea ploi."( Cântec de dragoste). Sensibilitatea și instrumentul romantic, muzicalitatea tăierii versului în ritm de romanță, "artizanatul"plăcut al sonetului, lexicul clasic dau însă și câteva versuri mai reușite: "De dragă ce-mi rămâi după ce pleci,/ Ți-aș îndura plecările pe veci/ Și m-aș trezi mai mult în umbra ta,/ Până ce totu-n jur mi s-o-nnopta./ De dor ce mi se face când revii,/ Ți-aș săruta genunchii sidefii/ Și m-
Tot poezia de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15063_a_16388]
-
înflorea comunismul trecînd prin anii războiului!): esteții fac politică în momente de criză și în locul altora. Îi împinge la asta conștiința că e nevoie de ei. Se retrag însă, de obicei, tot așa de rapid cum se implică. Ambițiile lor rămîn totuși de altă natură. Politica fiind pentru ei o problemă de conștiință și nu o profesie, sînt regretați moralmente, dar nu rechemați după ce lucrurile intră pe un făgaș cît de cît firesc. În general, nu-i cheamă nimeni: vin singuri
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
Băieții ăștia iubiți și odihniți n-aveau voie să treacă de portughezi. Excelenți simulatori de faulturi, sprijiniți de un fluieraș care parcă îi invita să se tăvălească pe gazon, coreenii i-au învins greu pe portughezi și după ce aceștia au rămas în opt jucători de cîmp și cu un portar în zi de grație. Dacă titlul de cel mai bun portar al Mondialelor s-ar da pentru un singur meci, atunci cu siguranță că Victor Baya ar fi luat trofeul. La fel de
Micul mafiotism autohton by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15057_a_16382]
-
plătească fumăritul, românii își întăreau vlaga, sfidând frigul, ca în iernile de acum, când prețul gigacaloriei tinde să-l ajungă pe al unei Dacii confort. Atunci, sacul autorității îl umpleau micii contribuabili, precum astăzi marii contribuabili sunt exonerați, ca să poată rămâne mari și fiindcă ei știu numai lua. Corupții fanarioți s-au dus, istoricii conchizând că au avut și părțile lor bune, măcar câte unul dintre ei, la fel cum, în aceste zile defunctului comunism i se află și merite, iar
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
naționale. Din care motive mor în arestul poliției oameni umili, pe când feciori de bani gata folosesc pașaportul statului și banii babacii spre a se bucura de ineditul unor zări necunoscute, departe de necazurile de acasă - aceasta este o întrebare care rămâne fără răspuns. Din vârful piramidei, proteguitorii nației au declanșat o anchetă. Sus de tot, pe tavanul lumii, ei respiră un aer atât de rarefiat, încât orice tulburare li se aduce îi exasperează. În nici un caz nu li se poate pune
Bătaia la români by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15061_a_16386]
-
par uneori să se ivească din libera derulare a procesului asociativ. Un principiu ludic activ animă toate textele autorului, salvîndu-le de monotonie, nu însă întotdeauna și de o anume previzibilitate. Una peste alta, regula jocurilor literare practicate de autorul Gamelor rămîne căutarea cu tot dinadinsul a insolitului, a surprizei. Pariu riscant, cu atît mai mult cu cît miza este considerabilă: cît pentru cel mai mare roman al tuturor timpurilor... Daniel Pișcu - Cel mai mare roman al tuturor timpurilor, Editura Aula, Brașov
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
literară concepută într-un limbaj care pendulează cu ușurință între euphemistic și lasciv. Este scris la persoana întâi, nu întâmplător într-o formulă la modă în secolul al XVIII-lea francez și anume ca o confesiune făcută unui personaj care rămâne până la sfârșit în umbră. Există și puncte comune, dar și diferențe între scrierile secolului al XVIII-lea și acest roman, cum ar fi acelea referitoare la subiect. Numele povestitorului, Camille Des Grieux, trimite la romanul Manon Lescaut al abatelui Prévost
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
mărunte și împroașcă... De ce un cadru francez? În ceea ce privește literatura erotică, aceea care îi are ca protagoniști pe administratorii lui Priap, francezii sunt printre primii până în secolul al XX-lea (A. Gide - Corydon, Si le grain ne meurt). Un lucru va rămâne cu certitudine în memoria aceluia care va citi Teleny: iubirea dintre doi bărbați, ea în sine, ca un fel de punct de pornire metatextual. Anonim - Teleny sau Reversul Medaliei, traducere și note de Cristian Tănăsescu, Editura Lolita, București, 2001, 176
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
genurilor literare, al "boemei" ca loc de comuniune și creație, al teatrelor și concertelor publice, al spitalelor comunitare. Cât despre arta ca factor al reprezentării și competiției naționale, acesta a fost veacul în care aproape nici unul dintre artiști nu a rămas imun la "virusul naționalist". "în timpul primului război mondial aveau să fie înmormântate, alături de soldați, și multe idealuri; unul dintre ele era imaginea clasică a artiștilor ca oameni cosmopoliți, refractari la asumarea oricăror servicii externe". Sociologii, istoricii și antropologii coordonați în
Femeia perfectă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15055_a_16380]
-
care își caută o identitate. A-i numi, pur și simplu, mineri este un abuz. Pentru că intervenția lor publică, voluptatea gestului autoritar și bucuria sanguinară îi deposedează de orice rol în convenția socială. Ei decad din toate definițiile acceptate și rămîn simpli agenți ai unei civilizații tribale și bieți figuranți într-o demonstrație grotescă și subumană. Desprins, însă, de fondul său tragic, acest spectacol are o anumită putere de fascinație, chiar dacă ea se manifestă în registrul de jos, în acela al
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
se răspunde cu proiecția utopică a reconstrucției, a remodelării, a reconectării la dinamica firească a istoriei. Și chiar dacă, în sine, proiectele prezentate și premiate în cadrul concursului București 2000 sînt perfect raționale, justificate și realizabile în principiu, ele sfîrșesc prin a rămîne forme de utopie și simple exerciții de stilistică urbană prin imposibilitatea, cel puțin în acest moment, de a fi transpuse în spațiu. Ele corectează, însă, în absolut, imensa rătăcire a unei istorii bolnave care, pe nedrept și abuziv, s-a
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
Preda, venise; și dacă mă temeam de ceva, mă temeam că marele prozator, ar fi putut avea în ziua aia cine știe ce clipă meschină, să spună nu știu ce, iar eu, - ce-aș fi făcut, atunci? ce i-ași fi spus, ca să nu rămân dator?... Perdeaua trasă, ne privirăm tăcuți cât ai număra până la patru, cinci... Pe urmă, Marin Preda îmi pusese mâna pe umăr zicându-mi liniștit: monșer, te felicit. Dar sentința, de bază, avea să cadă puțin peste... Treceam pe Calea Victoriei, când
Scene cu Marin Preda (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15087_a_16412]
-
noblețea și rafinamentul orașului tot de numele și însemnătatea marilor familii, a regilor, a aristocrației se leagă. Amprenta celor mai devastatoare tare a pus-o, indiscutabil, comunismul și, în special, demența lui Ceaușescu ca o apocalipsă a patologicului. Casa Poporului rămîne forma blestemului absolut pe care îl purtăm cu noi. Am acceptat, într-un mod sau altul să se dărîme biserici, monumente, case superbe. Am acceptat depersonalizarea noastră și a cetății. Nu ne-am asumat destinul și, în consecință, nici orașul
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
epocă. Istoria a început "azi"și "acum"odată cu construcția socialismului și comunismului. Cu o furie teribilă au fost culcate la pămînt povești și case, mînăstiri, edificii culturale. S-a trecut cu buldozerul peste ziduri și peste suflete. Să nu mai rămînă nici o urmă a rafinamentului, să nu mai existe depozitarul individualităților, ci doar uniformizarea hidoasă propusă de ideologi și ideologii. Armoniile au fost înlocuite de dezechilibre, ideea de intangibil, de memorie a fost și ea spulberată. Primitivismul și grotescul din conducători
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
orașului. Peste București și peste capitalele de județ. Centrele tuturor seamănă între ele, stilul Coreei lui Kim Ir Sen a fost propagat în spirit și în arhitectură cu o generozitate fără margini, ca o isterie fără leac. Indiferența indecentă a rămas ca o cumplită inerție în gesturile și atitudinile de astăzi. Un alt fel de maltratare, o ședere cu brațele încrucișate față de kitsch-ul nou și agresiv, față de comportamentul de la "margini"adus pînă în buricul orașului, față de problema gravă a caselor
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]